1. Cinderella Man

Cinderella Man este povestea boxerului James Braddock. Braddock a suferit o cădere usturătoare, fiindu-i retras dreptul de a boxa. A revenit în perioada Marii Crize și a ajuns pe primul loc și în inimile tuturor americanilor.

2. Any Given Sunday

Povestea unei echipe de fotbal mărețe cândva, dar căzută acum și a unui bătrân antrenor care încearcă să se regăsească. Un film despre luptă și revenire din cele mai joase căderi. Un Al Pacino într-un rol excelent și câteva scene de film care au rămas celebre.

 

3. Million Dollar Baby

Million Dollar Baby, un film în regia lui Clint Eastwood este povestea unei chelnerițe care dorește să ajungă sportiv de top. Reușește, după numeroase probleme și eșecuri, atingând cele mai înalte culmi la care visase. Cu un final dramatic, nu este genul tipic de film american cu happy end, ci unul care dezvăluie complet sufletul unui învingător.

4. Mr. Nobody

Un film despre alegerile în viață și modul în care ne influențează, Mr Nobody dezvăluie povestea unui copil care trebuie să facă alegeri pe măsură ce se maturizează și modul în care aceste alegeri îi schimbă viața.

5. Bucket List

Bucket List sau “Lista lucrurilor pe care să le faci înainte de a muri” este o popularizare (sau confirmare) a obiceiului de a îți face o listă cu lucruri pe care vrei să le realizezi înainte de a muri. Despre a visa, a trăi și a muri. Morgan Freeman și Jack Nicholson într-un film, pe care îmi place să-l revăd oricând.

6. Seabiscuit

Seabiscuit este un cal de curse din perioada interbelică, care a fost tras pe linie moartă. Este readus în cursă de un antrenor neortodox și un investitor pasionat și ajunge cel mai bun cal de curse al momentului.

7. Door to door

Povestea lui Bill Porter și a carierei sale de succes. Cu paralizie cerebrală din naștere, Porter ajunge cel mai bun agent de vânzări al Watkins Company, în ciuda handicapului său.

8. The Pursuit of Happyness

Will Smith în ecranizarea cărții autobigrafice a lui Chris Gardner. Părăsit de soție și cu un copil în întreținere și fără slujbă, Gardner se ridică și construiește de la zero o companie de mai multe milioane de dolari.

9. The Secret

O legendă a filmelor motivaționale, The Secret îți dezvăluie cum poți începe să îți transformi viața, în căutarea fericirii și a împlinirii.

Ce alt film crezi că ar trebui adăugat în listă?

Filmul The Shift l-am văzut acum ceva luni, însă abia acum am avut răgazul să scriu despre el. Deşi am amânat de atâtea ori să-i fac un review, asta nu înseamnă că e un film ce nu trebuie văzut. Ba dimpotrivă, cred că e un film care trebuie neapărat vizionat ca să ne înţelegem natura şi scopul nostru cel mai adânc.

Iniţial numit “Ambition to Meaning: Finding Your Life’s Purpose”, filmul The Shift vorbeşte despre schimbarea ce trebuie să aibă loc în viaţa noastră când ne descoperim adevăratul nostru scop. Purtătorul mesajelor din film este Wayne Dyer, psiholog considerat de mulţi americani drept „părintele motivaţiei” şi totodată iniţiatorul mişcării de self-development din SUA.

Filmul urmează 3 fire narative ce se dezvoltă la un centru de recreaţie din California.

Primul vorbeşte despre viaţa unei femei ce încearcă să fie o mamă şi soţie iubitoare în timp ce simte că îi lipseşte ceva.

Al doilea îl are ca protagonist pe un regizor ambiţios ce urmează să-şi lanseze filmul care îl va propulsa spre succes, iar al treilea despre un insensibil om de afaceri al cărui stil de viaţă începe să aibă urme asupra relaţiei sale.

În film, Wayne Dyer  tratează şi problema ego-ului. Noi venim pe lume ca o creaţie perfectă a lui Dumnezeu. În timpul celor 9 luni în care suntem concepuţi, ni se dă tot ce avem nevoie fără ca noi să ne zbatem. Nu ne îngrijorăm ce culoare vor avea ochii sau pielea noastră, nu ne gândim ce înălţime sau păr vom avea. Însă după cele 9 luni apărem pe lume, iar părinţii încep să ne educe. Wayne Dyer descrie acest fenomen ca Edging God Out şi înseamnă apariţia ego-ului.

Iar ego-ul se identifică prin lucrurile pe care le posedăm şi prin acţiunile pe care le facem. Şi o întreagă viaţă ne chinuim să avem cât mai multe lucruri, să fim mereu pe locul unu, însă partea aceea din noi care se cere împlinită o ignorăm cu totalitate.

Cred că filmul se adresează persoanelor peste 25 ani pentru că încearcă să vină în ajutorul oamenilor care sunt înţepeniţi într-un anumit stil de viaţă, o anumită carieră ş.a.m.d.

Însă filmul e bun de văzut la orice vârstă pentru că îţi arată un nou mod prin care poţi privi viaţa şi împlinirea ei. Mai jos ai trailer-ul filmului în caz că te-am făcut curios:

Îţi doresc vizionare plăcută

Parizianul Xavier locuieşte în Barcelona într-un apartament cu încă 6 persoane, pe care înainte de a ajunge în oraş nu le cunoştea, şi care îi devin foarte buni prieteni, pe parcurs fiind prezentate foarte realist mixul de culturi şi de personalităţi.

E povestea unor tineri care se descoperă pe ei înşişi în raport cu ceilalţi şi cu noul mediu în care se află, cu legăturile pe care le-au lăsat acasă. Dar mai ales este povestea unui an petrecut departe de casă, un an care te poate schimba pentru totdeauna.

Ce apreciez la acest film este că el surprinde foarte bine senzaţii pe care orice student Erasmus le are:

When you first arrive in a new city, nothing makes sense. Everythings unknown, virgin… After you’ve lived here, walked these streets, you’ll know them inside out. You’ll know these people. Once you’ve lived here, crossed this street 10, 20, 1000 times… it’ll belong to you because you’ve lived there. That was about to happen to me, but I didn’t know it yet.

Iar la finalul experienţei:

I’m French, Spanish, English, Danish. I’m not one, but many. I’m like Europe, I’m all that. I’m a real mess.

Enjoy!

Sursa FOTO

La un status pe Facebook despre Star Wars, Dan a remarcat că “Star Wars contine unele din cele mai tari lectii de viata, mai ales invataturile lui Yoda”. Şi avea dreptate. Cam după a doua parte începusem să observ că filozofia cavalerilor Jedi poate fi luată drept un stil de viaţă, aşa că m-am gândit să împărtăşesc mai jos unele lecţii din Star Wars:

1) “Try not… Do or do not… there is no try.” (Yoda)

Când îţi setezi în minte un scop clar folosind sintagma “o să încerc”, nu faci altceva decât să pui şi eşecul în ecuaţie. Şi pentru că doar vei încerca, şi nu vei face, atunci deja e clar că n-o să te critici prea tare dacă vei eşua.

Îţi propun să-ţi schimbi puţin modul de gândire gândind în termenii “o să fac” sau “n-o să fac asta”. Şi rămâi motivat până îţi termini treaba.

2) “Fear is the path to the dark side. Fear leads to anger. Anger leads to hate. Hate leads to suffering.” (Yoda)

Frica e o chestie pe care trebuie s-o învingi neapărat. Acum, normal că dacă cineva ţi-ar pune un pistol la tâmplă în mijlocul străzii, n-ai fi în al nouălea cer. Însă sunt anumite temeri care n-au nicio relevanţă: teama de a aborda pe cineva, teama de vorbit în public, teama de eşec (şi lista poate continua). Iar dacă vrei să evoluezi, trebuie să-ţi învingi creierul reptilian.

Dacă încerci să eviţi să-ţi învingi temerile vei continua pe acelaşi drum mediocru continuând cu scuzele.

Şi să nu-ţi fie ruşine de temerile tale. Sunt chestii normale, pot fi tratate. Pentru fiecare gen de teamă găseşti resursele necesare ca să afli cum să scapi de ea.

3) “I can’t believe it.”(Luke)  “That is why you fail.” (Yoda)

Ideea e simplă: atâta timp cât nu crezi că poţi face un lucru, n-o să-l faci. Eventual, doar din greşeală.

Cauza principală pentru care nu credem în forţele noastre nu e neapărat adevăratul nostru potenţial, ci o stimă de sine scăzută. Apoi, ne mai gândim că dacă cineva n-a mai făcut-o, automat n-o să putem face şi noi.

4) “Ohhh. Great warrior? Wars not make one great.” (Yoda)

Ar trebui să ne gândim la această replică, când ne referim la relaţiile cu ceilalţi. Certurile, criticile nu rezolvă nimic, ba chiar înrăutăţesc situaţia. Dacă vrei să afli mai multe despre cum să te comporţi cu cei din jur, îţi recomand Secretele Succesului scrisă de Dale Carnegie.

5) “Death is a natural part of life. Rejoice for those around you who transform into the Force. Mourn them do not. Miss them do not. Attachment leads to jealously. The shadow of greed, that is.”

Ideea de ataşament într-o relaţie am aflat-o într-una din cărţile lui Osho. El susţinea că atunci când iubeşti pe cineva, sentimentul de posesivitate nu trebuie să existe, pentru că duce la suferinţă. Trebuie să iubeşti fără să ai pretenţia că acea persoană îţi aparţine. Abia atunci vei ajunge la o dragoste curată.

Trebuie să recunosc că e un punct de vedere interesant şi dacă l-ai pune în aplicare, problema geloziei ar fi rezolvată.

6) “Grave danger you are in. Impatient you are.”(Yoda)

Răbdarea e una din cele mai bune calităţi pe care le poate avea o persoană. De multe ori renunţăm la anumite scopuri doar fiindcă ne dorim rezultate rapide.

Dacă vei înţelege că unele scopuri chiar necesită timp şi nu se fac peste noapte, atunci vei reuşi să-ţi îndeplineşti scopurile care necesită timp şi practică îndelungată.

7): “Keep your concentration here and now where it belongs.”(Qui-Gon)

Îţi propun un mic exerciţiu: uită-te în jur. Uită-te în jur când mergi pe stradă, studiază fiecare aspect, insistă pe lucrurile care îţi plac, goleşte-ţi mintea de gânduri şi trăieşte pur şi simplu momentul de a trăi. Este un citat foarte fain concentrează întreaga idee de a trăi prezentul.

8 ) “Anakin, you’re focusing on the negative again. Be mindful of your thoughts.” (Obi-Wan)

Gândurile ne influenţează viaţa extrem de mult. Devenim ceea ce gândim în mod constant. Dacă insişti pe gânduri negative ar trebui să-ţi schimbi modul de a gândi.

Ascultă ceea ce gândeşti. S-ar putea să nu-ţi iasă din prima, însă încetul cu încetul vei învăţa să-ţi depistezi un gând negativ şi să te gândeşti la altceva. Când te surprinzi gândindu-te la ceva negativ, pur şi simplu gândeşte-te la ceva plăcut. Eu folosesc o grămadă de suporturi: o relaţie plăcută, o experienţă memorabilă sau chiar câinele meu.

***

Dacă mai aveţi completări sau sugestii la acest articol le puteţi lăsa într-un comentariu. May the Force be with you

sursa FOTO

Povestea este simplă: un gimnast care are totul la picioare: succes, tinereţe, fete frumoase şi prieteni. Trece printr-un accident care îi cam schimbă perspectiva asupra vieţii şi încearcă să descopere ce anume contează cu adevărat, cu ajutorul unui îndrumător non-conformist, Socrates. Relaţia dintre cei doi evoluează foarte interesant de-a lungul filmului.

Titlul vine de la lupta pe care fiecare om o duce înăuntrul său, o luptă care îi aduce pace şi fericire.

Life has just three rules: Paradox, humour, and change.
Paradox… Life is a mystery. Don’t waste time trying to figure it out.
Humour… Keep a sense of humour, especially about yourself. It is a strength beyond all measure.
Change… Know that nothing stays the same.

Numele de Socrates dat îndrumătorului nu cred că este întâmplător. El ştie să pună întrebările corecte, la care elevul descoperă apoi răspunsurile corecte:

Where are you?
Here.
What time is it?
Now.
What are you?
This moment.

Aceasta cred că este cea mai puternică idee din film: să trăieşti momentul aşa cum este el, să îl savurezi, fără gânduri din trecut şi griji pentru viitor. Aşa o să simţi cu adevărat clipa, aşa o să dai mereu ce ai mai bun din tine.

Este unul din acele filme care iţi dau o poftă nebună de viaţă. Îl vezi şi chiar în timp ce îl vezi simţi că sunt atâtea lucruri care trebuie văzute, simţite şi cunoscute. Am avut tendinţa să opresc filmul şi să ies pe stradă convinsă fiind că un lucru frumos, extraordinar se întâmplă acolo, afară!.. dar m-am abţinut şi am văzut filmul până la sfârşit facându-mi promisiunea ca de fiecare dată când sunt tristă, sau fără chef sau obosită voi privi atent în jurul meu, căutând simplul miracol.

Sursa FOTO

În regia lui Ron Howard, filmul oarecum biografic arată în 2 ore şi 15 minute viaţa unui om care a reuşit să schimbe întreg cursul economiei… şi nu numai.

Russel Crowe îl intrepretează pe John Forbes Nash, un strălucit matematician student la Princeton. Înnebunit să găsească ceva nou şi revoluţionar, scriind analize matematice pe geam în timp ce studia oamenii care treceau pe-acolo şi interacţiunile lor, reuşeşte să elaboreze o teorie care demolează 150 de ani de economie… şi funcţionează! Lup singuratic, cea mai uzuală replică a sa fiind “Nu-mi plac oamenii prea tare şi nici ei pe mine”, Nash devine, fără să realizeze, schizofren.

Începe să aibă halucinaţii privitoare la o misiune secretă pentru el, devenind obsedat de tipare, găsindu-le mai ales unde nu există, începe să caute mesaje secrete de la ruşi în pagini de reviste şi ziare. Între timp îşi cunoaşte viitoarea soţie, Alicia (Jennifer Connelly), iar halucinaţiile devin tot mai severe.
Ajunge paranoic, pierdut de sine, se simte urmărit de ruşi peste tot, iar până în final este internat la o clinică de psihiatrie unde i se aplică tratamente-şoc cu insulină şi i se prescriu medicamente.

Se dovedeşte că până şi colegul de cameră din facultate şi prietenul său cel mai bun , Charles, este… inexistent. O bună perioadă, John este, practic, o legumă, stand într-un colţ, fumând şi încercând obsesiv să găsească alte teorii matematice.
Opreşte tratamentul medicamentos, moment în care halucinaţiile reapar şi devin mult mai severe. Cu toate acestea, Alicia decide să nu-l interneze din nou, ci să-l ajute să-şi depăşească boala.

Este foarte anevois acest lucru, însă într-un final John ajunge să ignore personajele care-i bântuiau imaginaţia şi să revină pe un făgaş mai lin. Revine la catedra universitară, şi într-o zi primeşte o vizită de la un reprezentant al comisiei pentru premiul Nobel, care-l anunţă că a fost nominaliza şi… l-a şi câştigat.

Cel mai interesant este cum a reuşit acest om să-şi depăşească afecţiunea. La un moment dat, are o replică ce sună cam aşa… “Profesorul meu din generală mi-a spus că am două creiere, dar numai jumătate de inimă”… Alicia i-a întregit inima şi a fost rampa lui de salvare. Singurătatea şi obsesia pentru perfecţiune l-au condus spre două extreme… Schizofrenie şi genialitate.

Concluziile mele cu privire la acest film au fost numeroase, nu cred că le-am desluşit exact pe toate, însă cred că e nevoie de o imensă tărie pentru a depăşi orice situaţie dificilă. Tărie, voinţă, motivaţie şi nu în ultimul rând cineva care să fie acolo pentru tine. Să ai un support dacă te prăbuşeşti.

În momente şi situaţii critice, depinde în cea mai mare parte de noi să ne păstrăm raţionalitatea şi sănătatea mentală.
Revin la ideea din articolul anterior, de inteligenţă emoţională cât mai dezvoltată, nefăcând vreo referire la personajul din film. Dacă stăm să ne gândim, el a avut o inteligenţă emoţională mult mai ridicată abia la sfârşit, când a ajuns la un asemenea auto-control, încât personajele imaginate de el existau încă, dar nu făceau nimic mai mult decât să se plimbe pe lângă el şi să-l privească, fără a-l mai putea atinge.

Trebuie să învăţăm cum să ne raportăm la situaţii, să ne creştem toleranţa la frustrare şi la stres, să nu ne lăsăm copleşiţi şi doborâţi de nimeni… şi nimic.

O să închei cu una din ultimele replici din film, “John Nash încă predă la Princeton şi merge pe jos la universitate în fiecare zi”.

Ideea de bază a filmului este că ceea ce gândim în mod constant se manifestă în realitate: “gândurile devin lucruri”. O figură mai plastică pe care ne-o oferă autorii filmului e că noi suntem nişte magneţi vii şi atragem în viaţa noastră tot ceea ce gândim.

Universul e prezentat prin metafora duhului din lampă care ne răspunde tuturor dorinţelor manifestate prin gânduri. Iar acesta nu ţine cont dacă avem gânduri pozitive sau negative. Aşadar, dacă vrem să atragem evenimente plăcute în viaţa noastră, trebuie să avem grijă să gândim pozitiv în marea majoritate a timpului.

Sistemul de ghidare emoţional

Pentru că o monitorizare a tuturor gândurilor ar fi foarte dificilă, filmul dă o alternativă: monitorizarea felului în care ne simţim. Gândurile îţi cauzează emoţiile. Emoţii care pot fi doar de două feluri: pozitive sau negative. Aşa că sentimentele precum teama sau frustrarea îţi spun că nu eşti aliniat cu ceea ce îţi doreşti.

Ceea ce simţi e o reflecţie perfectă a ceea ce o să devii. De aceea e foarte important să te simţi bine. Pentru că Universul îţi va da mai mult din ceea ce simţi. Aşa că atunci când simţi un sentiment negativ, încearcă “să schimbi placa” gândindu-te la ceva pozitiv.

Cum să foloseşti Secretul

În principiu trebuie să urmezi 3 paşi:

1. Cere ceea ce vrei. În acest pas trebuie să spui cu claritate ceea ce-ţi doreşti. Claritatea înseamnă detaliile exacte ale scopului tău. De exemplu, nu spui “vreau să am mulţi bani”, ci mai degrabă “vreau 1 milion de dolari într-un an”. Încearcă să dai cât mai multe detalii ale scopului tău.
2. Răspunsul. Acest pas aparţine Universului care îţi va răspunde dorinţei tale. Tu n-ai nicio atribuţie în acest pas. Nici nu trebuie să te gândeşti cum să-ţi îndeplineşti scopul. Universul va face asta în locul tău.
3. Să primeşti. Răspunsul e simplu: când oportunitatea apare, acţionează. De cele mai multe ori, când oportunitatea apare, ne oprim pe noi înşine de la îndeplinirea scopului pentru că simţim că nu aşa trebuie să meargă lucrurile. De exemplu, vezi o persoană care îţi place enorm, dar refuzi să mergi la ea pentru că simţi că ea ar trebui să facă primul pas, sau eşti timid şi n-ai vrea să o abordezi din teama eşecului.

Metode de accelerare a procesului

Primim în film două metode de grăbire a procesului. Metode care ne ajută să ne aliniem cât mai bine cu ceea ce ne dorim.

1. Recunoştinţa. Îţi schimbă punctul de vedere pentru că te ajută să te concentrezi pe lucrurile bune din viaţa ta. Şi astfel vei atrage mai multe lucruri bune în viaţa ta.
2. Vizualizarea. Când îţi propui un scop, trebuie pe urmă să vizualizezi acel scop în minte cât mai clar. De exemplu să-ţi imaginezi perechea potrivită, să-ţi imaginezi ce-o să faceţi împreună, cum vrei să fie şi ce vrei să simţi pentru ea. Ideea acestei metode e că generează sentimentul plăcut al împlinirii. Iar ceea ce ne spune filmul e că legea atracţiei funcţionează mult mai rapid când un gând e combinat cu un sentiment.

Acum 2 ani când am auzit de film, părerile celor din jurul meu erau deja împărţite: unii erau sceptici fără discuţii, iar alţii aveau sclipiri în ochi când vorbeau de el.

E uşor să-ţi placă filmul. E făcut bine, îţi spune că poţi să ai tot ce-ţi doreşti, sunt chiar şi doi oameni de ştiinţă care-ţi spun asta şi în plus, uneori a legea atracţiei a funcţionat dacă stai să te gândeşti bine.  Nu ţi s-a întâmplat niciodată să te sune o persoană la care tocmai te-ai gândit sau să primeşti exact ceea ce ţi-ai dorit?

Pe de altă parte e cam cusut cu aţă albă. Îmi spui tu mie că pot să am un milion de dolari doar pentru că scriu acest scop pe foaie de hârtie şi mă gândesc la el? Hmm, nu prea cred.

Eu cred că filmul e bun de văzut, iar conceptul e bun de testat. Eu l-am testat. Rezultatul: uneori chiar mi s-a întâmplat, alteori nu. Aşa că nu pot să cred 100% în această idee. Însă pentru asta nu pot să-l arunc la coşul de gunoi.

Faptul că te învaţă să gândeşti pozitiv, să crezi în ceea ce-ţi doreşti sunt lucruri care tebuie aplicate în viaţa de zi cu zi.

Nu cred că atragem tot ceea ce gândim. Însă cu siguranţă dacă ne gândim foarte mult la un scop, subconştientul va lucra să găsească metode pentru ca acel scop să se împlinească. Ceva de genul “ideea apare când încetezi s-o mai cauţi”. Şi asta am păţit-o pe pielea mea de mai multe ori.

Sunt sigur că mulţi dintre voi au văzut deja filmul. Sunt nerăbdător să aud părerea voastră despre el. Iar dacă nu l-aţi văzut vi-l recomand cu plăcere. Cred că merită văzut chiar şi de dragul curiozităţii.