Tophabits

Dezvoltare personala de la A la Zen

Bagajul emoţional

Săndel e un băiat obişnuit. După ce s-a săturat să îşi privească prietenii de pe margine când merg la piscină, l-a spart pe Piggy şi şi-a cumpărat o groază de cărţi despre cum să înoţi. Le-a citit pe toate, a mers chiar şi la sală pentru a face muşchi şi într-o zi a făcut pasul cel mare: a sărit în apă. Din păcate, s-a dus la fund ca un topor şi a avut nevoie de câţiva prieteni ca să-l aducă pe uscat.

Întâmplarea asta l-a ambiţionat şi mai tare şi de atunci în fiecare zi se aruncă în apă, de fiecare dată mergând la fund şi având nevoie de ajutor să fie adus la suprafaţă. După un timp, şi-a rupt toate cărţile şi şi-a zis că el nu poate să înoate niciodată ca ceilalţi prieteni ai lui. Cu toate astea, continua să meargă să sară. Într-o zi, un copil văzându-l că vrea să sară l-a întrebat:

-De ce nu îţi dezlegi greutatea de la picior?
-Nu pot, e o ghiulea de 50 de kg pe care mi-a dat-o bunicul. E tot ce mai am de la el.
-Vrei să înoţi sau nu?
-Vreau! E singurul lucru pe care îl vreau!
-Dă atunci greutatea jos.
-Şi cu ce mă va ajuta asta?
-Dă-o şi vezi.

Săndel l-a ascultat şi a sărit în apă. Nu i-a venit să creadă cât de uşor era, cât de rapid era! Nimeni nu putea ţine pasul cu el şi nimeni nu ştia să facă mişcarile pe care le făcea el. Din acea zi Săndel a renunţat definitv la ghiulea.

La fel ca Săndel şi noi purtăm după noi bagaje de care nu mai avem nevoie. Bagaje care uneori ne încetinesc progresul, iar alteori chiar ne fac să stagnăm. Bagajul poate fi o dependenţă, relaţii nefericite, eşecuri de orice fel, credinţe limitative pe care le avem despre noi, orice ne consumă energia şi pofta de viaţă. Partea bună e că dacă începem să devenim conştienţi de ele, putem face curat şi putem “arunca” lucrurile de care nu mai avem nevoie.

Cred că primul lucru pe care am putea face e să luăm o decizie. Decizia de a ne schimba viaţa indiferent de costuri. Decizia de a arunca lucrurile vechi pentru a face loc lucrurilor noi. Decizia de a-ţi schimba modul în care priveşti lumea. Nu o să fie uşor. De fapt, o să fie atât de greu cât vrei tu să fie.

De la teorie la practică

Dacă nu te simţi destul de frumos sau frumoasă

Ia o foaie de hârtie, împarte-o în 3 coloane cu titlurile: “Ce nu îmi place la felul în care arăt”, “Ce pot să schimb”, “Ce îmi place la corpul meu” şi completează fiecare coloană. Ceea ce nu poţi schimba trebuie să accepţi, în schimb, restul depinde de tine!

Dimineaţa când te trezeşti, uită-te în oglindă şi spune-ţi, la fel ca Lance Armstrong, “la naiba, am făcut-o din nou, iar arăt excelent!”.

Am citit într-o carte o poveste despre un tip care a fost lovit de un urs şi faţa lui a fost desfigurată. Vroia să se sinucidă, dar tatăl lui i-a spus: “fiecare om are o cicatrice pe undeva în adâncul lui. Cei mai mulţi le ascundem sub un zâmbet, ceva farduri şi haine frumoase. Tu le porţi pe ale tale în exterior, dar cu toţii suntem la fel.” Schimbând modul de a privi lucrurile, a ajuns curând unul din cei mai buni agenţi de vânzări din stat spunându-le celor pe care îi întâlnea “sunt urât pe dinafară, dar sunt minunat în interior dacă ajungi să mă cunoşti”.

Dacă copilăria ta nu a fost foarte fericită

Când erai mic erai dependent de cei din jurul tău, în special de părinţi. Poate nu s-au purtat cum vroiai tu, poate nu ţi-au dat tot sprijinul de care aveai nevoie, probabil, copilul tău interior încă se simte neglijat. Acum ai crescut însă şi poţi fi propriul tău părinte.

Ia o foaie de hârtie şi scrie o scrisoare adresată ţie, adultului, de către copilul care ai fost, de către copilul din tine. Apoi, scrie altă scrisoare de răspuns de la tine, adultul, care oferă sprijin copilului din tine ce încă se simte neglijat, abandonat sau temător. Fii sprijinul de care are nevoie!

Dacă crezi că nimeni nu o să te (mai) iubească

Poate că ai fost rănit, sau poate că niciodată nu te-ai considerat destul de bun pentru a fi iubit, motiv pentru care te autosabotezi de fiecare dată când ai ocazia. E timpul să închei socotelile. E timpul să îţi verşi furia pentru a scăpa de ea. Ia o foaie de hârtie şi începe să scrii scrisori celor care te-au rănit. E un proces foarte eliberator. Dacă vrei, scrie o ultimă scrisoare şi către tine, o ultimă scrisoare în care să te plângi, după care începe să trăieşti viaţa pe care o meriţi.

Caută ajutor

Uneori e greu să îţi cari singur bagajul şi ai nevoie de cineva care să te ajute să îl cari până la groapa de gunoi. Dar atât! Nu te folosi de cei din jurul tău pentru a te plânge de cât de greu e bagajul tău. Cu sau fără ajutor la cărat, tot bagaj rămâne 🙂

Succes la făcut curat. Să ne citim uşori ca pana! 😀

sursa FOTO