Îţi place oare ideea de responsabilitate? Ideea de a fi răspunzător pentru ceva, de a ştii că anumite consecinţe sunt legate strict de tine, de modul în care tu ai reacţionat?
Se spune că ideea de responsabilitate apare odată cu maturitatea individului. Unii chiar cred că în puterea de a-ţi asuma răspunderea se măsoară această maturitate. De aceea multor tineri nu le place această idee: ei mai vor să fie copii, ei mai au puterea de a alege în care parte a balanţei vor să încline. Dar vreau să vorbim despre o altă faţă a responsabilităţii: faţă şi pentru noi înşine.
Vara trecută am trecut printr-o perioadă mai dificilă. Sufeream şi o prietenă foarte dragă mi-a dat un sfat pe care mi-l amintesc în diferite situaţii. Mi-a spus că e ok să sufăr, să am o perioadă în care să simt durerea, nu e bine să o ignor, dar trebuie să ţin cont de următorul lucru: de mine depinde momentul în care vreau să trec peste acel moment neplăcut. De mine depinde să mă simt mai bine. De mine depinde să fiu din nou fericită.
Sfatul m-a ajutat atunci şi mă ajută în continuare, de aceea vreau să îl dau altora mai departe. Am descoperit că acel sfat se aplică la multe alte situaţii: dacă sunt supărată, nervoasă din oarece motive, nemulţumită sau stresată. Oricare dintre situaţii pot fi rezolvate de către mine de cele mai multe ori. De obicei, mă rezumam să îmi păstrez starea negativă de spirit, găsind vinovaţi şi transmiţând starea mea de spirit şi altora. Sună copilăresc, dar cred că cei mai mulţi dintre noi reacţionează aşa.
Cheia, cred eu, stă în a-ţi asuma rolul şi responsabilitatea în situaţia care îţi creează respectiva stare. Odată ce poţi identifica rolul tău în rezolvarea problemei, urmează să acţionezi. Gândeşte-te puţin. Dacă eşti nemulţumit de jobul pe care îl ai, de felul în care areţi, de starea ta de sănătate, de modul în care gândeşti sau te simţi, orice schimbare într-o direcţie mai bună trebuie să înceapă cu TINE. Prin paşi mici, prin crearea unor obiceiuri ajungi încet la situaţia pe care ţi-o doreşti.
Dacă tu nu reacţionezi şi nu identifici rolul pe care îl ai, atunci de unde te aştepţi să apară o schimbare? Asumă-ţi responsabilitatea! Şi acţionează!
Asumarea responsabilitatii inseamna sa fii suficient de matur ca sa iti dai seama ca tu ai gresit si unde ai gresit, si sa nu mai cauti vinovati. Doar toate acestea, le dobandesti in timp, dupa ce treci prin diferite experiente ale vietii.
@mihaela Cred că nu neapărat în timp dobândeşti responsabilitate, ci prin exerciţiu şi prin experienţe. De aceea, unii se maturizează mai repede decât alţii. Dar prin responsabilizare, înveţi să creşti şi asta este cel mai important.
Daaaa, una din ideile mele preferate 🙂
cum iti asterni asa dormi.