Tophabits

Dezvoltare personala de la A la Zen

Cărarea cea uşoară

Când un turist ajunge pentru prima oară în Boston, îşi pune inevitabil întrebarea “Cum a fost planificată dezvoltarea oraşului?”. Străzile sunt într-atât de încâlcite, cu unghiuri de intersecţie neobişnuite şi trasee care par de-a dreptul aleatorii.

Boston s-a dezvoltat peste un mic sătuc fondat acum câteva sute de ani. Zona era plină de turme de vaci, care au “pus baza” planificării urbane a oraşului. Traseele actualelor străzi din Boston au fost definite peste traseele cărărilor urmare de vaci în drumul lor.

Probabil prima oară când a trecut o turmă de vaci, cea din faţa turmei a înaintat pe traseul care părea cel mai uşor. Când apărea o dificultate în faţă, o stâncă, un teren prea abrupt, le evita uşor sau găsea o pantă mai uşoară, punând un picior în faţă, apoi altul şi tot aşa, căutând calea cea mai uşoară de urmat. Următoarea vacă urma traseul primeia, la fel restul turmei. Următoarea turmă mergea pe traseul precedentei, iar când au fost pietruite străzile s-a respectat traseul urmat în mod obişnuit de turme. Astfel că astăzi Boston a rămas cu un sistem de străzi alambicat, care bulversează călătorul obişnuit cu artere bine gândite.

De multe ori te comporţi în aceleaşi mod în care ai făcut-o în anii precedenţi. Continui să mergi la acelaşi job, să menţii aceleaşi relaţii, aceleaşi obiceiuri şi mentalităţi. Peste ele construieşti cariere, aşteptări, sentimente şi planuri fără a te uita vreodată înapoi la ceea ce ai construit în trecut şi la fundaţia pe care ai pus-o atunci. Fără a vedea cum arată şi dacă te vor susţine pe mai departe. Este de multe ori mai uşor să pui încă un pas în faţă şi încă unul fără a trece în revistă cărările pe care ai mers.

Vei continua să mergi pe cea mai uşoară cărare până când într-o zi o să ţi se întâmple ceva suficient de important ca să deschizi ochii şi să vezi drumul pe care păşeşti. Sau poate nu îi vei deschide niciodată?

“Planificarea urbană” a Boston-ului făcută de turmele de vaci este o legendă veche de câteva sute de ani. Poate adevărată, poate nu. Drumurile pe care mergem noi sunt reale şi palpabile, iar traseele lor le putem redesena oricând.

sursa FOTO