Ce este imaginea de sine?
Imaginea de sine este modul în care te percepi în imaginaţia ta. Aceasta este foarte puternică, deoarece comportamentul tău nu va devia aproape niciodată de la harta sa interioră. Funcţionează ca o prefeţie care se autorealizează, spunându-ţi cum să te comporţi şi să acţionezi în conformitate cu genul de persoană care crezi că eşti.
Poate ai întâlnit şi tu persoane care deşi sunt atrăgătoare, se consideră urâte: prea grase sau prea slabe, prea tinere sau prea bătrâne. Dacă tu crezi cu adevărat că nu eşti o persoană atrăgătoare, îţi vei sabota singur orice încercare de a schimba această situaţie. Mai mult, ceea ce simţi tu cu privire la tine, influenţează ceea ce simt ceilalţi cu privire la tine.
Le arăţi oamenilor în mod constant cum să se comporte cu tine prin felul ăn care te comporţi tu cu tine însuţi.
Succesul şi imaginea de sine
În timp ce fiecare eşec întăreşte profeţia autorealizatoare cu privire la imaginea negativă pe care o ai despre tine, micile succese de care te bucuri nu te ajută prea mult. Indiferent câte lucruri acumulezi(promovări la servici, diplome, case sau maşini, mulţi bani), nu te vei simţi niciodată satisfăcut dacă nu te simţi bine în interior.
Cum se formează imaginea de sine?
Chiar dacă primele mesaje pe care le-am primit din partea familiei au fost pozitive, multe dintre cele care au urmat au fost negative. Indiferent dacă ni s-a zis “eşti un copil prost”, “nerecunoscător”, “stângaci”, “leneş”, am absorbit toate sugestiile negative alături de cele pozitive. Un studiu recent a arătat că un părinte american obişnuit îşi critică copiii de opt ori mai mult decât îi laudă 🙂
Cel mai bun sfat din lume
Nu trăieşti viaţa pe care ţi-o doreşti pentru că pierzi foarte mult timp şi energie ascunzând de lume imaginea negativă pe care o ai faţă de tine însuţi.
Paul McKenna
Cele trei instanţe
Nucleu fiinţei noastre e reprezentat de sinele nostru autentic, cine şi ceea ce suntem noi cu adevărat(1). Deasupra acestuia însă, se afla un strat alcătuit din ruşine, teamă sau vinovăţie, cu alte cuvinte, omul de care ne e teamă că suntem(2) (imaginea negativă de sine).
Ca să fim siguri că oamenii încă ne plac, ne aprobă, ne oferă dragoste şi bani, adăugăm încă un strat desupra sinelui de care ne temem: cel care pretind că sunt(3).
Dacă suntem foarte buni actori, acest inveliş superior este tot ce văd ceilalţi. De fapt, ne luptăm atât de tare ca ceilalţi să nu vadă acel înveliş de slăbiciune de care ne e teamă că ne caracterizează, încât uităm complet(uneori timp de ani de zile) că există un altul, adevăratul sine, sub toate aceste slabiciuni.
Mâine, în partea a doua a articolului despre imaginea de sine, îţi voi arăta cum să îţi cunoşti instanţele, folosind întrebările potrivite, pentru a demasca sinele pretins, a descoperi imaginea negativă şi a elibera sinele tău autentic :).
O viaţă necercetată nu merită trăită.
Socrate
Toti cautam instinctiv sa tinem de imaginea noastra (“persona”, cum ii spune in latina), si majoritatea oamenilor au masti. Dar asta nu-i ajuta prea mult, fiindca nu-i ajuta in timp.
Este un articol excelent. Astept urmarea!
@Daniel D: Da, cred ca aici e vorba de recompensa imediata. Preferam sa suferim putin dar constant, decat sa suferim mai mult o perioada(nedeterminata) iar apoi sa fim fericiti. Pentru ca in timp, daca stai sa te analizezi mai bine si te accepti asa cum esti, o sa vina si persoanele care sa te accepte fara masca. Dar dureaza, iar noua ne e frica de “noptile negre” 🙂
@Elena Popa: multumesc! 😀
Cere bani pentru ideea aceasta: ” Indiferent câte lucruri acumulezi(promovări la servici, diplome, case sau maşini, mulţi bani), nu te vei simţi niciodată satisfăcut dacă nu te simţi bine în interior.” ! :))
@Cristi: O scot la licitatie! :))
Foarte tare! Astept cu nerabdare partea a doua…. ;;)
Mentalitatea noastră și imaginea generala asupra vieții e ceea ce ne propulsează prin viata. Sunt de acord, unul din primii pași spre succes ar fi eliminarea fricilor interioare.
Eu lucrez de cativa ani( 2-3) la scoaterea adevaratei mele persoane la lumina. Si sunt adepta principiului: prefer sa sufar acum, sa ma bucur mai tarziu de roade. pt ca oricum regreti..fie ca acum, sau mai tarziu. Iar acum e mai bine pt ca nu poate dura pana la nesfarsit perioada de convalescenta, insa regretul de mai tarziu, cand timpul nu se intoarce poate ucide. Te roade incetul cu incetul.
Mi se rupe inima cand vad cat potential uman se pierde, din cauza fricii, a nesigurantei, a educatiei, a ideilor implementate de-a lungul timpului. Si incerc sa-i ajut pe cei din jur asa cum stiu ca m-am dezvoltat si eu. Dar e greu. Foarte greu. Am reusit de prea putine ori, pt ca cei din jur au tentinda de a se ascunde in carapacea lor si mai adanc…sa nu fie descoperiti. Paradoxal, nu? uneori si ei se mira de cine sunt si ce pot face.