Pentru că fericirea se încăpăţânează atât de mult să fie relativă, n-am să spun că sunt fericit.

În schimb mă simt…comod. Calm şi echilibrat, sunt în stare să merg cu zâmbetul pe buze la şcoală, iar în oficiul căminului îmi fac cu o dăruire de muiere măritată mâncarea de multe ori de lipsită de consistenţă. Ce să mai zic de duş sau citit care au rămas plăcerile mele primare? Ieri chiar m-am surprins fluierând pe coridor

Dacă cineva te-ar întreba “Care a fost cel mai plăcut lucru văzut astăzi?” ai şti ce să-i răspunzi?

Uite, de pildă, răspunsul meu de azi ar fi o turmă de preşcolari ce avuseseră norocul să treacă taman pe lângă nişte brunete care împărţeau baloane cu sigla unei anumite companii de telefonie mobilă.
Copiilor nu le pasă de advertising. Naivi, s-ar plimba liniştiţi pe stradă chiar şi cu nişte baloane de la o firmă de prezervative.

Nu pot să uit bucuria de pe faţa unei piticoate ştirbe la contemplarea propriului ei balon.
Imaginea de mai sus dură puţin. Cârdul de neastâmpăraţi îşi luase repede zborul pe trecerea din dreapta Casei de Cultură. Tocmai se făcuse verde.

Lucrurile frumoase ne apar în cotitian destul de des. Trebuie doar să privim în jur, să nu ajungem să privim în gol precum oamenii obosiţi ce privesc în gol. Iar când găsim un lucru frumos în peisaj, să-l privim cât putem. Ne poate schimba ziua.

sursa FOTO

Am 22 de ani şi sunt student în Cluj la Poli. Sunt preocupat de dezvoltarea personală de prin generală când îmi făceam tot felul de liste şi strategii despre cum să ajung cel mai tare din parcare. Prin liceu am văzut că sunt oameni care-şi publică reţetele de productivitate prin cărţi. Am început să-i citesc şi de atunci pasiunea continuă. andreiboar.tophabits.ro