Cărţi despre psihologia transpersonala

În articolul despre biologia credinţei îţi spuneam că principalul motiv pentru care nu ne schimbăm deşi ne dorim foarte mult asta, e că facem schimbările la nivel conştient, care reprezintă doar 5% din tot ceea ce suntem, pe când inconştientul, care reprezintă 95%, rămâne neafectat, neatins. Poza de mai sus e foarte sugestivă, conştientul e doar vârful icebergului.

Conştientul e folosit la activităţile zilnice care cer raţiune, memorie şi acţiune. Conştientul este memoria activă a spiritului nostru. O folosim de fiecare dată când mâncăm, când ne gândim la ceva, atunci când lucrăm, când analizăm o situaţie, când citim, când vorbim, ascultăm sau luăm decizii.

Inconştientul înregistrează tot ce vezi, auzi şi trăieşti. Tot ceea ce te înconjoară, toate sentimentele pe care le trăieşti, frică, durere, bucurie, sunt înregistrate de subconştientul tău. El înmagazinează şi toate percepţiile celor cinci simţuri şi păstreză în memoria sa tot ceea ce ştii, ceea ce ai învăţat, amintirile şi imaginile. Este vorba atât de cele pe care ţi le aminteşti, cât şi de cele pe care nu ţi le mai aminteşti

Inconştientul este incapabil să facă discriminări între informaţiile pe care le primeşte şi, din această cauză, le acceptă aşa cum sunt. El nu va şti să facă diferenţa între vis şi realitate, între un fapt imaginar şi unul trăit, şi nici între prezent şi viitor. Singura slăbiciune a inconştientului este faptul că el înregistrează toate informaţiile, fără să îşi pună întrebări sau să le analizeze.

Psihologia lucrează cu inconştientul. Unele metode intră mai mult în inconştient(de exemplu psihanaliza), altele reuşesc să îi zgârie doar suprafaţa(de exemplu consilierea). Psihologia transpersonală intră cel mai adânc în inconştient, în sufletul omului. Cu ajutorul psihologiei transpersonale poţi să te cunoşti foarte bine pe tine, să înţelegi sensul vieţii, să îţi vindeci cele mai adânci traume ale vieţii tale şi multe alte lucruri.

În weekendul ăsta am fost la un workshop de respiraţie holotropică şi informaţiile primite mi s-au părut greu de digerat pentru cineva care a auzit pentru prima dată de psihologia transpersonală. În acelaşi timp, psihologia transpersonală e cea mai extraordinară ştiinţă pe care am descoperit-o până acum. Din acest motiv m-am gândit să vă recomand câteva cărţi din domeniu înainte de a scris mai mult despre acest subiect.

Această carte a fost scrisă pentru a-i familiariza pe începători cu practica lui Stanislav Grof, unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale. Grof este de părere că actualele concepte şi premise ale psihologiei şi psihiatriei necesită o revizuire radicală, bazată pe cercetarea intensa şi sistematică a stărilor modificate de conştiinţă şi sugerează că o transformare interioara radicală a omenirii şi ridicarea la un nivel superior de constienţă sunt foarte probabil singurele noastre speranţe reale pentru viitor.



În această carte remarcabilă, Stanislav Grof reflectează pe marginea unei jumatăţi de secol de studiu şi experimentare în domeniul realităţilor neobişnuite. Calitatea şi numărul acestor întâmplări plasează mingea în terenul ştiinţei şi psihoterapiei convenţionale, punând sub semnul întrebării perspectivele lor asupra identităţii personale, psihozei şi însăşi naturii realităţii. Unii cititori vor respinge ideile din Cand imposibilul devine posibil, considerându-le delirul unui excentric derealizat; pentru alţii, lectura cărţii va fi o experienţă care le va schimba viaţa.



Călătoria ultimă descrie practici rituale şi spirituale străvechi şi tradiţionale care ne ajută să înţelegem experienţa morţii, să găsim modalităţi eficiente de a uşura moartea şi să integrăm acest proces ca parte semnificativă a vieţii noastre. Cartea prezintă pe scurt studiile moderne care pun într-o noua lumină o varietate de fenomene legate de moarte şi muribunzi, între care şi moartea şi renaşterea psihospirituală, experienţele din apropierea morţii şi noua cartografie extinsa a psihicului, nascută din experienţa de 50 de ani a lui Grof în psihoterapia psihedelica, respiraţia holotropică şi crizele psihospirituale spontane.

In Revoluţia conştiinţei trei pionieri ai gândirii inovatoare a Vestului reflectează asupra şanselor de pace în lume, asupra modului în care se schimbă societatea şi asupra transformărilor de care suntem direct raspunzători. Discută despre rolul artei, ştiintei, educaţiei, despre valori şi scopuri, despre perspectivele asupra lumii, despre religie, spiritualitate şi, mai presus de toate, despre conştiinţă – pentru că starea conştiinţei noastre este problema cheie.

Nu există decat un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior şi care presupune o transformare a conştiinţei. Un alt cuvant pentru „vindecare” ar putea fi „întregire”. Presupune a deveni conştienţi de integralitatea Fiinţei noastre. De aceea cheile adevăratei vindecări sunt întotdeauna la noi înşine. Orice fel de altă vindecare este doar o îmbunatăţire temporară a sănătăţii, fizice, energetice, emoţionale sau psihice, căci rădăcinile oricărei alterări a acesteia se află în modul în care ne raportăm la tot ce există. Vindecarea, deci, este un proces spiritual şi presupune o evoluţie, o revelaţie despre Sine. O transformare profundă.

Ken Wilber este unul dintre cei mai citiţi şi mai influenţi filozofi americani ai zilelor noastre. Cartea sa, „Fără graniţe”, reprezintă un ghid simplu şi pe înţelesul tuturor al unor tipuri de psihologii şi terapii extrase atât din surse orientale, cât şi occidentale: de la zen la psihanaliză, de la tantra la existenţialism.
Fiecare capitol cuprinde un exerciţiu specific menit să-l ajute pe cititor să înţeleagă natura terapiilor. Ken Wilber prezintă o hartă accesibilă a conştiinţei umane pe fundalul căreia introduce şi explică diverse teorii, într-un stil simplu şi deopotrivă elegant.

Ce au în comun teorema lui Bell, arhetipurile lui Jung, pisica lui Schrodinger şi actele ratate freudiene? Descoperiţi lumea fascinantă a Sincronicităţii.
Carl Gustav Jung a inventat termenul de „sincronicitate” ca să descrie coincidenţele pline de sens pe care noţiunile convenţionale de timp şi cauzalitate nu le pot explica. Împreună cu marele fizician cuantic Wolfgang Pauli, Jung a căutat să prezinte aceste coincidenţe ca pe nişte fenomene care implică psihicul şi materia, ştiinţa şi spiritul, furnizând astfel explicaţii raţionale pentru evenimente parapsihologice cum ar fi telepatia, precogniţia şi intuiţia.

Lucrarea este cu adevărat excepţională. În ultimii ani, s-au scris multe cărţi despre relaţia dintre practica meditativă orientală şi psihoterapia occidentala, dar puţine au atins nivelul de profunzime şi limpezime a gândirii pe care-l regăsim în „Psihologia trezirii”. Novici, teologi şi psihoterapeuti deopotrivă vor găsi această carte bogată în informaţii, educativă şi înălţătoare. Welwood nu cere din partea cititorilor cunoştinţe prealabile în domeniile meditaţiei şi psihoterapiei, reuşind pe de o parte să-l familiarizeze pe novice cu ambele discipline, iar pe de alta, să dezbată chestiuni complexe ce se vor dovedi o adevarată provocare pentru profesionişti.

Istoria extrordinară a unei treziri spirituale: Richard Moss, doctor în medicina, a trecut printr-o întamplare care i-a schimbat viaţa. Într-o buna zi, un fluture negru i s-a aşezat pe frunte. Din clipa aceea, întreaga realitate s-a întors pe dos, iar el a fost aruncat la un nou nivel al conştiinţei, la care explicaţiile obişnuite ale vieţii nu mai erau valabile.
Fluturele negru este o invitaţie la creativitate fundamentală, la schimbare esenţială, nu doar a ideilor, ci şi al temeiului însuşi al vieţii noastre. Ea ne cheamă la vitalitate radicală, la limita maxima a conştiinţei şi la o viziune impresionantă a potenţialului conduitei umane.

Richard Moss şi-a dedicat viaţa unei misiuni enorme: aceea de a-i învaţa şi pe alţii cum să trăiască la cel mai înalt nivel energetic posibil pentru o fiinţă omenească. Aceasta vitalitate radicală cum o numeşte el, înseamnă trăirea la maximum a unei vieţi pline de autenticitate, de energie debordantă şi mai ales de bucurie.
Mandala fiinţei este una dintre cele mai celebre cărţi ale doctorului Richard Moss şi cuprinde o cale practică foarte eficientă prin care se poate accesa această stare de vitalitate radicală ce caracterizează o fiinţa umana trezită la adevărata sa conştiinţă. Cheia acestei practici este ancorarea în momentul prezent.

Setea de întregire este, de fapt, căutarea lui Dumnezeu. Este sentimentul inexprimabil, că aparţinem altui loc, altui spaţiu, altei lumi. Că ne lipseşte ceva. Acest sentiment ne urmareşte pe parcursul întregii vieţi, de la naştere până la moarte.
Căutăm să umplem acest gol cu lucruri din afara noastră. Uneori cu droguri sau alcool – atunci intervin dependenţele.
Sau, dimpotrivă, sentimentul acestei lipse inefabile ne conduce către calea spirituală. Revelaţia acestei cărţi este că aceeaşi forţă – setea de intregire, ne poate impinge către prabuşire sau, dimpotriva, către găsirea căii spirituale

*Notă: descrierile cărţilor nu îmi aparţin.