De multe ori vorbim despre rezultatele noastre în termeni de “eşec” sau “succes”. Şi precizăm aceste cuvinte atât de des, încat uitam, poate, ce înseamnă de fapt.
Defeat is not the worst of failures. Not having tried is the true failure. George Edward Woodberry.
Comportamentele zilnice creează obişnuinţa succesului sau a eşecului.
În calea succesului ne lovim cel mai des de false generalizări. Din dorinţa de certitudine, tragem linie când facem bilanţuri şi tragem concluzii: 80% din rezultat înseamna eşec, 110% înseamnă (mai mult decât) succes. Dacă s-au îndeplinit doar 4 din 5 obiective, ramânem cu un gust amar – din cauza dialogului interior: “Am depins de…”, “Nu am putut face asta…”, “Nu a ieşit aşa cum mi-am propus…” şi lista o poţi continua. Învaţă să apreciezi efortul pentru drumul parcurs, chiar dacă nu ai ajuns la destinaţie.
Exemplu de dialog interior (fară convingeri limitative): “Nu rămâne blocat în trecut. S-a întâmplat, te-a făcut ceea ce eşti acum. Fii recunoscător că s-a întamplat şi asumă-ţi responsabilitatea!
Nu ştiu cum a fost la tine, dar eu am învăţat ca un geniu în generală. Unii ar putea spune că a fost mai uşoară materia, că poate au fost altfel structurate informaţiile. Eu ştiu însă că în perioada liceului s-a schimbat mentalitatea mea, felul în care vedeam învăţatul. Înceusem să am alte preocupări şi nu eram sigur că faptul că învăţ la şcoală mă va ajuta la ceva. Aşa că rezultatele mele au început să scadă, culminând în facultate când am reuşit “performanţa” de a aduna 12 restanţe. Am reuşit să mă adun şi să-mi iau toate examenele, dar şi să învăţ mai multe despre cum să învăţ. Ciudată abodare, să inveţi cum să înveţi 
