5 factori ai inteligentei emotionale (EQ)

Inteligenţa emoţională(EQ) nu este doar un subiect de actualitate, ci mai ales un “stâlp” necesar succesului si împlinirii oricărei persoane. Cu toate dovezile şi publicitatea, puţini oameni îşi valorifică într-adevăr inteligenţa emoţională . În continuare, voi prezenta 5  factori care, în percepţia mea, reprezintă bazele EQ-ului, într-o abordare mai practică şi mai tangibilă:

1) Abilitatea de a rezista unei tentaţii

În cartea Inteligenţa Emoţională, Daniel Goleman prezintă un studiu care corelează abilitatea copiilor de a rezista tentaţiilor cu situaţia lor şcolară şi socială. Puşi în faţa unei decizii (a primi o prajitură acum sau 2 mai târziu), cei care amânat au fost aceiaşi care aveau cele mai bune rezultate şcolare şi/sau erau cei mai sociabili.

Desprindem de aici un prim pas esenţial: EŞTI CAPABIL(Ă) SĂ REZIŞTI ACUM PENTRU O RECOMPENSĂ SUBSTANŢIALĂ MAI TÂRZIU? Gândeşte-te când poţi evita să cerţi pe cineva, să critici sau să faci un gest impulsiv. Înainte de a reacţiona, prezice-ţi comportamentul “Acum voi ţipa” sau “Când sunt emoţionat, tremur”. Conştientizarea este primul pas pentru a te opune unei reacţii fireşti (şi foarte tentante).

După cum spunea Dr.House despre tentaţii: “Following your heart is easy. Following your brain is tough. Especially after years of following a much smaller organ.”

2) Abilitatea de a pune un filtru între emoţie şi reacţie

Odată ce eşti capabil să îţi anticipezi reacţiile, intervine puterea ta de a alege: “Acum voi ţipa. Vreau să fac acest lucru?”. Dupa ce conştientizezi, te poţi detaşa puţin, cât să preiei controlul asupra reacţiilor impulsive (când devii copleşit de emoţii).

În momentul în care îţi observi reacţiile, poţi pune un filtru (fulgerul galben) cu mult mai multă uşurinţă şi, deci, poţi ALEGE reacţia pe care o doreşti (uneori este posibil ca reacţia instinctivă, naturală sa fie ceea ce te multumeşte).

 3) Demitizarea emoţiilor

Ce urmează să spun în continure este un adevăr destul de dur şi poate greu de acceptat: deşi emoţiile te fac să te simţi special, nu te fac special. Repet. Emoţiile nu te fac special. Fiecare dintre noi simte intens. Fiecare persoană are propriile suferinţe, drame şi fericiri explozive. Pentru a-ţi dezvolta inteligenţa emoţională este absolut necesar să constientizezi ca emoţiile tale nu sunt nici mai presus, nici mai prejos decat ale celorlalţi. Emoţiile sunt, şi atât. În orice punct al vieţii tale te poti gândi că există persoane care au simţit acelaşi lucru. Nu te demotiva! Tocmai ai primit cea mai buna veste: toţi simţim la fel. Din acest motiv persoanele pot empatiza atât de uşor. Crezi că dacă ai simţi diferit te-ai putea exprima la fel de clar sau ai putea motiva atât de uşor pe cineva? Emoţiile sunt universale.

 4) Inducerea şi represia emoţiilor

Până acum am observat că emoţiile sunt o reacţie la mediul extern, că poţi decide cum să acţionezi sub influenţa unei emoţii şi că emoţiile sunt la fel pentru toata lumea. Diferenţa între a avea inteligenţa emoţională şi a avea “emotional mastery” constă în abilitatea de a “jongla cu emoţiile”. Dacă poţi decide cum să reacţionezi, poţi decide să nu acţionezi deloc, nu? Astfel, poţi considera că reprimi o emoţie. Există, dar nu se manifestă (consecinţele acestui fapt într-un post viitor). Pe de alta parte, emoţiile sunt generate de acţiunea mediului extern asupra ta: o persoană, un loc, o melodie, un parfum, un gust, o situaţie. Dacă poţi recrea situaţia (doar în amintire), emoţia reînvie, chiar dacă parţial. În plus, se ştie că este dificil pentru creier să distingă între amintire şi imaginaţie. Poţi deduce singur puterea vizualizării: cât de mult te poate motiva imaginea cu tine făcând ceea ce ţi-ai dorit întotdeauna!

 5) Tehnici avansate

Odată ce te vizualizezi tot mai des, devii tot mai conştient de emoţia indusă, o observi mai uşor. Pentru a o putea accesa printr-un “shortcut”, poţi folosi tehnica ancorării din NLP. Un alt instrument util este studiul legăturii dintre emoţii şi manifestari fizice – observă când îţi tremură vocea, ce postură adopţi, dacă ţi se înroşesc obrajii. Începe să controlezi aceste aspecte (le induci sau le reprimi, dupa dorinţă). Controlul fiziologiei este un folosit atât de actori, cât şi de agenţii secreţi antrenaţi să înşele un poligraf. Nu în ultimul rând, tot ceea ce am descris poate fi realizat in relaţia cu ceilalţi pentru a-i ajuta, a dezvolta relaţii constructive şi durabile.

Follow up (vizualizează-te pentru fiecare intrebare):
1) Care este reacţia pe care vrei să o monitorizezi? (cu scopul de a o schimba)
2) În ce circumstanţe apare? (mai este cineva implicat?)
3) Cum te afecteaza modul în care reacţionezi?
4) Care vrei să fie reacţia ta?
5) Cum te va face reacţia ta să te simţi? Cum ii va afecta pe ceilalţi?

Închei cu unul dintre citatele mele preferate:

Nu uita. Ceea ce simţi contează doar pentru tine. Important este cum le arăţi celorlalţi ceea ce simţi.