Dintotdeauna s-a pus această problemă: calitate sau cantitate? Problema poate fi pusă în orice termeni: al jobului pe care îl ai, ai prietenilor, a lucrurilor pe care le faci, uneori chiar şi a iubirilor pe care le trăieşti. Până la urmă, ce vrem? Care e alegerea corectă? Mult sau bine?
De calitate înseamnă de valoare. Noi mereu căutăm valoare, că doar trăim într-o “înfloritoare” perioadă capitalistă şi mai mult decât atât, încercăm să creăm valoare prin activităţile pe care le întreprindem.
Dar cantitatea? Ea prinde sens în cazul fulgilor de zăpadă, a frunzelor căzute toamna, a banilor pe care îţi permiţi să îi cheltui pentru a te răsfăţa, a persoanelor cu care împărtăşeşti o bucurie, un succes.
De ceva timp sunt angajată part-time şi în curând voi fi full-time. Ce a însemnat acest lucru pentru mine? În primul şi în primul rând a fost terminarea frustrării căutării unui job, a senzaţiei că nimeni nu te vrea, că facultatea nu te-a ajutat prea mult, că nu poţi fi de folos şi nu îţi poţi găsi un loc în economia asta. Toate aceste lucruri s-au terminat alături de lipsa banilor 🙂
Dar dincolo de aceste lucruri, ce a mai însemnat acest lucru? Timpul meu liber a devenit extrem de preţios. Orele şi minutele au prins o altă valoare şi alt înţeles. Acest lucru mi-a fost clar de la bun început. Mai mult timp mi-a luat să înţeleg cum anume trebuie să îl fructific.
La început, mi-am organizat timpul. Umblam tot timpul cu o mică agendă după mine, în care aveam trecut orarul, tot ceea ce aveam de pregătit pentru şcoală, meciurile de baschet la care vroiam să merg, întâlnirile TopHabits şi chiar întâlnirile cu prietenii la câte un suc. Se spune că ai timp de foarte multe lucruri, trebuie doar să vrei şi să îţi faci timp. Am pornit optimistă, plină de încredere şi energie.
Căutam cantitate. Căutam să bifez toate lucrurile din agenda mea. Şi sinceră să fiu, cu toată părerea de rău, nu reuşeam. Mereu intervenea ceva neprevăzut, sau pur şi simplu aveam nevoie de puţin timp de relaxare, de timp pentru mine, timp pe care nu mă gândisem să îl trec în agendă (Deh, erau mereu altele mai importante). De fiecare dată când îmi acordam timp, aveam remuşcări că nu fac alte o mie de lucruri mai urgente/importante. Alergam mereu dintr-o parte în alta, eram obosită şi apăruse o vagă senzaţie de frustrare deoarece Vroiam mai mult timp! o zi mai lungă, mai relaxantă şi totuşi plină.
După câteva săptămâni în acest stil, am fost într-un weekend acasă cu lista mea frumoasă şi plină de TO-DO şi am dormit întregul sfârşit de săptămână deoarece aveam o durere de cap îngrozitoare. Cred că ajunsesem la o oarece formă de epuizare, deoarece eu nu sunt genul de persoană care doarme mult. Niciodată nu pot dormi mai mult de ora 9-10 indiferent de ora la care mă pun în pat şi mi-este foarte uşor să mă trezesc de dimineaţă devreme.
Aşa că am schimbat perspectiva. Am decis că nu mai vreau tot ceea ce este pe listă. Am încetat să mai folosesc agenda şi am decis că voi alege calitate în tot ceea ce voi face. Asta însemnând că îmi voi alege cu grijă ce fac cu timpul meu. Astfel evit situaţiile în care mă stresez că nu am reuşit să ajung la vreun seminar sau ajung obosită la un ceai şi o poveste cu o prietenă. În schimb, mă bucur de fiecare moment din timpul meu liber, conştientă fiind că asta am ales să fac.
Mi-am asumat răspunderea unor absenţe la facultate, a ratării unor meciuri, a unor întâlniri doar pentru a fi mai liniştită, mai relaxată, mai împăcată cu mine. Mai mult decât atât, acum am timp pentru citit, pentru filme şi pentru făcut mişcare. Abia acum îmi dau seama cât de importante sunt aceste lucruri pentru mine, pierdută fiind în lista cu lucruri pe care TREBUIA să le fac.
Concluzia mea? Sunt de acord că avem nevoie să ne organizăm timpul, mai ales când acesta devine mai preţios. Dar fii atent când faci acest lucru. Nu pierde din vedere lucrurile care sunt importante pentru tine. Nu trebuie făcute multe lucruri, dar trebuie să fie bine făcute.
Ideea generală până la urmă este să fii fericit, să te simţi împlinit şi liber. Dacă o agendă încărcată îţi permite să te simţi aşa, eu mă bucur pentru tine, dar la mine pur şi simplu nu a mers. Probabil dacă reorganizam priorităţile şi mai făceam o încercare, aş fi reuşit să mă ţin de program, dar probabil am ales calea mai uşoară.
Vă recomand articolul Iuliei ca o completare foarte potrivită.
Enjoy!
Ilinca, articolul tau atinge un punct foarte important pentru viata noastra. Consider ca fiecare din noi suntem singurii raspunzatori pentru alegerea a ceea ce este important pentru noi insine in viata si odata ce am reusit sa definim concret ce este important, reusim si sa luam decizii in legatura cu calitatea sau cantitatea necesara pentru ca sa ne simtim fericiti, impliniti.
Am invatat cu mult timp in urma de la Stephen Covey regula celor 4 quadrante:
Nr. 1 este quadrantul urgent/important; aici poti include lucrurile urgente, necesare, inevitabile (cum ar fi: nutritia, somnul, …). Lucruri care nu le pot face altii si care daca nu sunt indeplinite calitatea vietii noastre scade vertiginos.
Nr. 2 este quadrantul fara urgenta/important; acesta este quadrantul calitate; aici intervine agenda, unde anumite lucruri importante pentru viata se pot planifica, fara stress, dar trebuie planificate pentru ca sunt prea importante pentru a renunta la ele. O intilnire cu prieteni, job-ul si altele care le consideram importante pentru viata noastra.
Nr. 3 este quadrantul urgent/fara importanta; sunt lucruri cu care ne roaga prietenii sa ii ajutam (si de obicei ne roaga in ultima clipa, cind noi trebuie sa lasam totul balta si sa sarim in ajutorul lor); sau cind se intimpla un accident, ceva neprevazut. E bine sa planificam ceva timp pentru asemenea situatii – cine ar vrea sa isi lase prietenii de izbeliste? Dar, cu masura (cantitate).
Nr. 4 este quadrantul fara urgenta/fara importanta; sunt activitatile spre care te retragi daca ai trait prea mult in quadrantul 1 sau 3 in ultima vreme si esti prea stresat. E bine sa il folosesti din cind in cind, dar numai cit sa rasufli si sa iti sufleci minecile, intrind in quadrantul 2 unde faci niste ajustari la planificare.
Eu am adoptat de anumiti ani aceasta schema pentru planuirea activitatilor mele. Am inteles in cursul anilor ca desi nu intotdeauna reusesc sa traiesc im mod ideal – in quadrantul 2, totusi revin la echilibru prin a-mi acorda timp de gindire, de reculegere, de planificare (2), de a fi o persoana de incredere pentru prietenii mei (3) si incerc sa evit cit mai mult evenimente neplanificate (1) – desi uneori ma prinde ploaia fara umbrela si ma mai surprind hotii de buzunare, dar atunci macar am ocazia sa ma joc in sfirsit “tetris” pe computerul meu vechi (4).