Am un prieten care timp de o săptămână a avut un program intens în care se trezea dimineaţa devreme, mergea la cursuri, se întorcea şi citea pentru restanţele pe care le avea, apoi citea despre internet maketing pentru că vroia să înveţe să facă bani pe net. Se culca seara târziu iar dimineaţa o lua de la capăt. A reuşit să se ţină de program(ca să reuşească să le facă pe toate dormea 6 ore pe noapte) aproape 2 săptămâni.

De 3 zile doarme câte 12-14 ore pe zi, iar în timpul liber se uită la desene animate sau pierde cumva timpul. Nu mai are chef de nimic, şi-a pierdut motivaţia. Analizându-i cazul, mi-am adus aminte de “roata vieţii”, un concept ce ar putea explica ceea ce i s-a întâmplat.

Există mai multe domenii importante în viaţă, care trebuie să fie in echilibru. Fiecare are propriile nevoi iar domeniile pot fi diferite, dar se aplică aceaşi regulă. Dacă insişti pe o singură nevoie şi le vei neglija pe celelalte, în timp, rezultatele vor fi nefavorabile.

Uităte la cele 2 imagini de mai jos, şi spune-mi care crezi că va putea parcurge o distanţă mai mare? Care crezi că ar putea urca un deal?

Roata vietii - echilibrata

Roata vietii - dezechilibrata

Cu siguranţă a doua roată nu se va deplasa prea repede şi nu va ajuge prea departe. Să urce un deal(un obstaco, o provocare) nici nu se pune problema. Echilibrul e vital

Îţi recomand 2 articole care te vor ajuta să identifici care sunt domeniile importante pentru tine pentru a avea o viată echilibrată:
Andy Szekely – Roata vietii si simtul echilibrului
The Wheel of Life – Finding balance in your life

Apoi, dacă vrei poţi să împărtăşeşti cu noi cum arată roata vieţii tale:D

Sursa FOTO

Paulo Coelho spunea în Alchimistul că atunci când eşti copil ştii exact ce vrei să te faci. Nu pot să-i dau dreptate în totalitate, pentru că atunci când eram mic vroiam să fiu Saber Rider, Power Rangers şi Tortues Ninja. În povestea lui Peter Pan, când unul dintre copii este întrebat “ce vrea să devină”, acesta răspunde prompt “vreau să fiu pirat!” Dacă ne luăm după Coelho, trebuie să lucrăm la visul nostru de a deveni piraţi.

Nu cred că ştii de mic ce vrei să faci. Viaţa ta nu e bătută în cuie: crezurile, valorile şi priorităţile tale se schimbă odată cu trecerea anilor. Însă consider că trebuie să redevii copil ca să descoperi ce vrei să fii, mai ales dacă nu te simţi împlinit în domeniul în care activezi, dacă nu ţi-ai descoperit pasiunea.

Ce înseamnă să redevii copil? Nu înseamnă să te porţi copilăros, ci să îţi aduci aminte cum te simţeai şi cum vedeai lumea atunci când erai mic. Înseamnă să visezi, să crezi că totul este posibil, să simţi că eşti în stare să înveţi şi să faci orice, să fii curios şi să experimentezi cu lumea din jurul tău fără frică.

Să redevii copil înseamnă să gândeşti cum gândeai până a început viaţa să te calce în picioare, până când a trebuit să te duci la şcoală, a trebuit să îţi găseşti un job, a trebuit să te conformezi aşteptărilor celor din jur.

Mai mult ca sigur că a existat un punct în viaţa ta până unde a fost ok să nu ştii ce vrei să faci. Asta se întâmplă undeva până dai la liceu. După aia, lumea trebuie să te pună în “cutiuţe” cu diverse etichete, ca să ştie cum să se poarte cu tine. Eşti un avocat, eşti un economist, eşti un doctor, eşti un inginer. Lumea începe să te judece după respectivele tipare şi oarecum te pedepseşte dacă nu te încadrezi în acel tipar. Şi atunci te schimbi, te limitezi; parafrazând, atunci observi că meseria pe care o deţii ajunge să te deţină.

Lucrul ăsta e valabil şi în cazul cercurilor sociale, ele au o influenţa asupra ta mai mare decât ai vrea tu să-ţi admiţi. Îţi place să faci un lucru, dai de oameni pasionaţi din acelaşi domeniu, iar atmosfera din acel cerc social îţi consolidează atât pasiunea cât şi felul de a fi. E o sabie cu două tăişuri, trebuie să ai un grad mare de conştientizare, să-ţi dai seama dacă acest lucru te ajută sau te trage în jos.

Scriam într-un articol anterior cum că emotiile sunt baza pasiunilor tale. Când eşti copil, vezi un lucru la cineva, un anumit tipar de comportament, îţi place şi începi să imiţi. De ce îţi place? Pentru că te face să te simţi într-un anumit fel. Ce anume vrei să simţi? Care sunt activităţile care te fac să te simţi în acel mod? Ce generează emoţii puternice în tine? Ce te face să plângi? De ce te face să plângi?

Poţi să găseşti inspiraţie oriunde în jur: în muzică, filme, cărţi pe care le citeşti, oameni pe care-i cunoşti, chiar şi într-un clip de pe YouTube. Important e să nu te limitezi, să nu ţi se pară ciudat felul în care cauţi, să nu ţi se pară ciudat răspunsul la care ajungi.

Evenimentele majore din viaţa ta te pot face să-ţi schimbi planul. Câteodată, obiectivul care te motiva să mergi mai departe ţi se pare că nu mai merită urmat. Cel mai important e să rămâi “vero” cu tine însuţi, să-ţi simţi cele mai adânci dorinţe, să le pui în acţiune şi să fii precum un copil care nu uită niciodată să viseze.

Sursă FOTO

Sinele pretins: cine pretinzi că eşti?

Sinele pretins e imaginea pe care o arăţi lumii. De multe ori, această imagine se bazează mai puţin pe cine eşti tu în realitate şi mai mult pe mascarea celui care ţi-e frică că eşti. Răspunde la următoarele întrebări:

• Cum îţi place să fii perceput?
• Ce aspecte ale personalităţii tale speri ca oamenii să remarce mai întâi?

• Care este cel mai important lucru pe care oamenii îl cunosc despre tine?
• Daca viaţa ta ar incerca să demonstreze ceva legat de tine, care ar fi acel lucru?

Imaginea negativă de sine: de cine ţi-e teamă că eşti?

Dacă cineva ţi se adresează cu un apelativ cu care nu te identifici(“elefant cu trompă ce eşti!”) acesta conţine foarte rar o încărcătură emoţională. În general, dacă ceva ne supără, e pentru că la un anumit nivel, noi credem că ar putea fi adevărat.

Orice trasături “negative” ai avea, acestea nu sunt, de fapt, ale tale: ele aparţin imaginii negative de sine şi ţi-au fost transmise când erai abia un copil. Dacă le vei identifica, te vei elibera de ele!

Este destul de greu să îţi priveşti direct cele mai mari temeri cu privire la cine şi ce eşti: la urma urmei, probabil ţi-ai folosit o parte din viaţă evitând să faci acest lucru. Uite câteva întrebări care să te ajute să îţi dezvălui imaginea negativă de sine:

• Care este scopul fiecărei trăsături a sinelui pretins?
• Care dintre secretele tale vor fi descoperite doar după moartea ta?
• Cine este persoana pe care o placi cel mai puţin şi de ce? (Cele mai multe percepţii sunt, de fapt, proiecţii: cel mai mult urâm la ceilalţi trăsăturile pe care ne temem că le-am putea poseda noi înşine)

Sinele autentic: cine eşti tu în realitate?

Identificând trăsăturile şi caracteristicile celor trei instanţe, te vei simţi liber să fii din ce în ce mai mult persoana care eşti de fapt, conform sinelui tău autentic, puternic, iubitor şi de neoprit.  Următoarele întrebări te vor ajuta să îţi identifici o trăsătura sau o caracteristică a sinelui autentic sau să aflii dacă eşti prins în capcana intinsă de imaginea negativă de sine:

• Când devii cel care eşti în realitate, te simţi ca şi când te-ai întoarce acasă?
• Cine eşti atunci când nu te poate vedea nimeni?
• Dacă te-ai simţi în siguranţă ce ai face în mod diferit?
• Cine ai fi dacă ai trăi fără teamă?

Vineri, îţi voi arăta de ce gândirea pozitivă tradiţională nu este foarte eficientă şi cum poţi să îţi reprogramezi imaginea de sine. Până atunci, fă-ţi temele şi răspunde-ţi la întrebări!

sursa FOTO

Ce este imaginea de sine?

Imaginea de sine este modul în care te percepi în imaginaţia ta. Aceasta este foarte puternică, deoarece comportamentul tău nu va devia aproape niciodată de la harta sa interioră. Funcţionează ca o prefeţie care se autorealizează, spunându-ţi cum să te comporţi şi să acţionezi în conformitate cu genul de persoană care crezi că eşti.

Poate ai întâlnit şi tu persoane care deşi sunt atrăgătoare, se consideră urâte: prea grase sau prea slabe, prea tinere sau prea bătrâne. Dacă tu crezi cu adevărat că nu eşti o persoană atrăgătoare, îţi vei sabota singur orice încercare de a schimba această situaţie. Mai mult, ceea ce simţi tu cu privire la tine, influenţează ceea ce simt ceilalţi cu privire la tine.

Le arăţi oamenilor în mod constant cum să se comporte cu tine prin felul ăn care te comporţi tu cu tine însuţi.

Succesul şi imaginea de sine

În timp ce fiecare eşec întăreşte profeţia autorealizatoare cu privire la imaginea negativă pe care o ai despre tine, micile succese de care te bucuri nu te ajută prea mult. Indiferent câte lucruri acumulezi(promovări la servici, diplome, case sau maşini, mulţi bani), nu te vei simţi niciodată satisfăcut dacă nu te simţi bine în interior.

Cum se formează imaginea de sine?

Chiar dacă primele mesaje pe care le-am primit din partea familiei au fost pozitive, multe dintre cele care au urmat au fost negative. Indiferent dacă ni s-a zis “eşti un copil prost”, “nerecunoscător”, “stângaci”, “leneş”, am absorbit toate sugestiile negative alături de cele pozitive. Un studiu recent a arătat că un părinte american obişnuit îşi critică copiii de opt ori mai mult decât îi laudă

Cel mai bun sfat din lume

Nu trăieşti viaţa pe care ţi-o doreşti pentru că pierzi foarte mult timp şi energie ascunzând de lume imaginea negativă pe care o ai faţă de tine însuţi.

Paul McKenna

Cele trei instanţe

Nucleu fiinţei noastre e reprezentat de sinele nostru autentic, cine şi ceea ce suntem noi cu adevărat(1). Deasupra acestuia însă, se afla un strat alcătuit din ruşine, teamă sau vinovăţie, cu alte cuvinte, omul de care ne e teamă că suntem(2) (imaginea negativă de sine).
Ca să fim siguri că oamenii încă ne plac, ne aprobă, ne oferă dragoste şi bani, adăugăm încă un strat desupra sinelui de care ne temem: cel care pretind că sunt(3).

Dacă suntem foarte buni actori, acest inveliş superior este tot ce văd ceilalţi. De fapt, ne luptăm atât de tare ca ceilalţi să nu vadă acel înveliş de slăbiciune de care ne e teamă că ne caracterizează, încât uităm complet(uneori timp de ani de zile) că există un altul, adevăratul sine, sub toate aceste slabiciuni.

Mâine, în partea a doua a articolului despre imaginea de sine, îţi voi arăta cum să îţi cunoşti instanţele, folosind întrebările potrivite, pentru a demasca sinele pretins, a descoperi imaginea negativă şi a elibera sinele tău autentic .

O viaţă necercetată nu merită trăită.

Socrate

Cum să ai o discuție

Să porți o discuție este ceva banal. Dar de câte ori nu ți s-a întâmplat ca, în timp ce stai de vorbă cu cineva, să vezi că se îndepărtează sau pur și simplu te evită?

Oricât de simplă ar părea o discuție, există unele reguli elementare pentru a o face să “meargă”. Sunt aceleași reguli, vechi de când lumea, iar majoritatea sunt de bun simț.

1. Trebuie să știi ce vrei să spui.

Înainte de a deschide gura, trebuie să știi ce vrei să spui. Atunci când contează ce impresie vei face, pregătește-te puțin și alege-ți înainte subiectul și cuvintele.

Dacă vrei să ai autoritate în ceea ce vorbești, trebuie să o spui cu încredere. Iar încrederea îți va fi oferită de certitudinea că știi ce spui.

2. Privește-ți interlocutorul.

Pentru o bună comunicare, este esențial să-l privești pe cel cu care vorbești și să păstrezi contactul vizual. Gândește-te cum te-a impresionat un speaker care își citește discursul de pe hârtie și cum ar fi făcut-o dacă l-ar fi rostit, în timp ce te privea.

Contactul vizual crează punți între oameni și realizează conexiuni. Vei observa că privind pe celălalt în ochi atunci când îi vorbești, îți va acorda mai multă atenție și vei simți cum este mai interesat de subiect.

3. Vorbește despre lucruri care interesează pe ceilalți.

Acum câțiva ani am fost invitat la festivitatea de terminare a facultății de către un prieten. Terminase facultatea de medicină, iar punctul principal al festivității era discursul unui profesor. Discursul a durat cam o oră, o tortură nemiloasă.

A doua zi nu mi-am amintit mai nimic din ceea ce spusese. De ce? Pentru că era o colecție de idei fără un scop anume și umflate ca să fie un discurs lung. A treia regulă elementară atunci când vorbești cu cineva este să vorbești despre lucruri care îl interesează.

Oricât de interesant ar putea părea pentru tine, nu contează ce vrei să spui tu. Contează ce vrea celălalt să audă. Este esențial să atingi interesul publicului și nu al tău.

Iar una dintre cele mei simple metode pt a reuși, este să-i spui exact ce vrea să audă.

4. Vorbește, iar apoi taci.

Nimeni nu a fost criticat vreodată pentru că a vorbit prea puțin. Dacă ai vorbit puțin și o să vrea să știe mai multe, îți va spune. Este însă neplăcut să asculți pe cineva care vorbește în continuu.

Aveam un coleg care obișnuia să vorbească fără oprire. Dacă mă suna, știam că putem sta la telefon minim o oră, chiar dacă subiectul putea fi clarificat în 5 minute. El avea măcar avantajul că discuțiile erau inteligente și cu simțul umorului. Chiar așa, după ce asculți 30 de minute pe cineva, te va plictisi.

Vorbește la obiect, iar apoi stai jos și ascultă.

5. Într-o discuție nu ține cuvântări.

Când vorbești cu cineva, evită să ții un discurs. Lasă totul să fie o discuție relaxată, în care toată lumea să se comporte natural. Cuvântările sunt plictisitoare, nimeni nu le dorește.

Spune doar ce ai de spus, cât mai firesc. Lasă-l pe celălalt să se implice și să se comporte și el natural în discuție.

sursa FOTO

Observ o nevoie pentru lucruri de bază, chiar dacă eu, în momentul actual, prefer să vorbesc de concepte avansate. De exemplu, primesc mesaje de la cititori care mă întreabă, în principiu, “eu de unde şi cum încep?” Un lucru pe care-l consider “common knowledge” însă pe care nu l-am tratat până acum, uitând că şi eu am fost pus în situaţia să mă întreb acelaşi lucru.

Pe vremea când eram începător în domeniul dezvoltării personale, nu aveam obiective clare, nu aveam un anume plan, şi totuşi mă foloseam de “principiul horoscopului”. Care sunt cele 3 mari domenii pe care le tratează horoscopul? Sănătate, bani şi relaţii.

Era un start bun să tratez lucrurile în acest mod, însă problemele apăreau atunci când puneam căruţa înaintea boilor. Degeaba ai o prietenă dacă nu ai bani de mers la suc; degeaba ai bani de mers la suc dacă terasă e vizavi şi ai obosit pe la mijlocul străzii (exagerez intenţionat). Normal, poţi să te concentrezi pe partea de relaţii ca mai apoi să treci la bani, însă mi se pare un drum mai greu pe termen lung. Aşa că prima îmbunătăţire e să tratezi lucrurile în ordinea care trebuie.

Şi totuşi nu a fost de ajuns. Următoarea capcană în care am căzut a fost aceea că încercam să grăbesc procesul şi să trec în următorul stagiu cât mai rapid posibil. E ca în acea “pildă” de kung fu, în care cu cât te chinui mai mult să ajungi la un rezultat, cu atât mai mult te depărtezi de el. Aşa că a doua îmbunătăţire e să rămâi cât mai mult într-un stagiu, în mod intenţionat, astfel trecerea la următoarea etapă se va produce într-un mod natural.

Al 3-lea nivel de îmbunătăţire a fost unul de “rafinare”. Astfel mi-am pus întrebarea, cum pot să creez nişte paşi concreţi, dar să rămân totuşi cu un nivel de abstractizare, astfel încât să am spaţiu de manevră? Astfel am ajuns la 8 obiective principale pentru blueprint-ul dezvoltării personale.

1. Să mă auto-îmbunătăţesc continuu. Să citesc zilnic, să-mi cunosc psihologia, să încep să aplic concepte, să mă schimb la nivel profund.

2. Să fiu o persoană puternică şi împlinită de unul singur. Să reduc influenţa celor din jur asupra mea, să nu caut validare, să dau la o parte şi să renunţ la toate lucrurile din jurul meu care nu îmi sunt de folos.

3. Să fiu sănătos. Să mănânc cât mai natural, să fac exerciţiu fizic, astfel încât să am energie pentru restul activităţilor pe care vreau să le întreprind.

4. Să-mi descopăr pasiunea. Să experimentez în diverse domenii, să îmi creez hobby-uri, să îmi dezvolt abilităţi.

5. Să ofer valoare lumii. Folosindu-mă de pasiune, de abilităţi, identificând nevoile oamenilor, devenind un “colac de salvare” pentru ei.

6. Să-mi formez un anturaj. Să atrag oameni în viaţa mea care mi se potrivesc, care mă completează, care mă trag în sus, cu care simt că pot schimba lumea.

7. Să am o persoană alături, de care să mă bucur. Cu care să împart momente plăcute, cu care să evoluez, cu care să construiesc ceva frumos.

8. Să iubesc necondiţionat. Nivelul superior, spiritual, unde nu mai faci diferenţă între tine şi tot ce se află în jurul tău, când te poţi identifica cu universul.

Acum e rândul tău să faci un mic brainstorming şi să te gândeşti cum îţi poţi atinge obiectivele. Poate o să vrei să lucrezi la toate în mod simultan, însă te sfătuiesc să îţi alegi unul dominant şi să treci la următorul numai atunci când simţi că ai ajuns la un nivel avansat în acesta.

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să îl dai mai departe, printr-un “Like”, printr-un “Tweet” şi să îmi laşi un comentariu cu gândurile pe care le-ai avut atunci când ai citit articolul. Mulţumesc.

Sursă FOTO

1. Cinderella Man

Cinderella Man este povestea boxerului James Braddock. Braddock a suferit o cădere usturătoare, fiindu-i retras dreptul de a boxa. A revenit în perioada Marii Crize și a ajuns pe primul loc și în inimile tuturor americanilor.

2. Any Given Sunday

Povestea unei echipe de fotbal mărețe cândva, dar căzută acum și a unui bătrân antrenor care încearcă să se regăsească. Un film despre luptă și revenire din cele mai joase căderi. Un Al Pacino într-un rol excelent și câteva scene de film care au rămas celebre.

 

3. Million Dollar Baby

Million Dollar Baby, un film în regia lui Clint Eastwood este povestea unei chelnerițe care dorește să ajungă sportiv de top. Reușește, după numeroase probleme și eșecuri, atingând cele mai înalte culmi la care visase. Cu un final dramatic, nu este genul tipic de film american cu happy end, ci unul care dezvăluie complet sufletul unui învingător.

4. Mr. Nobody

Un film despre alegerile în viață și modul în care ne influențează, Mr Nobody dezvăluie povestea unui copil care trebuie să facă alegeri pe măsură ce se maturizează și modul în care aceste alegeri îi schimbă viața.

5. Bucket List

Bucket List sau “Lista lucrurilor pe care să le faci înainte de a muri” este o popularizare (sau confirmare) a obiceiului de a îți face o listă cu lucruri pe care vrei să le realizezi înainte de a muri. Despre a visa, a trăi și a muri. Morgan Freeman și Jack Nicholson într-un film, pe care îmi place să-l revăd oricând.

6. Seabiscuit

Seabiscuit este un cal de curse din perioada interbelică, care a fost tras pe linie moartă. Este readus în cursă de un antrenor neortodox și un investitor pasionat și ajunge cel mai bun cal de curse al momentului.

7. Door to door

Povestea lui Bill Porter și a carierei sale de succes. Cu paralizie cerebrală din naștere, Porter ajunge cel mai bun agent de vânzări al Watkins Company, în ciuda handicapului său.

8. The Pursuit of Happyness

Will Smith în ecranizarea cărții autobigrafice a lui Chris Gardner. Părăsit de soție și cu un copil în întreținere și fără slujbă, Gardner se ridică și construiește de la zero o companie de mai multe milioane de dolari.

9. The Secret

O legendă a filmelor motivaționale, The Secret îți dezvăluie cum poți începe să îți transformi viața, în căutarea fericirii și a împlinirii.

Ce alt film crezi că ar trebui adăugat în listă?

Din 2005 până acum, de când am dat de dezvoltarea personală, am trecut prin mai multe stagii de evoluţie, cu diferite niveluri de succes.

Primul a fost acela să conştientizez că există şi un alt mod de a fi, de a gândi, de a acţiona şi că schimbarea este posibilă. Al 2-lea a fost să experimentez cu lucruri concrete, palpabile. Însă doar când am început să mă concentrez pe interior, pe schimbarea profundă, am putut simţi că am evoluat cu adevărat.

De-a lungul acestui drum, am văzut, în mod practic, ce merge şi ce nu merge. Astfel am identificat anumite pattern-uri de comportament care îi diferenţiază pe cei care au succes de cei care n-au, în toate domeniile.

Care sunt pattern-urile de succes?

1. Naturaleţe vs robotizare. Dacă aş începe acum dezvoltarea mea personală de la zero, lucrul ăsta ar fi primul pe care l-aş schimba: să încep din interior. Să lucrez mai mult la psihologia mea decât să adopt “metode” care ar duce spre succes. Să experimentez lucrurile din punctul ăsta de vedere, iar abia apoi să adopt anumite tipare.

Te invit să te uiţi la tine şi la viaţa ta, din exterior. Îţi place ceea ce vezi? Poţi să povesteşti copiilor tăi ceea ce faci şi să fii mândru de tine? Poţi să faci un clip cu viaţa ta şi să-l pui pe YouTube?

2. Strategie vs metodă. Poţi să dai peste cel mai bun sfat din lume chiar acum. Poate ţi-ar schimba viaţa într-un mod radical, însă acel sfat este în momentul actual pentru tine doar “o metodă”. Cum se încadrează el în “the big picture“? Care este drumul pe care trebuie să-l parcurgi ca să ajungi acolo? Care sunt obstacolele?

Trebuie să îţi creezi o hartă pentru succes şi să foloseşti strategii care sunt în concordanţă cu nivelul tău actual de dezvoltare personală.

3. Proces vs obiectiv. În momentul în care ţi-ai setat un obiectiv, uită de el şi concentrează-te asupra drumului pe care îl ai de parcurs. După ce ţi-ai setat nişte target-uri clare, redefineşte ce înseamnă succesul pentru tine.

Trebuie să priveşti ca victorie faptul că ai mai făcut un pas, că ai încercat din nou, şi drept eşec şi înfrângere faptul că ai renunţat să mai lupţi.

4. Pasiune vs rută forţată. Indiferent că vrei să slăbeşti 10 kilograme, să dobândeşti independenţă financiară sau să intri într-o relaţie cu o persoană minunată, vor exista mai multe căi de a ajunge acolo. Unele ţi se vor potrivi, iar altele nu.

Poţi să ai grijă de condiţia ta fizică făcând înot, mergând la sală sau practicând o artă marţială.

Poţi să te îmbogăţeşti formând un sistem de pârghii financiare, devenind patron sau investind.

Poţi să-ţi găseşti jumătatea intrând în vorbă cu persoane necunoscute, apelând la cercul de prieteni sau folosindu-te de cadrul unor activităţi care îţi fac plăcere.

Dacă unul îţi bagă pe gât calea lui şi tu nu te poţi împăca cu acea rută de acţiune, dacă nu eşti pasionat de “drum“, nu-ţi vei putea atinge obiectivul niciodată.

5. Joc vs problemă. Este mult mai uşor să-ţi schimbi viaţa în momentul în care te detaşezi, în care nu priveşti totul printr-o lentilă de seriozitate, în care începi să te distrezi. Secretul e să îţi transformi problemele în joculeţe, printr-un proces de “gamificare“.

La ce “nivel” eşti în fiecare dintre ariile vieţii tale? Unde vrei să ajungi, într-un mod cât mai clar? Care este drumul pe care trebuie să-l parcurgi, să ajungi din punctul A în punctul B?

Construieşte-ţi paşii aplicând “divide et impera” şi ieşi, în mod constant, câte puţin din zona de comfort.

Te poţi lovi de blocaje gen: frică, stres, anxietate. Cheia pentru a nu renunţa atunci când întâlneşti obstacole este să lucrezi în starea de flux, unde provocarea să corespundă nivelului de skill pe care îl deţii.

Eşuezi dacă nu faci nimic, dar şi atunci când provocarea este prea mare pentru tine.

Nu tragi 10 kile când tu poţi să tragi doar 5. Nu te apuci să faci investiţii când tu nu ştii să-ţi gestionezi puţinii bani pe care-i ai. Nu te bagi în vorbă cu persoane necunoscute dacă îţi este frică să ieşi din casă.

Cum aplici în acest moment principiile de mai sus?

1. Naturaleţea. Concentrează-te mai mult pe mentalitatea din spatele acţiunilor, decât pe acţiunea în sine.

2. Strategia. Fă-ţi un plan care încorporează sfaturile de valoare pe care le primeşti.

3. Procesul. Lucrează să-ţi formezi obiceiuri care duc în mod natural la succes.

4. Pasiunea. Experimentează, găseşte acele lucruri pe care le poţi face tot timpul, care îţi aduc bucurie, şi concentrează-te asupra lor 90% din timp.

5. Jocul. Construieşte-ţi challenge-uri corespunzătoare nivelului de skill şi acţionează “kaizen”.

Dacă ai întrebări, nelămuriri, sau vrei să ne împărtăşeşti cum ai să aplici principiile astea în viaţa ta, lasă un comentariu mai jos. Mult succes!

Sursă FOTO

În prima parte a articolului am vorbit despre ce este cu adevărat frica şi care sunt cele 3 nivele ale ei.

Am stabilit deja că toată lumea simte frica când face ceva nou. Atunci, cum se face că sunt unii care reuşesc să treacă la acţiune în ciuda fricii? E pentru că nu frica e problema! Adevărata problemă e cum privim frica. Pentru unii, frica nu are nicio importanţă, pe când pe alţii, frica îi paralizează.

Putem alege să privim frica dintr-o poziţie de durere şi să ne simţim deprimaţi, neajutoraţi şi neputincioşi sau putem privi frica dintr-o poziţie de putere şi să ne simţim entuziasmaţi de noile provocări, să alegem cum vrem să ne simţim şi să acţionăm în ciuda fricii.

Frica – de la Durere la Putere

Unde anume te situezi în graficul de mai sus? Identifică dacă te afli mai aproape de durere sau mai aproape de putere, de fiecare dată când eşti nevoit să treci la acţiune. Îţi voi descrie 7 paşi care te vor ajuta să treci de la durere la putere.

1. Desenează-ţi propriul grafic(ca cel de mai sus)şi lipeşte-l pe un perete. Simplul fapt de a-ţi face graficul îţi va da putere, pentru ca e acţiunea înseamnă putere. În plus, te va ajuta să îţi aminteşti încotro vrei să mergi, de la durere la putere(eu mi-am lipit pe perete un grafic cu “de la victima la responsabil”)

2. Pentru a evita să te iei prea în serios, scrie sub grafic citatul:
“Angels fly because they take themselves lightly”

3. Pune un semn pe grafic în locul în care te situezi în momentul de faţă

4. Uită-te în fiecare zi la grafic şi întreabă-te: “Mă văd în acelaşi loc sau m-am mutat?” apoi mută semnul în locul corespunzător.

5. Dacă ai mereu în minte locul în care vrei să ajungi, te va ajuta să iei decizii în legătură cu vei face cu viaţa ta. Înainte de a acţiona, întreabă-te: “acţiunea asta mă va ajuta să fiu mai puternic?” Dacă nu, te vei gândi de două ori înainte de a face o alegere.

6. Distrează-te când foloseşti graficul. Dacă te gândeşti la el ca la un joc, îţi va uşura situaţia.

7. Ai putea să vrei să foloseşti grafice diferite pentru diferite arii ale vieţii tale. Pentru a fi puternic, e nevoie să stăpâneşti toate aspectele vieţii tale-job-ul, relaţiile, sănătatea, etc. De multe ori oamenii sunt foarte puternici în unele domenii şi patetici în altele.

Reţine că progresul pe grafic e determinat doar de tine, nimeni altcineva nu poate să îl determine, chiar dacă s-ar putea ca unii să încerce. S-ar putea ca din afară să pari a fi acelaşi chiar dacă în interior te simţi schimbat şi foarte puternic.

Schimbă-ţi vocabularul

E nevoie să îţi schimbi vocabularul dacă vrei să ajungi să priveşti frica dintr-o poziţie de putere. Felul în care foloseşti cuvintele are un impact uriaş asupra calităţii vieţii tale. În timp ce unele cuvinte sunt distructive, altele îţi dau putere.

“Nu pot” implică că nu ai control în viaţa ta, pe când “nu vreau” pune o situaţie sub semnul întrebării. Când îţi spui “nu pot” îi transmiţi subconştientului că eşti slab, iar subconştientul tău crede ce aude chiar dacă nu e adevărat. De exemplu, când spui “nu pot veni la întâlnire pentru că am teme” îi transmiţi subconştientului că eşti slab.

De fapt, “nu pot veni la întâlnire” nu e un adevăr. Adevărul e că tu “poţi veni la întâlnire, dar alegi să îţi faci temele”. Pentru a folosi cuvinte care îţi dau putere, poţi folosi “mi-ar plăcea să vin la cină, dar am teme, şi e important pentru mine să le fac”. Această afirmaţie are integritate, adevăr şi putere

“Trebuie” e un alt cuvânt dăunător, pentru că implică că nu ai alegeri în viaţă. “Aş putea” e un cuvânt puternic, care îţi dă de ales: “aş putea să o văd pe mama mea, dar aleg să merg la film azi”.

“Nu e vina mea” te face să pari neajutorat. E mult mai bine să îţi asumi responsabilitatea pentru tot ce ţi se întâmplă în viaţă decât să fii o victimă. “Nu e vina mea că m-am îmbolnăvit, nu e vina mea că nu-mi găsesc un job”. Dacă eşti responsabil, te poţi gândi ce vei face în viitor. “sunt total responsabil pentru boala mea, hai să văd ce aş putea face pentru a preveni să mi se întâmple din nou. Aş putea să îmi schimb dieta. Aş putea renunţa la fumat, la băutură. Aş putea dormi mai mult”.

“E o problemă” e o altă propoziţie negativă. “E o oportunitate” îţi deschide uşa spre creştere. De fiecare dată când vezi cadourile oferite de obstacolele vieţii poţi manevra situaţii dificile într-un mod recompensator. De fiecare dată când ai oportunitatea de a-ţi mari capacitatea de a te descurca în lume, devii mai puternic.

“Sper” e alt cuvânt folosit de victime. “Ştiu” e un cuvânt mult mai puternic. “Sper că voi obţine job-ul” versus “Ştiu că voi obţine jobul”. Prima frază te îngrijorează şi te face să nu poţi dormi noaptea, pe când a doua te calmează şi-ţi ofera pace.

“Dacă..” e plictisitor. “Data viitoare” implică că ţi-ai învăţat lecţia şi că data viitoare te vei folosi de experienţă. “Dacă nu i-aş fi zis Mariei lucrurile alea…” versus “am învăţat că Maria e cam sensibilă. Data viitoare voi fi mai atent”.

“Ce ma voi face?” e plin de frică. “Ştiu că mă voi descurca” e plin de putere.

“E îngrozitor” e folosit în cele mai nepotrivite situaţii. De exemplu, “mi-am pierdut portofelul, e îngrozitor!” E un inconvenient că ţi-ai pierdut portofelul, dar e departe de a fi îngrozitor! Când spui că ceva e îngrozitor, transmiti subconştientului: dezastru, dezastru, dezastru. Înlocuieşte “e îngrozitor cu “e o experienţăp din care învăţ”.

Extinde-ţi zona de confort

În timp ce îţi monitorizezi vocabularul poţi aduce mai multă putere în viaţa ta extinzându-ţi zona de confort. Ce înseamnă asta?

Majoritatea dintre noi ne simţim confortabil într-o anumită zonă, zonă pe care când o depăşim ne simţim inconfortabil. De exemplu s-ar putea să cheltuim 100 de ron pe o pereche de papuci, dar 150 ron să ne facă să simţim neliniştiţi. Putem merge să bem un suc într-un club când sutem cu cineva, dar ne nelinişteşte dacă mergem singuri. Putem cere 50 de ron pentru un serviciu, dar ne crează panică să cerem 55 ron.

Pentru fiecare zona de confort e diferită, dar indiferent dacă suntem săraci sau bogaţi, înalţi sau scunzi, femei sau bărbaţi, luăam decizii bazate în limita zonei noastre de confort.

De fiecare dată când ne asumăm noi riscuri, ne extindem zona de confort. Andrei a scris un articol mai detaliat despre cum te poate ajuta evitarea confortului.

În partea a treia a articolului o să vorbesc despre ce înseamnă să fii responsabil, despre cum şi de ce să fii pozitiv şi despre cum să faci faţă celor care nu vor ca tu să te dezvolţi. Până atunci, simte frica şi fă-o oricum!

Frica pare să fie o epidemie în societatea noastră. Ne temem de începuturi, ne temem de sfârşituri, ne temem de schimbare, ne temem de a fi blocaţi. Ne temem de succes, ne teme de eşec. Ne temem de viaţă, ne temem de moarte.

În cartea sa, Feel the fear and do it anyway, Susan Jeffers ne arată cum putem să depăsim frica şi să preluăm controlul asupra vieţii noastre.

De multe ori avem impresia că suntem singurii care simţim frica, dar adevărul e că toţi oamenii simt frica, doar că la alt nivel. Frica are 3 nivele:

Nivelul 1 al fricii

Primul nivel este cel de suprafaţă, care poate fi împărţit în două tipuri:

• frica de lucruri care “se intâmplă”: frica de îmbătrânire, de singurătate, de dezastre, de a pleca copii de acasă, de a pierde securitatea finaciară, de moarte, de război, de boală, de accidente
• frica de lucruri care necesită acţiune: frica de a te întoarce la şcoală(în caz că ai întrerupt-o), de a lua decizii, de a-ţi face priteni, de a începe/incheia o relaţie, de a pierde greutatea, de a conduce, de a vorbi în public, etc

Nivelul 2 al fricii

Acest nivel are de a face cu stările noastre interioare şi nu cu situaţiile exterioare. Acest nivel reflectă nivelul nostru de încredere şi abilitatea de a te descurca în lume.

Aici intră frica de succes, frica de eşec, frica de a fi vulnerabil, frica de de a fi neajutorat, frica de a fi deaprobat, frica de respingere.

Nivelul 3 al fricii

Aici intră cea mai mare frică dintre toate, cea care stă la baza tuturor celorlalte frici. E vorba de frica de a nu te descurca:

La baza fiecărei frici, e frica că nu te vei descurca cu orice viaţa ti-ar putea scoate în cale.

Iar asta se poate testa. Frica se manifestă, în felul următor:
Frica de a-ţi pierde slujba-> nu mă pot descurca dacă îmi pierd slujba
Frica de a pierde pe cineva drag-> nu mă pot descurca fără el/ea
Frica de a îmbătrâni-> nu mă pot descurca dacă o să ajung bătân
Frica de succes-> nu pot face faţă succesului
Frica de respingere-> nu mă face faţă respingerii

Toate au la bază frica de a nu te putea descurca/face faţă.

Dacă ai şti că te-ai putea descurca cu tot ce îţi apare în cale, de ce ţi-ar mai fi frică?

De NIMIC!

Deci tot ce trebuie să facem pentru a scăpa de frică e să ne dezvoltăm încrederea în abilitatea de a face faţă oricărui lucru care vine spre noi!

5 adevăruri despre frică

1. Frica nu va dispărea niciodată cât timp continui să te dezvolţi. De fiecare dată când ieşi din zona ta de confort, va apărea frica(care va dispărea din nou când te vei obişnui cu ce e nou pentru tine)

2. Singura modalitate de a scăpa de frică e să faci lucrul de care îţi e frică.

3. Singura modalitate de a te simţi mai bine în legătură cu tine e să ieşi afară şi să faci lucrurile de care ţi-e frică(şi pe care îţi spui că o să le faci după ce capeţi mai multă încredere în tine)

4. Nu doar că vei experimenta frică de fiecare dată când vei fi pe un teritoriu nefamiliar, ci la fel vor experimenta şi ceilalţi.(de exemplu, o vedetă ar putea părea foarte naturală în faţa camerelor şi să aibă probleme când e vorba de a lua lecţii de dans. Asta până când dansul va deveni parte din zona ei de confort)

5. Să păşeşti în frică e mai puţin înspăimântător decât să trăieşti cu frica produsă de sentimentul că eşti neajutorat.(În carte e dat exemplul unei doamne care a fost întreţinută toată viaţa de soţul ei. La un moment dat, acesta s-a îmbolnăvit şi toate responsabilităţile au trecut asupra ei. La început i-a fost frică că nu o să se descurce, dar apoi si-a dat seama cât de nefericită a fost din cauza fricii că dacă vreodată soţul ei se va îmbolnăvi ea o să fie pierdută şi câtă putere are acum când vede că se poate descurca şi fără el)

În partea a doua a articolului o să îţi arăt de ce nu frica e problema şi care sunt paşii pentru a simţi frica şi a trece la acţiune oricum!

…………………………………………………………………………………………………………….
Dacă vrei să fii o persoană mai bună, mai organizată şi mai eficientă, dă click pe imagine