A fost odată o femeie plăpândă al cărei soţ iubitor murise, astfel încât ea merse să trăiască cu fiul ei şi cu soţia acestuia.

Cu fiecare zi care trecea, vederea şi auzul femeii se înrăutăţeau. Câteodată mâinile îi tremuaru atât de tare, încât scăpa fasolea din farfurie pe podea, iar supa i se scurgea din bol.

Fiul şi soţia lui se înfuriau foarte tare văzând mizeria pe care o făcea şi într-o zi îi spuseseră că era de-ajuns. Aşa că aşezaseră o măsuţă pentru bătrână într-un colţ, lângă cămară şi o puseră să mănânce acolo, singură.

În tot acest timp, ea îi privea din partea opusă a camerei, cu ochii plini de lacrimi, dar ei abia îi vorbeau în timp ce mâncau, ocărând-o din când în când pentru că îţi scăpa lingura sau furculiţa.

Într-o seară, chiar înainte de cină, fetiţa stătatea pe podea jucându-se cu cuburile ei. “Ce construieşti?”, întrebă tatăl ei cu seriozitate.

“Construiesc o măsuţă pentru tine şi pentru mama, astfel încât să puteţi mânca singuri în colţ, atunci când am să fiu mare“. Părinţii copilei amuţiră un timp, apoi începură să plângă. În acea clipă conştientizară natura acţiunilor lor şi tristeţea pe care o provocaseră.

În seara respectivă o aduseră pe bătrână înapoi la masă, în locul cuvenit. Din acea zi, ea mâcă numai împreună cu ei, iar când mâncarea cădea de pe masă sau o furculişă aluneca pe podea, nimeni nu se mai supăra.

De meditat: Te porţi cu ceilalţi aşa cum ai vrea ca ei să se poarte cu tine?

Adu-ţi aminte:

În palma care oferă trandafiri rămane întotdeauna un pic de parfum.

sursa FOTO

Cuplurile fac față multor provocări. Problemele care apar nu sunt neapărat semne ale nepotrivirii, ci doar obișnuința unei relații de lungă durată. Cum ziceam în postul anterior, nu trebuie să lași să se pună praful pe ce ai tu mai de preț.

Cum ai reacționa în fața unor situații ca cele de mai jos?

1.Relația devine banală

Mulți dintre noi acceptăm că o relație de durată are o altfel de pasiune decât la început; mai multă încredere și intimidate. Din păcate, există și blocajul într-o stare de plictiseală sau rutină cu persoana de lângă tine. Nu te impacienta, nu e nimic în neregulă, dar nici nu mai plutesc inimioarele în jurul vostru. Blocajul poate apare din cauza serviciului, al copiilor, al timpului pe care nu-l mai petreceți împreună sau al altor responsabilități. Poate v-ați schimbat interesele comune.

Nici nu vă dați seama când faceți trecerea de la un stadiu al relației la altul. Și poate fi dăunător dacă nu ieși din zona asta de confort. Încearcă noi hobby-uri alături de el/ea , retrăiți aminitirile împreună, start doing things.  Seara, la cină, gătiți amândoi, ca după să vă relaxați cu un karaoke sălbatic. Nu vă opriți numai la asta, faceți lucruri unul pentru celălalt, demonstrați-vă iubirea în fiecare zi.

2. Nu ai suficient timp sau ești prea obosit pentru giugiuleli

Da, ai citit bine. Giugiuleli. Nu te gândi la ceva siropos, ci mai degrabă senzual. Unul din simptomele unei relații care nu merge atât de bine este o viață sexuală stătută. Patul nu trebuie să reprezinte pentru tine un loc sacru doar pentru somn. Cunosc un cuplu care atunci când vor să fie intimi (în sinea mea, sper să vrea acest lucru) el îi face ei masaj până ce ea adoarme.

Se întâmplă zilnic. Fără giugiuleli. S-o zicem p-aia dreaptă, fără sex. Și când se întâmplă, e cam o dată sau de două ori pe lună. E o mare greșeală, să nu vă mai prind. Găsiți-vă timp, încărcați-va bateriile și … știți voi; cum era la început?

3. Certurile și problemele legate de bani

Sunt cele mai întâlnite cauze de divorț. Tensiunile despre cum ar trebui să economisești sau cheltui banii într-o relație pot afecta un cuplu. Aici, soluția stă în comunicare. Vorbiți deschis!

Voi ce soluții aveți pentru o problemele care apar într-un cuplu?

Sursa FOTO

1.   Tânjesc după apreciere, afecţiune şi … atenţie, binenţeles, ca orice femeie. Doar că bărbaţii nu se pricep la gâdilat chestiile astea şi trezesc exact sentimentele contrare.  După replica “Iubi, dar de ce mă faci să mă simt tristă şi dată la o parte?” , femeii îi trece prin cap idea că trebuie EA să se consoleze singură şi sa se autostimuleze. Nu vă gândiţi la prostii, citiţi mai departe.

Mă gândeam înainte că fac lucruri drăguţe pentru el. Şi ah, ce fericit urma să fie sa vadă că am fost eu la cumpărături în locul lui, i-am luat şampon, after shave, un vin, un trabuc să se relaxeze după seara petrecută la job. Sau când i-am gătit paste că ştiam că-s preferatele lui. Ştiţi ce credea EL despre asta? Că mi-am pierdut timpul, că nu avea nevoie de toate alea, că de ce fac de mâncare dacă el avea chef să iasă, etc etc. Tot eu mă enervam.

Acum îmi spun că fac toate astea pentru că vreau eu . Aşa am timp să mă holbez în supermarket cât vreau la raioanele cu lumânări, pernuţe şi lucruri pufoase şi să gătesc de dragul de a găti şi de a-mi îmbunătăţi reţetele de fiecare dată. Pentru că fac lucrurile pentru mine, nu mai aştept ca el să răspundă într-un fel anume.

2.  Încerc să nu mai ţip atunci când am şi eu piticii mei. Mi-am îmbunătăţit tehnicile de a-mi ţine temperamentul sub control. Când el face glume pe seama mood-ului meu, încerc să râd şi eu; îmi păstrez vesel tonul vocii, nu strident sau impunător. Mea culpa, nu-mi iese de fiecare dată.

3.  Nu-i mai acordam suficientă atenţie. Studiile arată că persoanele căsătorite au un comportament mai rece (el şi ea, mă refer) decât în relaţiile cu ceilalţi. Şi eu fac asta cu al meu, mă ştiu, dar fac eforturi să-l sărut şi să-l îmbrăţişez mai mereu sau să nu-mi citesc e-mailurile în timp ce vorbesc cu el la telefon. Da, da, ştiu. Foarte basic.

4.  Cum şi eu trec peste toanele lui, câteodată uit foarte uşor să-i apreciez virtuţiile şi mă concentrez mai mult asupra defectelor pe care le are. Încerc să fiu atentă la toate lucrurile pe care le iubesc la el şi să nu-l mai bat la cap cu chestii enervante. Dar e mai simplu s-o spui decât s-o pui în aplicare.

Am constatat că pentru a menţine principiul SĂRUTĂ mai mult, ÎMBRĂŢIŞEAZĂ mai mult, ATINGE mai mult e o modalitate eficientă de a mă menţine într-o stare relaxantă şi iubitoare cu al meu bărbat.

Care sunt greşelile pe care le faceţi în căsnicia sau în relaţia voastră? Ce soluţii v-aţi gândit să puneţi în aplicare?

Cum să ai o discuție

Să porți o discuție este ceva banal. Dar de câte ori nu ți s-a întâmplat ca, în timp ce stai de vorbă cu cineva, să vezi că se îndepărtează sau pur și simplu te evită?

Oricât de simplă ar părea o discuție, există unele reguli elementare pentru a o face să “meargă”. Sunt aceleași reguli, vechi de când lumea, iar majoritatea sunt de bun simț.

1. Trebuie să știi ce vrei să spui.

Înainte de a deschide gura, trebuie să știi ce vrei să spui. Atunci când contează ce impresie vei face, pregătește-te puțin și alege-ți înainte subiectul și cuvintele.

Dacă vrei să ai autoritate în ceea ce vorbești, trebuie să o spui cu încredere. Iar încrederea îți va fi oferită de certitudinea că știi ce spui.

2. Privește-ți interlocutorul.

Pentru o bună comunicare, este esențial să-l privești pe cel cu care vorbești și să păstrezi contactul vizual. Gândește-te cum te-a impresionat un speaker care își citește discursul de pe hârtie și cum ar fi făcut-o dacă l-ar fi rostit, în timp ce te privea.

Contactul vizual crează punți între oameni și realizează conexiuni. Vei observa că privind pe celălalt în ochi atunci când îi vorbești, îți va acorda mai multă atenție și vei simți cum este mai interesat de subiect.

3. Vorbește despre lucruri care interesează pe ceilalți.

Acum câțiva ani am fost invitat la festivitatea de terminare a facultății de către un prieten. Terminase facultatea de medicină, iar punctul principal al festivității era discursul unui profesor. Discursul a durat cam o oră, o tortură nemiloasă.

A doua zi nu mi-am amintit mai nimic din ceea ce spusese. De ce? Pentru că era o colecție de idei fără un scop anume și umflate ca să fie un discurs lung. A treia regulă elementară atunci când vorbești cu cineva este să vorbești despre lucruri care îl interesează.

Oricât de interesant ar putea părea pentru tine, nu contează ce vrei să spui tu. Contează ce vrea celălalt să audă. Este esențial să atingi interesul publicului și nu al tău.

Iar una dintre cele mei simple metode pt a reuși, este să-i spui exact ce vrea să audă.

4. Vorbește, iar apoi taci.

Nimeni nu a fost criticat vreodată pentru că a vorbit prea puțin. Dacă ai vorbit puțin și o să vrea să știe mai multe, îți va spune. Este însă neplăcut să asculți pe cineva care vorbește în continuu.

Aveam un coleg care obișnuia să vorbească fără oprire. Dacă mă suna, știam că putem sta la telefon minim o oră, chiar dacă subiectul putea fi clarificat în 5 minute. El avea măcar avantajul că discuțiile erau inteligente și cu simțul umorului. Chiar așa, după ce asculți 30 de minute pe cineva, te va plictisi.

Vorbește la obiect, iar apoi stai jos și ascultă.

5. Într-o discuție nu ține cuvântări.

Când vorbești cu cineva, evită să ții un discurs. Lasă totul să fie o discuție relaxată, în care toată lumea să se comporte natural. Cuvântările sunt plictisitoare, nimeni nu le dorește.

Spune doar ce ai de spus, cât mai firesc. Lasă-l pe celălalt să se implice și să se comporte și el natural în discuție.

sursa FOTO

Cum să distrugi o relație de cuplu

Ai avut vreodată o relație de cuplu superbă care s-a terminat brusc, deși visai că veți rămâne restul vieții împreună? Sau ți se pare că ești cam ocolit(ă) de cei din jur?

O rudă apropiată mie are talentul extraordinar să-și distrugă fiecare relație în care se implică. Deși a depășit 40 de ani, a reușit să alunge orice persoană care și-ar fi dorit să-i fie alături.

Problemele par să îl simpatizeze și în viața profesională și în cea de familie. Poate cunoști sau ai auzit și tu de astfel de cazuri. Cu toții ne spunem “Așa ceva nu mi se va întâmpla și mie, la mine e altfel”.

Probabil așa și este. Nu ne uităm cu atenție la propriile greșeli sau ale altora și am putea evita să repetăm istoria, trăgând concluzii înțelepte din viața altora. Am adunat aici câteva dintre ele, pe care am vrut să le dau de exemplu.

Deși pe un ton ironic, sfaturile de mai jos sunt cât se poate de serioase, seriozitate pe care am păstrat-o în titlul paragrafelor: fiecare va învăța ce crede că îi este potrivit.

Zona de confort este inamicul într-o relație de cuplu

Vrei s-o dai în bară și să-ți distrugi relația? Cel mai simplu este rămânând în zona de confort a relației. Obișnuințele și rutina vor face restul.

Păstrează același program zi de zi, evită să te implici în noi experiențe pe care le puteți trăi împreună, refuză să abordezi orice problemă apare în cuplu și cu siguranță vei reuși.

Deși este cea mai simplă metodă de a distruge o relație (în esență nu trebuie să faci nimic), are dezavantajul că necesită timp. Confortul se instalează în ani de zile, iar frustrările și nemulțumirile partenerului au nevoie de timp până când se va umple paharul. Dacă vrei o metodă mai rapidă, încearcă mai departe.

Așteaptă-te la ce e mai bun, pregătește-te pentru ce este mai rău

Îți dorești să faci relația și viața partenerului mai condimentată? Atunci aceasta este secretul (mai ales dacă ești bărbat): întotdeauna vezi răul care se poate întâmpla.

Pe termen lung alege viziunea negativă a vieții: banca care vă va refuza creditul pentru apartament, fostul ei prieten care o va căuta, mașina care se va strica, copilul care se va îmbolnăvi, prietenii care sunt idioți și nu te înțeleg vreodată (ca și partenerul, de altfel).

O viziune negativă asupra relației de cuplu și a vieții în general are avantajul că te scutește de surprize: nu mai poți fi surprins de probleme, dacă ți le imaginezi pe toate în avans.

Desigur, nu te pregăti pentru a îți pune la punct problemele relației. La ce bun? Se vor rezolva de la sine, nu au nevoie de efort din partea ta.

Atracția nu este o alegere

Ai întâlnit o persoană care ți-ar oferi avantaje și poate o viață liniștită? Alege-o. Ce contează restul? O să te simți atras(ă) de ea/el mai încolo. Dragostea va veni și ea de la sine, clar!

Și ce dacă nu te respectă? Poate te mai lovește din când în când, vine beat acasă sau nu e dispus să te ajute. Aceste mici inconveniente se vor rezolva singure în timp. Într-o relație de cuplu nu e important să acorzi o minimă atenție persoanei pe care o alegi drept partener(ă).

Dacă ai găsit persoana care îți oferă avantaje – bani, casă, se ocupă de toate problemele, etc – pune mâna pe el și du-l la altar. Ai grijă să vă căsătoriți de îndată. Hei, mai fă și câțiva copii, de siguranță. Atracția, respectul și dragostea probabil vor veni și ele mai încolo.

Nimeni nu reușește singur

Când erai copil ai visat că ești eroul care salvează planeta, prințesa sau oameni aflați la ananghie? Și că vei reuși singur, iar apoi umanitatea se va închina în fața ta?

Ei bine, acum este momentul să devii erou, începând cu relația ta. Ignoră-ți partenerul și fă totul singur(ă).

Aveți o problemă? Ce rost mai are să o rezolvați împreună, când poți face tu singur(ă) totul. Problema va fi rezolvată, partenerul îți va fi etern recunoscător și veți trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

Ai o idee fantastică de a face ceva împreună? La ce bun să îi mai ceri părerea? El/ea va fi încântat(ă) că faci planuri fără părerea lui/ei. Iar dacă vrei să ai un succes deplin, ignoră-i părerile despre planurile tale. Imposibil să nu îi placă, doar sunt ale tale.

Orice problemă ai în drum, este drumul

O problemă în față? Este cel mai bun moment să tragedizezi, să învinuiești pe cei din jur, divinitatea și destinul. Cum de ți s-a întâmplat tocmai ție? Este o greșeală pe undeva, calea ta în viață ar trebui să fie lină, calmă și plină de armonie.

Așadar atunci când ai dat de un hop, folosește-l pentru a îți distruge relațiile: dă vina pe oamenii din jurul tău. Începe cu partenerul, el/ea trebuie să aibă o legătură. Plus că din moment ce sunteți împreună partenerul îți va purta cu plăcere povara problemelor tale. Doar te iubește, nu-i așa?

Eșecurile sunt responsabilitate comună. Întotdeauna.

Ați avut un eșec? Probleme serioase în față?

Știi cine este de vină: el (sau ea, în funcție de caz). Partenerul tău de relație este responsabil pentru eșecuri. Dacă o relație de cuplu nu merge, el/ea este de vină. Tu chiar ai încercat să faci totul să meargă, dar el nu vrea.

Oricât ai încercat să îi explici el/ea nu te înțelege și nu dă importanță ideilor tale. Nu te ascultă niciodată. Deci tu ai făcut tot ce este omenește posibil, iar dacă ceva nu a mers vina este doar a lui/ei.

Bineînțeles, în caz de reușită este meritul tău și numai al tău.

Înainte de a îți cunoaște partenerul, pe tine te cunoști?

Trebuie spus că titlul paragrafului este fără rost. La ce bun să îți cunoști partenerul(a), darămite să te cunoști pe tine?

Ce rost are să cunoști care sunt limitele celuilalt, ce îi place și ce nu? Nu este deloc relevant pentru tine că el/ea se simte frustrat(ă), neapreciat(ă).

Îl vezi că este pe punctul de a exploda? Și ce dacă? O să îi treacă de la sine, nu îți fă tu griji pentru asta. Viața ta proprie este mult mai interesantă decât a celorlalți, inclusiv a partenerului.

Este imatur, iresponsabil, negativist, nu e dispus să comunice sau să mai lase de la el/ea? Și ce dacă, se va schimba cu siguranță, sub efectul persoanei tale magnifice.

Vrea să îl/o duci în spate toată viața? Fă-o, doar același lucru au făcut și părinții lui! Iar apoi dacă ții la el/ea trebuie să o faci, pentru restul vieții tale!

Iar tu, acea persoană magnifică pe care planeta nu o apreciază destul. Ei bine, ce rost are să te cunoști? Să stabilești care îți sunt limitele, ce îți place și ce îți displace? Trăiește viața, tu ești prea special (vezi și paragraful următor) ca să te preocupi de a descoperi cine ești tu.

Desigur nici nu te obosi să îi comunici partenerului ce este important pentru tine. Lasă relația să evolueze de la sine, nu e nevoie de implicarea ta!

 Bonus: Tu ești special(ă)

Și un al optulea punct bonus: tu ești special(ă).

Bagă-ți bine în minte: tu ești acea persoană specială și deosebită pe care umanitatea a așteptat-o mereu. Poeții au plâns-o în poeziile lor, trubadurii au cântat-o prin sate și cătune, iar pictorii au pictat-o pe pânze. Și din moment ce ești așa special(ă), nu este nevoie să te obosești. Orice relație vei avea, va merge de la sine, fără efortul tău.

Ție, și numai ție, nu trebuie să îți pese de cei din jur, de partener(ă), pe familie, de prieteni, de oameni. Nuuuu, tu nu trebuie să rezolvi problemele din viața ta. Hei, nici să nu mai pomenești cuvântul “problemă”. Doar ești special(ă), așa că tu nu ai probleme.

O persoană așa de sublimă precum tine trebuie doar să se bucure de experiența vieții. Munca și sacrificiile sunt pentru oamenii comuni. Tu vei avea o viață deosebită, fără să fie nevoie să dai doi bani pe ce se întâmplă lângă tine sau într-o relație de cuplu. Cu siguranță, nu-i așa?

sursa FOTO

Luna trecută am participat la un seminar ţinut de Carmen Todor în cadrul programului Empower Live pe tema relaţiilor de succes.

Mi s-a părut foarte interesant, dar nu am avut motivaţia necesară să pun în practică ce am învăţat. Apoi, într-o zi, a venit sora mea la mine să îi dau aparatul foto. Eu vroiam să mă uit la film, ea vroia să stea de vorbă cu mine. S-a supărat când i-am zis că vreau să mă uit la film, acuzându-mă că o trimit indirect acasă.

Mi s-a aprins beculeţul şi mi-am dat seama că noi nu am definit prea bine relaţia noastră. Fiecare dintre noi are anumite aşteptări de la celălalt, aşteptări care de cele mai multe ori nu coincid şi apar probleme.

Chiar dacă sună mecanic la prima vedere, pentru a avea relaţii de succes e necesar să discutăm cu celălalt despre nevoile fiecăruia. Fiecare are alte criterii după care evaluează relaţia ca fiind de succes sau nu. Unul din exemplele date la seminar era despre două prietene foarte bune care nu se mai înţelegeau şi fiecare credea că cealaltă nu mai ţine la ea.

Asta se întâmpla deoarece pentru una din ele o relaţie de succes însemna să vorbească cât mai des şi mult despre orice, de cele mai multe ori lucruri superficiale, iar cealaltă, nemaiavând timpul de altă dată, definea relaţia ca fiind de succes dacă vorbea mai rar, dar despre lucruri profunte, importante. După ce au discutat despre aşteptările lor au ajuns la un compromis care să le facă fericite pe amândouă: au discutat mai des, dar mai puţin, despre lucruri mai importante.

Prin urmare, primul pas pentru a avea o relaţie de succes e să definim ce înseamnă pentru noi o relaţie de succes. Ce aşteptări avem de la celălalt, ce suntem dispuşi să oferim, care anume e rolul nostru în acea relaţie. Pentru asta e nevoie să ne cunoaştem pe noi destul de bine pentru a putea să comunicăm despre noi.

Citeam într-o carte că în funcţie de sistemul de reprezentare(viziual, auditiv sau kinestezic) întelegem diferit iubirea. Luând ca exemplu un cuplu, dacă femeia e vizuală, ea “vede” “te iubesc”-ul. Dacă îi spui “te iubesc” fără să i-o şi arăţi(cu o floare sau alte cadouri) ea nu va înţelege.

Dacă e kinestezică, şi tu îi spui “te iubesc” fără să o iei în braţe iar nu înţelege. Iar dacă e auditivă, oricât de mult a-i lua-o în braţe, dacă nu îi spui “te iubesc” nu se va simţi iubită. Mi s-a părut fascinant! Gary Chapman a scris o carte pe tema asta intitulată Cele cinci limbaje ale iubirii.

În funcţie de beneficiile pe care ni le aduc relaţiile pot fi pozitive(atunci când primim energie), negative(atunci când dăm energie) sau neutre(când nici nu dăm, nici nu primim). Cele mai benefice relaţii sunt cele în care schimbul de energie e reciproc şi totul e echilibrat.

O relaţie de succes începe în primul rând cu tine, cu o sesiune de autocunoaştere. E bine să ştii care îţi sunt limitele pentru că ele sunt puncte vulnerabile şi care îţi sunt atuurile pentru că ele te ajută să te vinzi.

O relaţie ideală e o relaţie care are un scop, care e pozitivă şi constructivă şi în care fiecare e fericit singur.

sursaFOTO

Te-ai întrebat vreodată câți prieteni ai?

Mi-am pus zilele trecute întrebarea și imediat mi-am dat seama că la toți cei pe care îi cunosc le spun prieteni. Unii sunt simple cunoștințe, cu alții am avut de-a face mai mult, cu alții am avut doar ocazia să petrec timp împreună. Dar nu toți sunt prieteni.

Un bun prieten, ajuns acum la vârsta la care părul din cap îi este cărunt, obișnuiește să-mi spună că oamenii din jurul nostru se împart în două categorii: cunoștințe și prieteni.

Cunoștințele

Sunt oamenii pe care îi cunoști și cu care interacționezi mai mult sau mai puțin. Poate fi vânzătorul de la colț, poate băiatul care aduce ziarul dimineața. Cu unii dintre ei poate ai petrecut clipe frumoase împreună.

Sau poate fi cineva cu care te cunoști de 20 de ani, dar ați rămas simple cunoștințe. Vă salutați mereu cu respect și mergeți fiecare mai departe.

Prietenii

Sunt cei cu care simți că ai realizat o conexiune, vă simțiți bine împreună. Destul de simplist, însă acesta e glasul inimii: simți că vă leagă ceva.

Warren Buffet spunea “Când ajungi la vârsta mea, îți măsori succesul în viață după câți dintre oamenii care ai vrea să te iubească, chiar te iubesc. Acesta este testul suprem despre cum ți-ai trăit viața“.

Când ajungi la o vârstă înaintată, cel mai mult va conta câți dintre oamenii care ți-ai dori să țină la tine o și fac.

Personal am ajuns la o dilemă: când ești tânăr definiția de mai sus nu o văd ca fiind neapărat corectă. Am avut nenumărați “prieteni”, care la probleme nu mai erau. Am constatat că atunci când lucrurile merg bine toată lumea sunt prieteni. Toți oamenii se “iubesc” când soarele strălucește pe cer.

Problema apare când ajungi în situații dificile: nu vorbesc de foștii prieteni care acum dispar, pe aceia nici nu mai merită să îi luăm în considerare.

Iar restul? Unii îți vor deveni povară, așteptând să îi treci și pe ei peste probleme. Câți vor veni să discute onest și față în față problemele care le ai?

Câți vor face efectiv ceva neinteresat să te ajute? Fără a aștepta neapărat ceva în schimb.

Spun neapărat pentru că îmi vine greu să cred că există multe persoane care ar face de fiecare dată ceva complet neinteresat pentru alții. Poate este în firea umană să așteptăm puțin înapoi. Dar câți dintre actualii prieteni pe care îi ai, crezi că atunci când o să ai probleme vor sări să te ajute, indiferent că le oferi sau nu ceva înapoi? Sau măcar, câți dintre ei ești sigur că țin necondiționat la tine?

Cred că acesta este testul suprem care spune cine îți este prieten și cine (încă) nu. Capacitatea de a te ajuta necondiționat când sunt nori și plouă. Cred că nu ar trebui niciodată să alegem cine ne este prieten atunci când soarele strălucește pe cer.

Și mai cred că durează mult până poți fi sigur pe cineva că este prieten. Doar testul timpului o poate confirma.

Tu ce crezi, câți prieteni ai?

sursa FOTO

Se spune că în orice relaţie, indiferent dacă este vorba de prietenie sau de dragoste, apar în mod inevitabil conflicte – unele mocnite, de lungă durată, iar altele incandescente care izbucnesc din senin şi dispar la fel de repede. Sunt inevitabile, şi cel mai adesea sunt şi benefice pentru relaţie.

O prietenă îmi povestea la un moment dat că s-a mutat cu prietenul ei şi că el are grijă atât de mare de ea, îi face toate poftele, încât nu se ceartă absolut niciodată. Bineînţeles că relaţia nu a durat foarte mult. Despre asta vorbeşte şi Adi Soare aici. Nu e natural să nu apară nici un fel de nemulţumiri, mai ales când un cuplu alege să locuiască împreună. Diferenţe de păreri, perioada de acomodare, preferinţe diferite – toate acestea nu trebuie ascunse, ci trebuie confruntate.

Nu spun să te cerţi din orice, dar dacă tot te cerţi, fă-o aşa cum trebuie. Fă din orice ceartă una inteligentă, una care să vă ajute pe amândoi mai departe, una care duce la schimbare.

1. Încearcă să preiei controlul sentimentelor tale. Indiferent cât de tare te enervezi, ţine minte toate motivele pentru care iubeşti persoana de lângă tine. Din Emotions revealed al lui Paul Ekman am aflat că într-o situaţie de stress, creierul nu poate accesa toată informaţia care îi este la îndemână. Încearcă, prin exerciţii repetate, în momentul în care simţi că te cuprinde mânia, să te gândeşti la momente frumoase dintre voi doi. Asta te va împiedica să exagerezi reacţiile, pentru care cel mai adesea, în cele din urmă, îţi va părea rău.

2. Evaluează corect importanţa conflictului. Gândeşte-te: peste un an va mai conta această dispută a noastră sau este doar un capriciu nesemnificativ? În funcţie de acest lucru, vei aborda diferit subiectul. Dacă într-adevăr este unul important, trebuie tratat cu grijă, având în minte ceea ce vrei să obţii.

3. Controlează-ţi limbajul! Cu toţii spunem lucruri urâte când suntem puşi pe ceartă. Omul cu care te cerţi este probabil cel mai important pentru tine şi chiar nu îţi doreşti să îl jigneşti.

4. Cearta trebuie să aibă un scop. Atâta timp cât sunteţi amândoi cu picioarele pe pământ şi apreciaţi relaţia voastră, nu cred că ar trebui să existe certuri din orgoliu. Nu stârni conflicte doar de dragul de a avea dreptate – acest lucru şubrezeşte o relaţie. Dacă totuşi sunteţi două persoane orgolioase, cred că cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care o poţi face este să arăţi celuilalt că eşti dispus să renunţi la mândria ta de dragul relaţiei. Mereu am crezut că atâta timp cât oferi mult în relaţie, primeşti şi mai mult. Nu te zgârci la iubire!

Nu lăsa nici o ceartă în aer. Orice problemă poate avea o soluţie şi voi amândoi o puteţi găsi.

Focus 90% of your time on solutions and only 10% of your time on problems

5. Cu toate acestea, nu te lăsa călcat în picioare! Pace, dragoste şi armonie, într-adevăr, dar nu cu orice preţ.  Niciodată, dar absolut niciodată împăcarea nu trebuie să aibă gustul amar al înfrângerii! Ar trebui să fie o situaţie de win-win.

6. Descoperă diferenţele dintre voi! Oamenii sunt atât de diferiţi, gândesc şi acţionează în alt mod. Dar trebuie să descoperi aceste diferenţe şi să le transformi în atu-uri. De exemplu, după o perioadă de conflicte care nu se rezolvau deloc uşor, am descoperit ce diferit abordăm problemele, eu şi prietenul meu. În cazul unei probleme, el obişnuia să analizeze cauzele, pentru ca problema să nu mai apară, iar eu gândeam mai mult soluţii. Şi astfel certurile noastre se blocau mereu la

EL: “Tu nu trebuia să faci asta…”

EU: “Şi atunci ţie îţi era greu să rezolvi aşa problema?”

Odată ce am conştientizat acest lucru, totul a devenit mai uşor.

Un conflict constructiv înseamnă schimbare. Dacă vezi că fiecare ceartă are un rezultat, vă face viaţa împreună mai bună, atunci sunteţi pe calea cea bună: vă certaţi constructiv şi evoluaţi!

Să fiţi fericiţi (în doi)!

Sursa FOTO

Aşa spune melodia celor Ţapinarii. Şi aşa mi-a venit şi mie să spun de câteva ori, în trecut. E dificil să să îţi dai seama unde se termină fluturii în stomac şi unde începe sentimentul adevărat. Hmm, sau cel puţin asta credeam înainte.

Mai întreabă lumea, ce ar trebui să simţi când cineva e the one, care sunt semnalele alea magice, când se aprind artificiile şi cântă orchestra. Pentru că de cele mai multe ori, îndoielile ţi se strecoară în suflet în secunda doi, după prima ceartă sau după descoperirea primului  defect al celuilalt care chiar ne deranjează.

În secret, am îndrăzni să spunem că poate merităm ceva mai bun, ceva mai potrivit, pe cineva cu care să ni se asorteze mai bine personalitatea. Dar pe principiul că nu e bine să dai cioara din mână pe vrabia de pe gard,  rămânem în relaţie, dar cu un semn al întrebării pe buze. În plus, se mai complică treburile pe parcurs.  Începuturile stângace sunt moartea pasiunii, cele spectaculoase devin dureroase după trezirea la realitate, te trezeşti că ai pornit la drum, dar nu ştii încotro te îndrepţi. Ajungi să declari iubire veşnică sau să dezertezi cu laşitate fără măcar să te gândeşti prea bine la ceea ce faci. Aşa sunt relaţiile, uneori te împing pe un carusel nebunesc. Se zice că ăsta ar fi şi farmecul.

Nu dispera. Închide televizorul sau youtube-ul pentru că nu de acolo vei învăţa cum să iubeşti. Îţi vei da seama singur dacă va fi să fie nu. Vei şti. Te va lovi când nu te aştepţi mai puţin şi într-un mod la care nu te-ai fi gândit. Iar atunci şi acolo vei şti dacă trebuie să rămâi sau să pleci. Iar dacă ignori răspunsul, preţul s-ar putea să fie scump. Ca orice revelaţie, iubirea sau dimpotrivă, lipsa ei, nu trebuie trecute cu vederea. Iar dacă vei lua decizia potrivită, caruselul nebunesc se va transforma într-un parc de distracţii. Pentru că şi dacă eşti într-un cuplu, dar şi dacă eşti single, tot vei urca pe montagne russe. De suişuri şi coborâşuri nu vei scăpa.

Nu uita însă de centura de singuranţă.

Ţi se va spune că ai doar unul şi şansa să-l întâlneşti e mică, având în vedere că poate fi oriunde. Ţi se va spune că doar el va aprinde artificii în viaţa ta şi că va trebui să îl cauţi cu înverşunare şi să nu-l mai laşi niciodată să plece. Având în vedere aceste sfaturi, nici nu mă mir câte relaţii se duc pe apa sâmbetei şi câte suflete pereche ajung în Recycle Bin. Prin urmare…

Nu îl căuta. Cu cât vei fi mai obsedat de căutare, cu atât vei sfârşi în pseudo-relaţii în care în mod normal nu ai fi intrat. Nu te lăsa înşelat de aparenţe – nu doar sufletele pereche pot aprinde artificii. Există şi acele persoane care apar în viaţa noastră, cu care o vreme ne înţelegem foarte bine, cu care împărţim experienţe care ne ajută să creştem şi care apoi pleacă, pentru că nu toate lucrurile frumoase durează toată viaţa. Şi nu încerca să afli de dinainte ceea ce ar trebui să simţi când îl întâlneşti. Vei şti pur şi simplu.

Problema cu sufletele pereche este că suntem bombardaţi zilnic cu poveşti împachetate în staniol roz care prezintă relaţii în care merge totul tot timpul ca pe roate. Şi atunci, normal că suntem dezamăgiţi cu fiecare ceartă pe care o înscriem în catalogul relaţiei.

Eu aş zice să închideţi televizorul şi să lăsaţi lucrurile să curgă de la sine. O legătură trainică nu înseamnă caznă, nu se construieşte prin chin. Chinul de a intra într-un tipar. Da, e adevărat, uneori va trebui să faceţi sacrificii sau compromisuri. Dar niciodată să nu renunţaţi la visurile voaste.

În filme probabil, oamenii pot trăi doar pentru cuplul din care fac parte. Dar în realitate, avem nevoie să investim şi în noi, nu doar în celălalt. Pentru că un suflet, oricât de pereche ar fi, nu se află în pieptul tău. De aceea multe suflete pereche îşi spun adio: pentru că au încercat să trăiască doar unul pentru altul. Însă identitatea noastră e mai complexă şi nu se poate limita doar la dragoste. Aşa că să nu uităm niciodată de noi, dacă vrem să dăm tot ce e mai bun în toate situaţiile.

Eu am traversat un continent ca să ajung la persoana potrivită. Am inelul pe deget, deşi sunt încă foarte tânără. Dar asta nu înseamnă că am uitat cine sunt şi unde vreau să ajung. Înseamnă că am pe cineva care îmi aminteşte în fiecare zi că dacă am reuşit să întâlnesc sufletul pereche, nimic nu e imposibil pe lumea asta.

sursa FOTO