7

7 adevăruri pe care să le accepţi

În viaţă există nişte adevăruri pe care le ocolim cu bună-ştiinţă. De ce facem asta? Pentru că în primă fază, conştientizarea lor e inconfortabilă.

Pe de altă parte, ele nu se potrivesc cu modul nostru de a precepe lumea. Am fost învăţaţi să gândim într-un nume fel, ne place să credem că viaţa e altfel şi ignorăm anumite adevăruri.

Eu sunt pentru conştientizarea adevărului indiferent starea care ţi-o provoacă. Pentru că după conştientizare, urmează pasul care ne va ajuta enorm: acceptarea.

Acceptând că viaţa e aşa cum e, poţi începe să te dezvolţi într-un mediu adevărat, şi nu într-unul fictiv. Mai jos, sunt 7 adevăruri pe care le-am conştientizat de-a lungul timpului:

1. Cândva o să mori.

Acesta primul mare adevăr. Din păcate, nu ne place să ni-l amintim, iar dacă cineva îl aduce în discuţie, e acuzat de filozofie uşoară. Însă e un adevăr pe care trebuie să-l conştientizăm.

Dacă ştim că locul nostru e temporar aici, atunci nu ne vom mai îndrepta atenţia spre lucruri materiale, certuri fără sens, ci vom încerca să ne folosim cât mai util timpul rămas.

Fă un exerciţiu şi gândeşte-te că mai ai un an de trăit. Făcând acest exerciţiu, vei ajunge la un adevăr: multe lucruri pe care le crezi importante pălesc în faţa unor valori precum familia, dragostea, prietenia ş.a.m.d.

2. Nu poţi mulţumi pe toată lumea.

Indiferent ce faci, întotdeauna vor fi critici. Poţi să ai cea mai lăudabilă iniţiativă, întotdeauna va exista un grup de oameni care ţi-o vor critica. Ţi-ai irosi energia degeaba încercând să mulţumeşti pe toată lumea.

Poţi în schimb să acorzi atenţie  oamenilor care te apreciază. Sunt singurii care contează, restul e rest.

Am mai scris despre asta pe blogul personal referindu-mă la proiectele online.

3. Nu eşti şi nu poţi fi perfect. În schimb eşti uman.

Pe bune, nu poţi fi perfect. Indiferent cât de mult citeşti, indiferent cât de mult exersezi, nu vei fi niciodată o persoană perfectă. Însă nu-i nimic rău în asta: eşti uman. E normal să ai defecte.

De când am ales să mă ocup de dezvoltarea mea personală, am întâmpinat multe situaţii în care chiar nu reuşeam să duc la îndeplinire un scop. Şi am înţeles devreme că dacă voi continua să mă supăr pentru orice nereuşită, voi ajunge în cele din urmă la depresie 🙂

Fii tu însuţi. Iubeşte-te.

4. Din când în când vei trece prin perioade proaste.

Viaţa e caracterizată de suişuri şi coborâşuri, aşa că nu trebuie să facem mare caz de toate necazurile. E normal să îţi meargă prost din când în când.

În filmul The Shadow Effect era un poem care spunea foarte clar despre cum trebuie să trecem prin necazuri:

Trebuie să ne considerăm ca o casă. Iar acea casă va primi din când în când oaspeţi. Indiferent de oaspete, noi trebuie să-l tratăm cum se cuvine pentru că fiecare a fost trimis.

Cu alte cuvinte, dacă eşti trist, atunci fii trist. Nu mai încerca să-ţi ascunzi tristeţea pentru că nu vei face decât s-o amplifici.

Eu am ajuns să mă cunosc destul de bine tocmai momentelor grele. Profită de ele şi nu le alunga. În cele din urmă o să plece.

5. Nu poţi schimba felul în care arăţi.

Eu ştiu că sunt departe de a fi perfect din punct de vedere fizic. Ba am unele defecte vizibile. Credeţi că mă interesează? Hell, no 🙂

Ştiu că sunt cum sunt şi nu mă pot schimba foarte mult. Bun, accept lucrul ăsta. Ba chiar mă apreciez. Sunt recunoscător pentru felul în care arăt şi pentru că sunt sănătos. Dacă el rezistă în starea în care e, eu de ce n-aş face-o?

Am observat că multe fete au o problemă cu greutatea. Însă am mai văzut nişte fete grase de-a dreptul care aveau o încredere în sine şi-o abilitate de a socializa cu lumea de te intimidau de-a dreptul. Dacă ar fi să-ţi dau un sfat e următorul: Nu lăsa modul în care arăţi, să schimbe felul în care eşti ca persoană.

6. Nu poţi controla viitorul.

De multe ori, indiferent cât de mult te străduieşi, s-ar putea să nu-ţi iasă. Şi de multe ori când ne confruntăm cu un eşec, ajungem să ne jignim pe noi înşine: “N-am fost destul de bun”, “Nu sunt în stare de nimic” şi alte prostii.

Credeţi că are sens? Nu. La fel, e normal să mai eşuăm din când în când. Doar nu suntem roboţi. Nu putem controla lucrurile din viitor aşa că n-are rost să ne irosim toată energia doar ca să ne iasă cum vrem. Uneori, un viitor previzibil poate fi destul de plictisitor.

7. Ce-a fost a fost.

Ok, ai avut un iubit/iubită care a fost extraordinar(ă) şi ţi-a dat papucii. Asta e, îmi pare rău, dar trebuie să-ţi vezi de viaţă. Cu cât mai repede cu atât mai bine.

Şi nu mă refer doar la relaţii. Timpul trece şi e frumos să acumulăm amintiri frumoase. Însă n-are niciun sens să regretăm trecutul pentru că nu facem altceva decât să neglijăm prezentul. Iar prezentul e singurul care contează.

Şi eu îmi amintesc de frumuseţile liceului şi copilăriei. Chiar şi primii doi ani de facultate ce-au trecut îmi fac cu ochiul din trecut. Însă asta e viaţa. Când nu ai ce face, trebuie să accepţi.

Sunt curios care sunt adevărurile pe care le-ai conştientizat de-a lungul vieţii? Răspunsul şi orice altă completare la acest articol le aştept cu drag în comentarii 🙂

Andrei Boar
 

Click Here to Leave a Comment Below 7 comments
Cristian Ciuberea - September 10, 2010

Zicea cineva: “să nu crezi ceva prea mult, întotdeauna va fi un moment/situaţie când nu va fi adevărat”.

Legat de asta, nu sunt de acord cu faptul că nu poţi schimba felul în care arăţi. Emisiunea “frumuseţe pe muchie de cuţit” e dovada. Dar îmi place ce ai zis, mi-o trec pe telefon:
Nu lăsa modul în care arăţi, să schimbe felul în care eşti ca persoană.

La fel, mi se pare un pic periculos numărul şase. Periculos, pentru că ar putea fi luat ca “ei, dacă tot nu pot controla nimic, de ce să mai încerc să schimb ceva?”. Mi-a plăcut metafora din articolul despre graniţele personale şi anume că putem controla lucrurile din interiorul graniţei noastre. Viitorul nu, dar prezentul da 🙂

Nu ştiu dacă poate fi considerat numărul 8, dar e o idee care mi-a plăcut:

Îţi alegi singur atitudinea

În fiecare moment îţi poţi alege atitudinea. Poate pici un examen, poate treci pe roşu, poate dai păpucii persoanei potrivite, poate te faci de râs în faţa colegilor, dar de fiecare dată îţi poţi alege atidudinea. Poţi alege că e ok şi poţi zâmbi “chiar şi după ce s-a întâmplat asta, în fond nu e sfârşitul lumii” sau poţi alege să te consideri o victimă şi să te ascunzi în dulapul de haine.

Reply
Gloria - September 10, 2010

Hmmm, am citit: candva o sa mori.
Un adevar care inca te sperie. Ma sperie. 🙂 Am zis ok, hai sa citim mai departe, ca a stiut sa-mi captiveze atentia.
Pana la capat am reusit sa fiu de acord cu toate punctele.
Nu credeam ca sunt atat de multe adevaruri care dor.
De unele m-am convins si ma tot conving in viata de zi cu zi ca exista si m-am invatat sa el si accept.

Reply
olimpiu - September 10, 2010

intodeuna am fost impresionat de modul tau de a vedea viata, te-am urmarit cand aveai blogul tau personal zuzu concept.
am fost destul de indispus cand ai renuntat sa mai scrii acolo.
dar am acceptat, m-am bucurat cand ai inceput sa scrii dinou pe top habbit’s.
imi plac vidoclipurile pe care le folosesti si imi place stilul in care scrii.
mi-ar place sa povestim si altfel ( pe messinger de exemplu), se pare, cred, ca nu sunt unicul tau fan.
:))
spor la scris.

Reply
Costi - September 11, 2010

In viata vei fi nevoit sa-ti iei ramas bun, dar nu lasa asta sa-ti ia puterea de a iubi.

Reply
Andrei Boar - September 11, 2010

@Cristi La punctul 6 m-am referit la oamenii care se chinuie atât de mult pentru nişte rezultate din viitor încât uită să-şi trăiască prezentul. De exemplu, să zicem că X vrea să ajungă director. Şi X începe să muncească pe rupte, peste program şi ajunge să-şi neglijeze familia în defavoarea serviciului. De ce face asta? Pe de o parte pentru că îşi doreşte excesiv de mult asta şi pentru că el crede că poate controla viitorul gândindu-se că trebuie să facă aia, aia şi aia pentru ca neapărat să fie pus în funcţia de director. Însă el uită un lucru: există posibilitatea ca el să nu fie pus în funcţia de director.

Îmi place mult “Îţi alegi singur atitudinea”, o să vorbim când ne întâlnim despre chestia asta 🙂

@Gloria Cu cât începem să acceptăm mai repede anumite lucruri în viaţă, cu atât ne dăm voie să trecem la nivelul următor 🙂

@Olimpiu Mersi pentru gândurile frumoase, chiar m-am bucurat când ţi-am citit comentariul 🙂 Eu mai scriu aici. O să-ţi dau add şi-o să vorbim cât mai curând 🙂

@Costi Frumos, un ramas bun întotdeauna o experienţă pe care trebuie să învăţăm să o trăim.

Reply
Mihai - September 12, 2010

Cu majoritatea adevărurilor expuse de tine m-am confruntat până acum. Sunt deacord 100%.
Primul mă sperie, dar îmi dă puteri. Cu punctul 6 m-am întâlnit în urmă cu 3 săptămâni când nu am dat un examen important. A fost şi a trecut.

Reply

Leave a Reply: