Mă uitam prin comentariile articolului precedent şi n-am putut să nu sesizez anumite tipare de gândire.
“Sunt destul de puţine acţiunile care se adresează începatorilor în ale gândirii pozitive sau a celor care îşi caută pasiunile, vorba lui Raluca. Poate de aceea rata celor care renunţă după 1, 2 sau 3 încercări este imensă; nu găsesc sprijin aproape deloc, nici măcar în locurile dedicate auto-dezvoltării.”
Cea mai mare greşeală pe care am observat-o e aceea că te aştepţi ca cineva să gândească pentru tine, să vină cu soluţii, să-ţi rezolve problemele, dacă nu se poate chiar să şi facă munca pentru tine.
Nu e nimeni responsabil pentru viaţa ta! Chiar şi în cazul life coaching-ului, rolul unui coach nu e acela de părinte care îţi face tema pentru acasă, ci care te ajută şi te îndruma, astfel încât să fii în stare să-ţi rezolvi singur problemele, atât pe cele pe care le ai în prezent cât şi pe cele care vor apărea în viitor. Pentru tine, dezvoltare personală înseamnă că trebuie să primeşti totul pe tavă?
A doua a fost faptul că nu ştii să profiţi de ocaziile care ţi se ivesc în cale. Atunci când am pus întrebarea “ce fel de informaţii ai avea nevoie?” nu am primit nici un răspuns. Îmi pare rău, dar dacă singurul motiv pentru care ai postat a fost că să critici, atunci înseamnă că nu eşti o persoană demnă de băgat în seamă. Dezvoltare personală înseamnă să fugi atunci când cineva îţi oferă ceea ce ai vrut să primeşti?
A treia, implicit, e că trebuie să arăţi că-ţi păsa astfel încât să primeşti ajutor. Faptul că pui o întrebare nu e neapărat de ajuns. Să zicem că trimiţi un mesaj unei “autorităţi” în domeniul in care ai o problemă şi nu primeşti răspuns. Gândeşte-te că timpul liber disponibil al acelei persoane este invers proporţional cu nivelul de popularitate pe care îl deţine. Ce te face pe tine unic şi special, astfel încât să primeşti un răspuns?
1. Cum anume te-ai documentat?
2. Cu ce soluţii ai venit şi singur?
3. Ce anume ai încercat?
4. Unde te-ai blocat?
5. Cum ai încercat să treci peste acel blocaj?
6. La câte rute de acţiune pentru viitor te-ai gândit?
Dezvoltare personală înseamnă că trebuie ca cineva să vină cu x soluţii şi tu să le demontezi pe rând, demonstrând de ce acele sfaturi nu vor funcţiona niciodată pentru tine? Trebuie să mişti ceva, să arăţi că-ţi pasă, odată celor de la care ai pretenţii să te ajute şi în primul rând ţie.
“Mai mult am observat că cei care sunt mari coach-eri în domeniul asta sunt de fapt oameni care au mari probleme.”
Un astfel de coach mi se pare unul ideal. De ce anume? Pentru că tu însuţi trebuie să ai acea problemă, doar aşa poţi găsi soluţii cu adevărat valabile, astfel încât să-i poţi ajuta pe ceilalţi la fel cum te-ai ajutat şi pe tine. Aşa, tu ai lua lecţii de condus de la un bucătar?
Nu vreau să demoralizez pe nimeni, vreau doar să vă gândiţi cât de mult vă străduiţi să faceţi să meargă sfaturile pe care le primiţi, astfel încât să schimbaţi ceva cu adevărat în viaţa voastră.
Buna Leonard.Sunt perfect de acord cu tine.Dezvoltarea personala e o “disciplina” vasta si de lunga durata din cate am vazut eu.De 4 luni m-am apucat de ea,sa zic asa, si inca sunt la inceput, dar am observat mici schimbari in modul meu de gandire; profit de orice ocazie pentru a invata ceva nou si pentru a trai viata asa cum imi place.Iar oamenii din domeniu mi-au iesit in cale succesiv, in functie de nevoie mele si m-au ajutat cat le-am permis eu.Totul depinde de mine si alegerile mele din viata de zi cu zi.