Tophabits

Dezvoltare personala de la A la Zen

Tu eşti!

Am găsit o povestioară frumoasă şi reprezentativă:

“Se spune că în timpuri imemorabile,orice om era înzestrat cu un har divin. De teamă să nu-i complexeze pe zei, Brahma, zeul suprem, s-a hotărât , într-o zi, să-i deposedeze pe oameni de acest dar. Ca urmare, slujitorii lui Brahma au sugerat ca divinul din om să fie ascuns în adâncurile pământului. Stăpânul s-a opus, pentru că ştia că oamenii, cu spiritul lor iscoditor, vor sfredeli măruntaiele pământului, iar această ascunzătoare nu era deloc sigură.

Atunci, slujitorii lui Brahma au propus ca această comoară a oamenilor să fie ascunsă în adâncurile oceanelor. Stăpânul a obiectat din nou, sugerând că şi acolo comoara este în pericol. Printre stele atunci, au spus slujitorii, într-o ultimă încercare de a da o soluţie. “Îi ştiu pe oameni prea bine, curiozitatea îi va împinge să exploreze întreg universul, nici acolo nu e sigur.” Şi pentru că toţi slujitorii erau într-o pană de inspiraţie, Brahma însuşi a dezlegat problema, propunând ca harul divin să fie ascuns acolo unde acesta nu îl va căuta niciodată, adică în profunzimile propriei sale fiinţe.

Ei bine, continuă legenda, din acele timpuri uitate, omul a căutat peste tot: în adâncurile pământului, a coborât în lumea de corali a mărilor, a cercetat spaţiul în căutarea acelui lucru minunat, care există în fiecare om, în regatul său interior. ”
(sursa: Incursiuni în creatologie, Anca Munteanu)

Primul nostru obstacol către a fi fericiţi, este că nu ştim cine suntem, nu ştim care este valoarea noastră, aşa că acceptăm evaluarea celor din jurul nostru. Dacă am ştii(şi crede) că fiecare are un dar divin, lucrurile ar sta altfel.

Din păcate, ni se sugerează, direct sau indirect, că nu suntem destul de buni, că nu meritam, că nu o să ajungem niciodată prea sus, că pentru a avea succes trebuie să renunţi la multe şi că nu merită, că e mai bine să fii ignorant decât să îţi pui întrebări. Fiecare are o voce interioară care îl ghideaza precum o busolă pe calea vieţii. Doar că vocea e otrăvită şi în loc să strige, doar şopteşte. Iar societatea vrea să fie aşa, pentru ca e singura cale prin care îi poate controla pe ceilalţi.

Dacă vocea nu ar fi otravită, ar striga şi nu ar face linişte decât atunci când ai urma-o. Dacă ar striga n-ai avea altă soluţie decât să o urmezi pentru că nu ai putea să trăieşti în zgomot. Cea mai bună metodă prin care poti controla pe cineva e să-l faci să creada ca nu e destul de bun, să credă că e foarte norocos că tu îl tolerezi, că ar trebui să-ţi rămână veci pururi recunoscător pentru că respiră. Atunci îi anulezi orice dorinţă de a se schimba.

Primul pas ce trebuie făcut e conştientizarea. Osho a zis:
“Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: “Fii atent şi mai uită-te o dată!”. Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mănă de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. O dată ce ai văzut că sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi o dată ce ai mainile goale, cauţi adevaratele comori. Iar adevăratele comori nu se află în viitor. Adevaratele comori se află aici şi acum.”

Un om care crede în el nu poate fi oprit! Un om care crede în el nu va crede în vorbe de genul: nu o să găseşti pe nimeni să te suporte(cât de bun poţi fi pentru că tu o faci!), cine o să te mai angajeze(pe un post pe care lucri dublu şi primeşti jumătate?), nu o să reuseşti(pentru că eu nu am reuşit), nu eşti destul de bun(pentru că dacă ai fi eu m-aş simţi prost). Un om care crede în el şi are un scop e de neoprit.

Am auzit de un băiat care, fiind în sesiune vroia să invete. Colegii lui vroiau să se uite la film, aşa că el s-a bagat sub birou cu veioza şi a acoperit biroul cu o pătură să nu-şi deranjeze colegii şi a învăţat. Am o prietenă care şi-a terminat licenţa în ultima săptamână(nerecomandat totuşi), timp în care şi lucra şi mai pierdea şi vremea. Când am vrut să citesc Jocul seducţiei m-am dus la Diverta zilnic şi am citit câte 50 de pagini pâna am terminat-o(avea 760 de pagini). Dacă vrei, poţi!

Cel mai mare obstacol e să crezi că tu nu valorezi nimic. În clipa în care tu crezi că ai valoare, eşti invincibil! Brian Tracy a zis că formula succesului e simplă: dacă vrei să fii cel mai bun într-un domeniu, mergi şi întreabă cei mai buni din domeniul respectiv cum au reuşit, apoi fă aceleaşi lucruri pe care le-au făcut şi ei până reuşeşti! E atât de simplu! Dar dacă tu nu crezi în tine, nu vei incerca nimic!

Sunt şi cazuri în care oamenii fac lucruri extraordinare pentru alţii, dar nu fac nimic pentru ei. Atunci când nu identifică rezultatul cu propria lor persoana sunt cei mai buni, dar când ajung să identifice cu ei ceea ce vor să facă, rămân paralizaţi. Ca şi când ar fi legal să-l serveşti pe altul, dar ilegal să te serveşti pe tine! Sau ca şi când ar fi legal sa lucrezi, dar ilegal să te îndrăgosteşti. În cazul ăsta, oamenii nu cred că sunt chiar fără valoare, dar tot nu se simt compleţi.

Gândeşte-te că Dumenezeu te-a iubit atât de mult încât nu a rezistat tentaţiei de a te crea. Dacă ai crede cu adevarat în asta, cum ai face lucrurile de acum înainte?

Al doilea pas, ar fi să începi să îţi formezi o personalitate puternică. Pera Novacovici va lansa în curând Personalitate alfa, o carte pe care eu o aştept cu nerăbdare şi în care el vrea să iţi arate că ai un potenţial urias şi cum să îl dezvolţi.

Se spune că există o singură sărăcie, şi anume un om care nu poate iubi. Din punctul asta de vedere toţi suntem bogaţi, doar că încă nu ne dăm seama. Dar va veni şi ziua aia!

sursă FOTO