Articolul colegului meu Andrei, mi-a adus aminte de filozofia mea de viaţă. Nu, nu am văzut documentarul; promit să îl văd când am timp, însă rezonez cu ideea prezentată în el, deşi din punctul meu de vedere e discutată doar o faţetă a problemei.
Să dezvolt puţin. Da, gândeşti pozitiv; vrei milionul de dolari, vrei să fii iubit(ă), ba mai mult, faci totul pentru a obţine ceea ce vrei, dar nu obţii acel ceva întotdeauna(sau poate niciodată). Şi aşa balonul de gânduri pozitive se desumflă. “De ce nu mi-a îndeplinit marele univers micile mele dorinţe?” Întrebare: Tu ce i-ai dat?
Păi presupunând că toţi sunteţi pe sfert la fel de egoişti ca mine… mai nimic. Şi atunci? Ce vrei? Punând problema în viaţa de zi cu zi, voi cât sunteţi de generoşi cu o persoană egoistă? Mda, ştiu răspunsul. Atunci de ce ar fi cineva generos cu voi?
De ceva vreme încoace, să tot fie vreo doi ani, am încercat să fiu mai bun. Nu moral, nici nu am luat-o pe calea spre sfinţenie, pentru că mă consider incapabil prin definiţie, pur şi simplu mai bun. Şi ia ghiciţi! A început să îmi meargă bine.
De atunci, de vreo doi ani încoace, sunt la buget la FSEGA Cluj-Napoca, am avut şi bursă, în ciuda faptului că iniţial am intrat la taxă, am o prietenă minunată, m-am apucat de sală, chiar am pus ceva pe mine fără să mă îndop cu suplimente nutritive ca puii ăia de supermarket, mă înţeleg perfect cu colegii, am intrat pe calea independenţei financiare(mai am mult până la capăt!) şi am cunoscut o mulțime de oameni extraordinari.
La ultimul parțial de exemplu, nici nu ştiam ce trebuie să învăţ şi tocmai atunci a venit o colegă la mine cu subiectele. Mi s-a părut de-a dreptul incredibil cum o problemă s-a rezolvat de la sine într-o jumătate de oră!
Pe scurt, am noroc. Deși prețuiesc mai mult sănătatea, nici norocul nu e în plus, pentru că în fond sănătate aveau și cei de pe Titanic 🙂
Mult timp nu mi-am dat seama de unde poate veni norocul ăsta având în vedere că nu ar cam trebui să existe conform matematicii şi viaţa unui om ar tebui să fie o suită de evenimente aleatorii. Mai recent mi-a venit în minte un citat din Lavoisier: “În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.” Făcând legătura între chimie, fizică şi noroc, faptele noastre nu sunt tot o formă de energie, nu fac parte din natură? Noi nu contribuim prin micul nostru univers la Marele Univers?
V-aţi întrebat vreodată dacă tot ceea ce facem contează sau nu? Eu da. Şi cred cu adevărat că totul e notat, exista undeva în vreo memorie şi ne va influenţa viaţa la un moment dat. Pe scurt, dacă vrei să ţi se întâmple lucruri bune, să ai noroc, în limbaj popular, fă un bine.
Să nu înţelegeţi că trebuie să faceţi ceva excepțional. Lucrurile mici au un impact la fel de mare, starea de spirit fiind cea care contează.
Am încercat să ocolesc conceptul de Karma și să folosesc mioriticul “noroc” pentru că după părerea mea karma nu surprinde multiplicarea efectului. Răsplata vine din starea pe care o ai după ce știi că ai contribuit cu ceva la fericirea celorlalți.
Nu vi s-a părut până acum că norocul nu e aleatoriu? Eu presupun că asta e explicația, deși s-ar putea la fel de bine să greșesc. Ce poți face ca să ai noroc? Ia pliantele care ți se oferă pe stradă chiar dacă le arunci la primul coş de gunoi, șopteşte la examene, ajută la o temă, ajută pe o bătrânică să treacă strada, etc, etc, etc.
Eu încerc să fac asta de câte ori am ocazia. Repet: s-ar putea să mă înşel, dar ce pierdeţi dacă încercaţi şi voi? În cel mai rău caz aţi fi oameni mai buni.
norocul si-l face omul cu mana lui. totdeauna am spus asta.
Presupun ca ai dreptate desi tu te referi la actiunea de a face ceva. Eu vorbeam de chestia aia aleatoare care poate sa te faca sa castigi la poker sau sa iti salveze viata. De exemplu, desi l-am citat pe Lavoisier ca sa imi demonstrez punctul de vedere, el nu prea a avut noroc, find ghilotinat in Revolutia Franceza desi era considerat o minte luminata. De norocul asta vorbeam, noroc ce nu poti intotdeauna sa il influentezi prin actiune directa.
Nu neaparat. Ma refer la faptul ca fiecare lucru pe care il facem are consecintele lui, fie ele bune sau rele. Deci norocul care il avem e influentat de ce am facut sau cum am fost. Poate Lavoisier a facut ceva ce i-a deranjat pe revolutionarii francezi si de aceea a sfarsit asa. Dar poate din cauza acelui lucru (pe langa altele) a ramas celebru.
Da, ma gandeam eu ca asta vrei sa spun si sunt complet de acord. Proverbul ala e folosit insa ca sa demonstreze ca norocul nu ar fi un factor important. Cat despre Lavoisier, asta te va lamuri:
Lavoisier was actually one of the few liberals in his position. One of his actions that may have sealed his fate was a clash a few years earlier with the young Jean-Paul Marat whom he dismissed curtly after being presented with a preposterous “scientific invention” (an object which showed a spectrum of light that was as yet unseen – but did not measure anything). Marat subsequently became a leading revolutionary and one of the French Revolution’s more extreme “professional common men.”
An appeal to spare his life so that he could continue his experiments was cut short by the judge: “The Republic needs neither scientists nor chemists; the course of justice can not be delayed.”
Sursa. http://www.wikipedia.com
Un dram de noroc e mai mult decât deloc. De-aceea, când îţi pică în palmă, nu scutura mâna, ci, strânge bine pumnul! Şi bucură-te!