Tophabits

Dezvoltare personala de la A la Zen

3 moduri în care-ţi sabotezi descoperirea pasiunii şi a vocaţiei

Cine poate să-mi zică regula de bază în dezvoltare personală? Sunt sigur că ştii: Mentalităţile îţi vor determina succesul. Totul porneşte de la felul cum gândeşti. Schimbându-ţi mentalitatea îţi vei schimba acţiunile şi implicit rezultatele obţinute.

Poţi să ştii tot ce e nevoie să faci, însă dacă psihologia ta nu se potriveşte cu paşii de acţiune necesari pentru a ajunge acolo, vei eşua. Un mod deficitar de a gândi se va revărsa în tot ceea ce faci şi îţi va afecta toate ariile vieţii. Apoi ai problema clasică a motivaţiei, în care eşti puternic emoţional, simţi că poţi muta munţii din loc, eşti invincibil, şi te trezeşti că nu ştii ce să faci în mod practic, după acest punct.

Care sunt mentalităţile care te trag in jos?

Ceea ce voi spune în rândurile următoare poate părea în antiteza sfaturilor celorlalţi autori de dezvoltare personală; poate fi diferit în mod drastic, chiar. Asta nu înseamnă că îi respect mai puţin pe ceilalţi, dimpotrivă; însă, la fel cum zicea şi Gandhi: “Dacă ai dreptate şi ştii asta, spune ceea ce gândeşti. Chiar dacă eşti o minoritate de unu, adevărul tot este adevărul.”

Mentalitatea #1: “Natură” vs “Cultivare”.

“Viaţa nu e despre a te descoperi. Viaţa e despre a te crea.” –George Bernard Shaw

Eu nu sunt aşa de drastic, ca personajul de mai sus. Să descoperi cine eşti cu adevărat, să te întorci la rădăcini şi să decojeşti “straturile cepei” până nu mai ai ce decoji, asta e un proces important, chiar critic. Însă este doar jumătate din ecuaţie. Ce anume ajungi să descoperi te poate ajuta sau te poate limita, factorul determinant fiind mentalitatea pe care o ai şi filtrele cu ajutorul cărora interpretezi rezultatele.

“Dacă eşti în arte, du-te la un curs din domeniul ştiinţelor. Dacă eşti în ştiinţe, du-te la un curs de artă.” –Daniel Pink

Crezi că eşti cine ai fost dintotdeauna? Îţi faci un test de personalitate şi îţi iese că eşti visător, artist, strateg, mafiot, şi chiar te identifici cu ce îţi scrie acolo. Te citeşte de parcă ai fi o carte deschisă. Problema e că nu eşti tipul tău de personalitate. Adevărul e că tu te afli într-o evoluţie continuă, indiferent de vârstă sau de starea curentă. Dacă ai credinţa că eşti cine eşti din naştere, vei înceta să ieşi din aria ta, din zona ta de confort, şi, implicit, vei înceta să te dezvolţi.

OK, dacă vrei să fii baschetbalist de NBA şi ai 1.70, atunci genele tale au contat. Ghinion! La fel, dacă vrei să te faci cântăreţ şi ai ureche muzicală, asta e un avantaj. Însă toate plusurile sau minusurile pe care ţi le-a oferit natura nu îţi vor dicta pasiunea şi vocaţia, cel mult vor fi o justificare pentru ceea ce AI ALES să faci.

Atunci, ce contează? Oamenii pe care-i ai în jur şi, mai ales, cei cu care te înconjori în mod conştient. Cum zicea şi Cristian Ciuberea pe Facebook: “Ştiţi ce înseamnă Ubuntu? Eşti ceea ce eşti datorită celorlalţi.” De-a lungul timpului am fost de la gamer înrăit şi designer până la blogger şi coach, şi toate astea s-au datorat anturajelor în care am activat.

Mentalitatea #2: “Trebuie să-mi găsesc jobul ideal”.

“Toate job-urile plătite absorb şi degradează mintea.” –Aristotel

Eşti nerespectat de către colegi, sarcinile pe care le ai de îndeplinit sunt repetitive şi plictisitoare, şeful urlă la tine, ce să mai, îţi urăşti jobul. Atunci începi să faci munca pe jumătate, să devii irascibil, să tânjeşti după un alt loc de muncă mai bun. Însă ce te face să crezi că “dincolo” o să fie lapte şi miere? Cel mai probabil o să dai de aceleaşi situaţii, oriunde ajungi, şi dacă nu începi tu să priveşti lucrurile diferit şi, implicit, să acţionezi diferit, vei fi tot timpul nefericit.

Să alergi după job-ul ideal, după şeful ideal, după clienţii ideali şi relaţiile ideale e o muncă sisifică, pentru că de fiecare dată vor fi implicate alte persoane în afară de persoana ta, care au realităţi diferite şi agende diferite faţă de ale tale. Poate problema nu e la job. Poate că nu îţi iei timp de relaxare, că nu ai hobby-uri, că nu te distrezi şi că încerci să îţi iei fericirea doar din activitatea pe care o prestezi, în loc să te preocupe impactul pe care aceasta o va avea.

Mentalitatea #3: “Mă dezvolt în continuu” vs “Trăiesc pentru ceilalţi”.

“Numai o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită trăită.” –Albert Einstein

Acum câţiva ani în urmă, aveam impresia că există nişte stagii prin care trebuie să treci. Că există o perioadă în care tot ce faci, faci pentru tine – “copilăria” – ca mai apoi, tot ce faci să faci pentru ceilalţi – “maturitatea”. Însă mi-am dat seama că lumea nu funcţionează aşa. 🙂 Nu e un proces liniar. Să te dezvolţi şi să te dedici unui scop mai mare decât tine sunt extreme; sunt 2 mingiuţe cu care e necesar să jonglezi pentru a fi împlinit.

La început, corect, îţi dedici o parte din timp explorării şi experimentării. Mulţi au tendinţa să rămână acolo pentru că e aşa de frumos; pentru mine, cel puţin, a fost perioadă nemaipomenită. Dar, la un moment dat, e necesar să pui stop şi să te întrebi: Cum pot eu să-i ajut pe cei din jur? Care sunt nevoile lor? O să vii să zici: “Dar eu nu sunt în stare să fac x lucru.” Încă! În momentul ăsta, revi din nou la tine: Sunt dispus să mă dezvolt în domeniul respectiv, în aşa fel încât să fiu în stare să ofer valoare? Sunt dispus să mă concentrez, sacrificând celelalte domenii care m-ar interesa? Sunt dispus să mă autodepăşesc şi să devin expert?

Şi, dacă răspunsul este “da”, te dezvolţi şi începi să-i ajuţi pe ceilalţi, şi te dezvolţi din nou, să-i poţi ajuta şi mai mult. De-abia atunci, când ai ajuns în acel moment, poţi spune cu adevărat că ţi-ai descoperit pasiunea şi vocaţia. Atunci devii cu adevărat independent pe toate planurile şi împlinit.

Folosindu-mă de principiile pe care le-am descris mai sus, am reuşit, în 2 luni de zile, să-mi scriu prima carte. Pentru nici un moment nu mi-am zis “eu nu m-am născut scriitor, deci nu pot face asta”. Pentru nici un moment nu am simţit că ceea ce fac e obositor sau stresant. Şi în tot acest timp am ieşit cu persoanele din grupul meu “mastermind” şi m-am distrat mai mult ca oricând.

În caz că vrei să afli exact ce anume poţi să faci pentru a înceta să mai visezi cu ochii deschişi şi pentru a trece la acţiune, poţi intra pe site-ul meu şi poţi descărca GRATUIT cartea “Dincolo de Motivaţie”. Te anunţ din start că are 60 de pagini şi că există riscul să n-o mai laşi din mână în momentul în care ai deschis-o. 🙂

Mult succes,
Leonard Dobre

Poză: Jonas Witt