motivant.ro este un proiect TopHabits lansat în vara anului trecut cu scopul de a oferi persoanelor interesate de lucruri motivaţionale sau frumoase pur şi simplu o platformă de a împărtăşi acele lucruri pe internet.

Proiectul adună în momentul de faţă aproape 100 de utilizatori chiar dacă n-am insistat foarte mult pe promovarea acestuia. Motivul pentru care nu l-am promovat a fost pe de o parte lipsa timpului şi în acelaşi timp ne-am asigurat în felul acesta că strângem o comunitate care chiar e interesată de acest proiect.

În ultimele zile, am lucrat la îmbunătăţirea experienţei utilizatorului în folosirea site-ului şi la adăugarea de noi categorii.

La ce poţi folosi motivant.ro

Site-ul se doreşte a fi un instrument accesibil de dezvoltare personală şi creştere a optimismului. Acesta se împarte în 3 categorii:

1. Jurnal de Recunoştinţă: Am mai scris deja despre utilitatea recunoştinţei în viaţa noastră(aici, aici şi aici). Acum, punem la dispoziţie prin motivant.ro exprimarea online a recunoştinţei.

2. Lucruri pozitive: Mi-a plăcut mult ce a spus Oana Pellea în interviul din tabu.ro:

Revenind la traiul în capul meu, cred, cel puţin acum, că realitatea fiecaruia  este ceea ce alegem noi să trăim… Fiecare e responsabil de cum îşi trăieşte şi construieşte viaţa. Dacă aleg lucrurile urâte, aia devine realitatea mea. La fel e şi cu frumosul.

Acest lucru dorim şi noi cu această categorie: să dăm oamenilor posibilitatea de a căuta frumosul în viaţa lor şi de ce nu să-l împărtăşească şi celorlalţi. Alegând conştient lucrurile frumoase pe care le vedem în viaţa noastră ne facem viaţa mai frumoasă.

3. Azi am învăţat: Eşecurile sunt o modalitate bună de a ajunge la succes dacă alegem să învăţăm din ele. Viaţa uneori ne arată că ne-am înşelat şi ne schimbă punctul de vedere dându-ne o lecţie. Ca să ajungem să ne trăim viaţa la adevăratul potenţial trebuie să-i învăţăm lecţiile. Nu ne putem permite să fim repetenţi în viaţă.

De aceea am creat această categorie: ca să ne notăm propriile lecţii învăţate şi în acelaşi timp să le spunem şi celorlalţi ce am învăţat.

Înscrie-te pe motivant.ro

Dacă te-am convins şi proiectul nostru ţi se pare interesant te aşteptăm în comunitate. Momentan înscrierea se face doar pe bază de invitaţie pe care o poţi cere aici.

Dacă nu te înscrii, dar totuşi ţi se pare interesant site-ul ne poţi ajuta dând vestea mai departe cu un Share pe Facebook sau un RT pe Twitter. Aşteptăm şi idei şi sugestii privind proiectul. Vă mulţumim

Săptămânile trecute se vorbea despre o femeie care postase pe Facebook un mesaj cum că se va sinucide, dar nimeni nu a reacţionat în niciun fel, deşi avea o listă consistentă de prieteni. Femeia s-a ţinut de cuvânt. Zilele trecute am văzut şi un filmuleţ simpatic despre faţa întunecată a acestei reţele de comunicare, punctând superficialitatea, invidia, stima scăzută de sine, refugiul căutat în spaţiul virtual. Da, sunt probleme reale. Dar nu sunt ale tuturor utilizatorilor.

Ca orice instrument online, Facebook poate să aducă beneficii celui care îl foloseşte sau poate să creeze probleme, dar intervine capacitatea fiecăruia de a-şi controla prezenţa în reţelele de socializare.

De ce e Facebook-ul util dacă e folosit cum trebuie? În primul rând pentru că îţi oferă şansa să împărtăşeşti, dar şi să primeşti. E mai practic decât să te abonezi la câteva site-uri de ştiri sau să cauţi pe youtube melodii care crezi că ţi s-ar potrivi. Comunitatea ta de prieteni funcţionează ca un burete care filtrează informaţia şi astfel rămâi branşat la realitate, fără ca fluxul de noutăţi să te copleşească pur şi simplu. Iar tu ai şansa să arăţi şi altora ceea ce te-a marcat, ceea ce îţi place sau ceea ce te îngrjorează. Deşi suntem foarte diferiţi, avem pasiuni comune sau temeri comune şi de multe ori e bine să ştii că nu eşti singurul care se preocupă de o anumită chestiune.

În al doilea rând, deşi cu puţini prieteni pe care îi ai în listă chiar ţii o legătură strânsă şi te întâlneşti des, asta nu înseamnă că ceilalţi sunt pur şi simplu nişte străini. Foşti colegi, vecini, cunoştinte din oraşul natal, persoane pe care le-ai întâlnit într-o excursie sau la un concert, toţi aceştia formează un grup cu care nu interacţionezi prea des. Dar o veste bună din partea lor nu strică niciodată.

Cât despre violarea intimităţii, nimeni nu ar trebui să se plângă deoarece fiecare are posibilitatea să decidă cum şi cât se expun, iar butonul de ştergere e suficient de  la îndemână.

Nu cred că Facebook-ul trebuie demonizat, pentru că deşi e un singur program, el funcţionează diferit şi are alt efect asupra fiecărei persoane în parte. Depinde doar de tine dacă reuşeşti să găseşti formula care să îţi arate partea zâmbăreaţă a acestei reţele.

Însă venea cu o provocare: să vedem partea plină a paharului. Doream să ne strângem o mână de oameni care să-şi împărtăşească experienţele pozitive de zi cu zi.

Cum a fost

La început arăta aşa:

Un background împrumutat de la Twitter, cu câteva lucruri care se mai încurcau şi o mână de oameni care s-au încăpăţânat să scrie. Am vrut să fie cât mai simplu, însă din păcate, de multe ori forţam userii să intre în panoul de administrare WordPress şi nu era deloc friendly.

Însă nu-mi păsa deloc: mi-am pus o idee în practică.

Cum e acum

Acum arată aşa:

Comunitatea numără 45 de utilizatori. Design-ul e mai curat, iar lucrurile au devenit mult mai simple pentru că userii nu mai trebuie să intre în panoul WordPress şi…dar mai bine vă invităm să vă faceţi cont şi să-l încercaţi cel puţin 2 săptămâni. Veţi vedea că încet, încet veţi fi mai recunoscători pentru lucrurile mărunte şi frumoase din viaţa voastră.

motivant.ro poate fi un instrument util pentru practicarea recunoştinţei. Iar beneficiile acesteia nu sunt de ignorat.

Aş dori să le mulţumesc utilizatorilor înregistraţi până acum pentru că dau un sens proiectului şi vă invităm pe cei care cred în jumătatea plină a paharului să vă faceţi cont şi să începeţi să ne împărtăşiţi experienţele plăcute de zi cu zi

Acum două zile prietenii de la dazzle.ro au recomandat 4 articole de pe TopHabits. Dazzle e un proiect destul de nou cu articole foarte utile ce acoperă dezvoltarea profesională.

Acum e rândul nostru să recomandăm 4 articole de la ei şi să vă lansăm o provocare la sfârşitul acestui articol prin care puteţi câştiga o carte.

În interviul cu Tea Vasilescu puteţi afla care sunt motivele pentru alegerea activităţii de voluntariat şi de ce ar putea fi voluntariatul o alegere mai bună în timpul facultăţii decât un job part-time.

Foarte bun e şi articolul scris de Alexandra Urseanu în care ni se oferă 7 sfaturi despre cum să ne îmbunătăţim activitatea la muncă. Sunt nişte sfaturi utile care pot fi folosite şi când lucrezi într-un colectiv care nu există neapărat în cadrul unui job.

Ana Ionescu a scris foarte pertinent despre alegerile pe care le poate face un proaspăt absolvent de facultate. Deocamdată nu sunt absolvent însă ideile din articol le-am întâlnit în conversaţiile pe care le-am avut până acum cu un proaspăt absolvent.

Mi-a plăcut mult şi review-ul cărţii 10 păcate de marketing scrisă de de Philip Kotler. Kotler e deja o legendă, iar cartea cred că e numai bună de citit dacă eşti pasionat de marketing.

Ok, acum hai să trecem la provocarea prin care puteţi câştiga una din cele două cărţi oferite de Dazzle.

Punem la bătaie două cărţi

Prietenii de la Dazzle oferă două cărţi: Atitudinea este totul, scrisă de Jeff Keller şi Paşii Uriaşi de Anthony Robbins.

Ce trebuie să faceţi: Trebuie să scrieţi până în 5 octombrie un articol pe blogul personal în care să recomandaţi cititorilor voştri 4 articole de pe Dazzle după modelul acestui articol.

Să nu uitaţi să daţi un link către acest articol sau să ne anunţaţi într-un comentariu că participaţi ca să putem da de voi. În 6 octombrie o să anunţăm cei doi câştigători.

update: pentru că nu toți cititorii noștri au un blog am decis să prelungim concursul până în 8 octombrie și să vă lăsăm să participați și printr-un comentariu.

Așa că lasă-ne într-un comentariu cu 4 articole  de pe Dazzle și motivele pentru care îți plac și ești înscris la concurs Succes!

Câştigătorii concursului sunt Costi(Atitudinea este totul) şi Geanina(Paşii uriaşi) Mulţumim celorlalţi participanţi şi vă mai aşteptăm să participaţi şi la concursurile pe care le vom organiza în viitor. Mulţumim şi prietenilor de la Dazzle pentru cărţile oferite

O fi adevarată zicala “ca acasă nu-i nicăieri”. Dar la fel de adevărat e şi faptul că în fiecare din noi există, în diverse proporţii, spiritul nomad care ne îndeamnă să ieşim în lume şi să descoperim noi teritorii, să cunoaştem alţi oameni, alte culturi şi alte viziuni. Inevitabil, fiecare călătorie pe care o faci te formează şi te marchează într-un fel sau un altul, devine o etapă din propria ta devenire. Te modelează, dar mai ales îţi deschide alte porţi, pe care probabil nici nu bănuiai că există. De aceea, trebuie să ai curajul să descoperi ceea ce înseamnă departe. Dacă te întrebi ce folos are eşti în locul potrivit – o să îţi explic de ce:

1. O călătorie te ajută să înveţi cu adevărat ceea ce înseamnă diversitatea. De la cea culturală până la cea culinara. Asta înseamnă că odată ce cunoşti şi alte perspective, poţi să găseşti noi soluţii problemelor tale, să îţi diversifici stilul de viaţă, să îţi priveşti parcursul şi planurile de viitor dintr-un alt unghi.

2. Călătorind e mai uşor să identifici ceea ce îţi lipseşte sau ceea ce aveai deja şi nu conştientizai. De exemplu, pentru unii locuitori ai globului apa potabilă e un lux. Când te vei întoarce din regiunea respectivă, cu siguranţă că, după ce ai văzut cu ochii tăi ceea ce se întâmplă, nu vei mai lăsa să curgă apa în timp ce te speli pe dinţi. Bineînţeles, cunoaştem aceste probleme de la televizor şi din ziare. Însă experienţa directă are un cu totul alt  impact.

3. Călătoriile te învaţă ce înseamnă toleranţa. Indiferent de culoarea pielii toţi suntem oameni şi ar trebui să ne raportăm la un set de valori care ar trebui să graviteze în jurul toleranţei. Acceptarea diferenţelor înseamnă de fapt neacceptarea uniformităţii.

4. Călătorind îţi ameliorezi tehnicile de comunicare. Iar aici mă refer inclusiv la comunicarea non-verbală. Pentru că se poate să fi pus în situaţia de a cere o informaţie sau a explica ceva fără a avea posibilitatea de a folosi un cod verbal. În ceea ce priveşte exersarea unei limbi străine, se spune că doar dialogul cu nativi te ajută să inveţi cu adevărat o altă limbă.

5. Călătoriile îţi testează capacitatea de adaptare. Adaptabilitatea e o calitate pe care o poţi dobândi prin experienţă şi ce experienţă e mai bună decât să iei o bucăţică din lume la pas?

Probabil vei spune că ai nevoie de mulţi bani ca să călătoreşti. Uiţi însă că există numeroase oportunităţi de genul burse de studiu şi conferinţe. Dar mai ales voluntariat. Am doi prieteni care au dat un search pe Google şi în două săptămâni plecau spre o fermă ecologică din Franţa. Prin urmare, trebuie doar să cauţi şi să ai curajul de a plonja în necunoscut pentru câteva luni. Nu ai nimic de pierdut. Nimic altceva decât prejudecăţi şi comoditate.

Vă amintiţi de concursul nostru De.Pe. ? Vă amintiţi de premiile şi câştigătorii noştri? Aceasta e povestea acordării premiului cel mare: întâlnirea cu trainerul clujean Antonia Onacă.

Ne-am întâlnit într-o sâmbătă după-masa în vreme ce Clujul era agitat ca de obicei în preajma TIFF-ului. Am ales o terasă umbroasă şi plăcută ca loc de întâlnire: Constantin Câmpean, Antonia Onacă şi echipa TopHabits. Noi am fi avut rolul de moderatori în cadrul discuţiei, dar am realizat curând că suntem absorbiţi de tot ceea ce ne împărtăşea Anto.

Au fost sfaturi, amintiri, recomandări, toate legate cu umorul şi farmecul unui om care a văzut multe, a învăţat multe şi este dispus să le împărtăşească cu ceilalţi.

Discuţia a fost una extrem de motivaţională, cel puţin pentru mine. Anto ne-a reamintit că avem în noi puterea de a face orice, de a reuşi, de a învăţa, de a greşi şi de a ne ridica din nou, toate cu un zâmbet relaxat pe buze. Şi mai ales că viaţa este simplă. Simplă ca a unui copil.

Şi că lucrurile cu adevărat importante care dăinuie în timp, în amintiri sunt lucrurile cele mai apropiate de sufletul nostru: prietenii, familia şi tot ceea ce realizăm cu pasiune.

Costi:

Ma bucur că am avut ocazia să o cunosc pe Antonia. E o persoană energică, un speaker cu un flow uimitor şi cu multă experienţă de viaţă. Ea a subliniat un lucru: vrei ceva!? do it! Dacă îţi iese din prima sau nu, asta rămâne de văzut. În viaţă nu poţi controla totul, iar noţiunea de ‘perfecţionism’  e de multe ori prost înţeleasă.

Andrei pe blogul personal:

Antonia face parte din categoria oamenilor faini alături de care uiţi că trece timpul. Şi ai nevoie de genul ăsta de oameni în jurul tău, măcar din când când ca să-ţi aducă aminte că lucrurile care contează sunt de fapt lucrurile pe care nu le pui pe listă atunci când îţi faci rezoluţiile de început de an, că nu trebuie să te iei prea mult în serios şi că timpul petrecut pe gratis cu prietenii tăi e mai valoros decât orice job bănos.

Mulţumim din nou Antoniei pentru că ne-a acordat timp şi ne-a încântat cu aceste informaţii.

Toată lumea a fost mulţumită şi promitem să mai organizăm astfel de concursuri astfel încât un număr cât mai mare dintre voi să aibă o astfel de şansă.

Azi e o zi specială pentru piticoţi: 1 iunie. Cu toţii am fost copii, unii încă mai cred că sunt, iar amintirea vremurilor din copilărie pare mai vie şi mai dragă decât ziua de ieri.

Pentru ziua de azi, v-am pregătit un articol despre copilărie pe care l-am scris acum un an. Pentru că e mai vechi, s-ar putea ca unele păreri să mi se fi schimbat uşor. Deasemenea la sfârşitul articolului aveţi un filmuleţ drăguţ. Dacă mai aveţi şi voi filmuleţe cu copii, sau pur şi simplu amintiri din copilărie pe care vreţi să ni le împărtăşiţi, ni le puteţi lăsa într-un comentariu.

Din nou copil

Duminica trecută, primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în Cluj a fost să-mi cumpăr un şampon nou. Celălalt se terminase, iar dacă nu-mi cumpăram atunci, ştiam foarte bine că banii se vor îndrepta spre alte surse.
Motivul pentru care scriu aici de un şampon e următorul: când l-am inaugurat, mirosul său a avut efectul madlenei înmuiate în ceai din cartea lui Proust. Eram copil din nou. Şi acest fapt a reuşit să mă ţină treaz până pe la două noaptea rememorând detalii din trecut.
A doua zi m-am trezit cu o senzaţie nouă. Nu ştiu de ce, dar primul gând a fost că trebuie să învăţ să fiu din nou copil. Îmi repetam într-una că “Trebuie să adopt modelul comportamental al copilului.”

Am uitat ce înseamnă “a fi copil “

Revenirea la copilărie

Câştigătorii celor 3 cărţi sunt:

1. Cristi Ştefan cu 43% din totalul voturilor
2. Daniel Pascar cu 21% din totalul voturilor
3. Radu Popescu cu 13% din totalul voturilor

Câmpean Constantin a câstigat o întâlnire cu Antonia Onacă şi echipa TopHabits datorită articolului pe care l-a scris şi pe care îl vei putea citi mâine.

Felicitările noastre!

De asemenea, membrii echipei TopHabits doresc să mulţumescă şi să felicite pe toţi ceilalţi concurenţi pentru participarea lor la acest concurs. Ne bucurăm sa avem cititori atât de pasionaţi de domeniul dezvoltării personale

P.S. Şi pentru ca mulţi dintre voi aţi fost extrem de curioşi cu privire la denumirea concursului nostru – De.Pe. – a venit momentul să descifrăm misterul. După multe încercări interesante de a ghici şi alte câteva indicii din partea noastră, vă anunţăm că De.Pe. vine de la De.scoase Pe.rsoana (referindu-se la întâlnirea cu trainerul clujean dar şi la activitatea de a “descoase” autorul cărţiilor-premiu care vor fi direcţionate către câştigătorii de la cea de-a doua categorie a concursului).

sursă FOTO

De cele mai multe ori începem să ne descriem, folosind atribute şi calificative mult prea des întâlnite « sunt o persoană sociabilă », « sunt o fire optimistă », « sunt un individ căruia îi place să…. » şi din acest punct ne axăm pe ceea ce am realizat până acum sau pe ceea ce facem în prezent.

Astfel, tindem să ignorăm întrebarea supăratoare şi să ne eschivăm în a da un răspuns concret, dar mai ales, diferit faţă de alţi 10 candidaţi care stau la rând pentru interviu.

Şi atunci cum te faci remarcat?

Recent, am avut o temă de seminar în care mi cerea să mă descriu în exact 15 cuvinte ca şi când aş fi un brand. Din nou, task-ul poate părea foarte simplu, dar la fel ca în situaţia interviului, sarcina de lucru este în egală măsură de frustrantă. Ce se ascunde de fapt în spatele acestei sarcini? Prin ce se deosebesc brand-urile? Prin ce ne deosebim noi ca indivizi până la urmă?

Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, personal, vă recomand călduros ca să luaţi o foaie de hârtie şi să notaţi doar acele atribute diferenţiatoare şi să încercaţi să vă descrieţi în 15 cuvinte. Vă garantez că veţi avea o surpriză plăcută ca atunci când un potenţial angajator are să vă întrebe „cine eşti?” o să fiţi în stare să răspundeţi concret şi diferit faţă de ultimii cinci candidaţi intervievaţi.

sursa FOTO

Urăsc lunea. E singura zi din săptămână când am 4 laboratoare şi o şedinţă. Pornesc de acasă la 9 şi ajung la 23. Asta după ce duminica vin de acasă, de cele mai multe ori obosit de drum. Săptămâna asta am ajuns din excursie la 20. Am făcut un duş şi m-am culcat fără să mai mănânc, mă dureau toate din cauza oboselii.

La primul laborator am fost întâmpinat de o surpriză: cine nu şi-a făcut tema, trebuie să dea test ca să rămână la oră. “Am avut temă??” Memorez rapid 2 formule şi reuşesc să fiu unul din cei 5 norocoşi care rămân la laborator. Cele 2 ore trec greu pentru că nu ne pricepem la programarea microcontrolerelor. Poate în sesiune!

La al doilea laborator altă surpriză. Profa e plecată în nu ştiu ce ţară şi e înlocuită de alt profesor. De obicei scăpam după o oră, dar el vroia să ne ţină două. Vede că “ne pricepem de minune” şi ne lasă să plecăm. “Poate aveţi noroc şi rezolvă cineva toate problemele”. “E singura soluţie”, gândim în cor.

Urmează o mică pauză, mănânc nişte cipsuri şi mă întorc la şcoală. “Alte 2 ore ce o să treacă greu pentru că nu prea ştiu ce să fac…” Am ghinion şi profu se pune pe scaunul meu în timp ce ne explică ce ar trebui să facem. Am stat în picioare vreo 30 de minute. Mi s-au părut 2 ore. Eram obosit, îmi tot repetam cât de nasoală e lunea. Mă surprind gândind negativ şi îmi dau seama că nu e bine, aşa că glumesc cu Adi, colegul meu de “suferinţă”. Ţin să îi mulţumesc cu ocazia asta pentru că încă mă suportă… numai el ştie câte prostii fac.

Termin laboratorul şi am o fereastră de 2 ore. Duş, spanac, somn. La 17:30 plec la şcoală. Altă surpriză, ne corectează profa lucrările. Ne zice să citim laboratorul, noi citim de ce sunt atrase femeile. Rezultatul serii: un 5,5 şi un 2. Ştiam că sunt genial, acum am şi dovada. Glumim cu profa, râde sănătos, dar tot nu ne dă puncte în plus. Eşec

Între timp, primesc o invitaţie de la Fitzuica despre o întâlnire în care să povestim despre cum ne-am simţit în excursie. Trebuie să refuz pentru că am ore. Rareş mă sună să mă cheme la Iulius Mall, Daniel să mergem la abordat. În plus, aflu că tweetmeet-ul cu Adrian Soare şi Andrei Roşca se ţine azi. Eu am şedinţă De ce trebuie să fie toate lunea??

Urc pe Victor Babeş. Sunt foarte obosit, dar îmi zic că sunt cel mai fericit om în viaţă. Îmi vine să râd. N-am bani, n-am prietenă, n-am nici energie să urc strada şi totuşi sunt cel mai fericit om în viaţă. Începe să-mi placă jocul. Încep să fac scenarii cu un cerşetor care schimbă lumea prin simplu fapt că spune tuturor, în mod constant că e cel mai fericit om în viaţă. La început lumea nu-l crede, dar trece vara, toamna, iarna şi primăvara îl prinde tot fericit. Credinţa lor se clatină. Adică el care nu are nimic e fericit? Atunci de ce nu şi ei? lor nu le lipsesc chiar atâtea. Apoi încep să fie fericiţi.

Ajung la şedinţă şi mă trezesc din vis, cerşetorul ala nu există. Începe să mă doară capul,iar eu mă tot fâţâi pentru că nu-mi găsesc poziţia..sunt atat de obosit! Cu cât mă simt mai rau cu atât îmi zic mai tare că sunt cel mai fericit om în viaţă. Devine amuzant. Ca prin minune, pe la mijlocul sedinţei dispare oboseala şi durerea.

La întoarcere am de ales. Să urc pe jos sau să cobor şi să iau autobuzul. Întotdeauna m-am întrebat dacă are vreo importanţă drumul pe care mergi. Am ales să cobor. La intersecţia cu Diverta m-am intrebat iar: să merg înainte sau să trec prin Piaţa Unirii ce e la doi paşi? O iau prin Piaţa Unirii. Mă vede A., una din fetele cu care am fost în excursie. Fac cunostinţă cu prietena ei şi le povestesc câte ceva de atracţie. Par interesate şi îmi urmăresc fiecare cuvânt.

Începe să plouă şi sunt nevoit să plec. Ajung acasă, îmi fac două sandwichuri şi mă abordează Francesca pe mess. Am fost cu ea la lecturi urbane. Îmi zice cât de tare e filmuleţul în care îi intreb cum li s-a parut campania. Evident, era singurul în care apar! )

Verific twitter-ul şi văd că Zuzu s-a distrat la twittmeet. Multe gagici mişto, zice el. Mă întristez. Câteva minute am avut impresia că ziua mea nu a însemnat nimic pentru că n-am fost la twittmeet. Că am pierdut mai mult decât am câştigat. Apoi am avut revelaţia zilei: Ziua mea a fost una din cele mai bune.

Singurul motiv pentru care nu o văd aşa e pentru că o compar cu alt loc în care aş fi putut fi( şi în care ar fi putut să fie mai bine). Secretul fericirii e să fii prezent aici şi acum! Să vezi locul în care eşti cel mai bun loc în care ai putea fi în acel moment, să îţi concentrezi toată atenţia pe ce se petrece aici şi acum. Atât de simplu.

Ziua mea de luni, pe care de obicei o uram, a fost una din cele mai frumoase. Şi toate astea pentru că am reuşit să rămân ancorat în prezent şi să-mi amintesc constant că sunt cel mai fericit om în viaţă. Mai ales pentru că nu toate-s la locul lor.

sursa FOTO