10

Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine

Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine
În cartea “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine“, Lise Bourbeau porneşte de la idea că misiunea noastră în această lume e de a trăi o serie de experienţe până când ajungem să le acceptăm şi să ne iubim pe noi înşine trecând prin ele. Când un copil se naşte, el ştie, în adâncul lui, că motivul pentru care s-a născut e acela de a fi el însuşi, trecând printr-o serie de experienţe.

După scurt timp însă, el observă că atunci când vrea să fie el însuşi, deranjează lumea adulţilor, ajungând la concluzia că a fi natural nu este bine, nu este corect. Această descoperire, provoacă copilului accese de furie.

Majoritatea copiilor trec prin următoarele 4 etape:
– în prima etapă a vieţii copilul cunoaşte bucuria de a fi el însuşi
– apoi cunoaşte durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acţiona mereu aşa
– urmează o perioadă de criză şi de revoltă
– în cea de-a patra etapă, pentru a-şi micşora suferinţa, copilul se resemnează şi ajunge să creeze o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalţi ca să devină.

În timpul celei de a treia şi a patra etape, ne creăm mai multe măşti pe care le folosim pentru a ne apăra împotriva suferinţelor trăite pe parcursul celei de-a doua etape. Aceste măşti sunt in număr de cinci şi corespund celor cinci răni importante trăite de fiinţa umană: respingere, abandon, umilire, trădare şi nedreptate. Înlocuirea rănilor cu măştile este consecinţa faptului că vrem să ascundem de noi înşine şi de ceilalţi ceea ce încă nu am vrut să rezolvăm.

O mască reprezintă un tip de personalitate şi e purtată atunci când vrem să ne protejăm. În continuare o să prezint pe scurt câteva caracteristici ale fiecărei răni, însoţite de câte o poză cu descrierea fizică.

Caracterul fugarului:

* preferă să nu se ataşeze de lucrurile materiale
* este perfecţionist deoarece crede că dacă face o greşeală va fi judecat
* trece de la etape de mare iubire la faze de ură profundă
* nu crede în dreptul lui de a exista
* se crede nul, fără valoare
* are dificultăţi în a-l lăsa să trăiască pe copilul său interior.
* are capacitatea de a se face invizibil
* găseşte diverse mijloace de a fugi de dificultăţi
* pleacă în astral cu uşurinţă
* se crede neînţeles
* caută singurătatea pentru că îi e frică că dacă primeşte mai multă atenţie nu o să ştie ce să facă cu ea
* ştie ce vrea, dar nu îndrăzneşte să ceară, considerând că nu e suficient de important pentru a-l deranja pe celălalt.

Caracterul dependentului:

* se consideră o victimă
* crede că nu poate să reuşească singur şi că are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta
* are o dificultate în a face sau de a decide ceva singur
* cere sfaturi pe care nu le urmează neapărat
* are voce de copil
* are o dificultate în a accepta un refuz
* îi e teamă de orice formă de autoritate
* emoţia cea mai intens trăită de el e tristeţea
* se agaţă fizic de ceilalţi
* caută independenţa
* singurătatea e cea mai mare frică a lui
* într-o zi e vesel, într-o zi e trist
* este o persoană care fuzionează uşor cu ceilalţi
* poate să mănânce mult fără să se îngraşe

Caracterul masochistului:

* îi e adesea ruşine de el însuşi şi de ceilalţi sau îi e teamă ca celorlalţi să nu le fie ruşine cu el
* nu îi place să meargă repede
* îşi cunoaşte nevoile, dar nu le ascultă
* adună multe greutăţi în spate
* se crede murdar, lipsit de suflet, sau fiind mai puţin decât ceilalţi
* cea mai mare teamă a lui este libertatea
* face în aşa fel încât să nu fie liber, deoarece a fi liber înseamna a fi “nelimitat”. Dacă nu are limite îi e teamă de excese
* se pedepseşte pe sine crezând că astfel îl va pedepsi pe celălalt
* are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de altă persoană. Astfel uită de sine din ce în ce mai mult.
* compensează şi se recempensează pe sine prin mancare

Caracterul dominatorului:

* se consideră foarte responsabil şi puternic.
* caută să pară special şi puternic.
* nu îşi ţine promisiunile şi angajamentele sau face eforturi pentru a le ţine.
* minte cu uşurinţă.
* este manipulator, seducător.
* are multe aşteptări.
* are dispoziţie schimbătoare.
* este convins că are dreptate şi încearcă să-i convingă şi pe ceilalţi.
* este nerăbdător.
* este intolerant.
* înţelege şi acţionează repede.
* este performant pentru a fi remarcat.
* se confensează greu.
* nu îşi arată vulnerabilitatea.
* este sceptic.
* îi e teamă să iasă dintr-un angajament.

Caracterul rigidului:

* caută dreptatea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, va încerca să fie mereu corect
* este invidios.
* îşi blochează sentimentele.
* îşi încrucişează des braţele.
* are dificultăţi în a cere ajutorul.
* îi place ordinea.
* tonul vocii e sec şi inflexibil.
* nu recunoaste ca are probleme.
* se îndoieste de propriile alegeri.
* are dificultăţi în a primi, în general.
* i se pare nedrept să obtină mai puţin, dar şi mai nedrept când obţine mai mult decât alţii.
* are o dificultate în a se simţi bine, fără să se simtă apoi vinovat.
* nu îşi respectă limitele, cere prea mult de la el.
* este foarte rar bolnav, e dur faţă de corpul lui.
* are dificultăţi în a-şi arăta afecţiunea.
* îi place să aibă o înfăţişare sexi
* e foarte sensibil, dar îşi dezvoltă capacitatea de a nu simţi acea sensibilitate li de a nu o arăta celorlalţi

Vindecarea rănilor

E important de reţinut faptul că purtăm măştile pentru a ne proteja doar atunci când ne este teamă să suferim, să retrăim o anumită rană. Totuşi, pentru că atunci când purtăm masca nu mai suntem noi, e important să ne vindecăm rănile.

Elementul declanşator este acceptarea. Prima etapă în vindecarea unei răni constă în a o recunoaşte şi a o accepta. Cu cât îţi acorzi mai mult dreptul de a trăda, de a respinge, de a umili, de a abandona sau de a fi nedrept cu atât o vei face mai puţin. Apoi, pentru a putea fi vindecate rănile, trebuie să ne iertăm pe noi înşine, şi pe părinţii noştrii(ei sunt cei care în copilărie activează rănile).

Vindecarea e completă atunci când reuşim să inversăm cele patru etape:
1. devii conştient de masca pe care o porţi
2. te revolţi la citirea capitolelor şi simţi o rezistenţă la ideea de a-ţi accepta responsabilitatea
3. îţi acorzi dreptul de a fi suferit şi de a fi resentimentar faţă de unul dintre părinţi sau faţă de amândoi
4. redevii tu însuţi, încetezi să crezi că mai ai nevoie de o mască pentru a te proteja.

Ceea ce suntem şi ceea ce facem ar trebui să fie sursa fericirii noastre şi nu complimentele, gratitudinea, recunoaşterea sau susţinerea pe care le primim de la ceilalţi.

Titlu: Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine
Autor: Lise Borbeau
Editura: Ascendent

Cristian Ciuberea
 

Cristian Ciuberea este unul din fondatorii TopHabits.ro. Este interesat de potenţialul uman şi cum anume îl poţi trezi pe uriaşul din tine, considerând că după ce reuşeşti să faci asta, restul e optimizare.

Click Here to Leave a Comment Below 10 comments
Alzina - September 8, 2010

articolul asta ar trebui lipit pe toti peretii si pe toti stalpii din gradinite, scoli, companii, supermarketuri, benzinarii ! poate ne revenim, in pana mea ! 🙂

Reply
    Ciprian HUȚIU - September 19, 2011

    Ai uitat locul în care este cel mai important (şi doar pentru că e mult mai uşor să previi decât să vindeci): pe pereţii fiecărei case, la interior, în fiecare încăpere 😉

    Reply
Gloria - September 8, 2010

Ok, now this is pretty interesting.
Pe faine carti mai pui tu mana Ciupy.
Thanks for sharing

Reply
Monica Tarţa - September 8, 2010

Cele 5 tipare mi se par corespondente şi tipurilor de comportamente pe care le efectuăm pe pilot automat: fii perfect, fii puternic, grăbeşte-te, mulţumeşte-i pe ceilalţi, străduieşte-te din greu.

Ce ai scris tu mai sus ar trebui să ridice multe semne de întrebare tuturor, în special finalul – ai încheiat foarte frumos. Oamenilor le este frică să aibă propriile standarde şi propriul sistem de măsurare, pentru a nu fi lăsaţi pe dinafară. Pe de altă parte, tocmai individualizarea este cea care atrage oamenii, şi nu uniformizarea.

Cu fiecare articol din ăsta faci ceva bun pentru ceilalţi şi implicit pentru oameni. Fellcitări! 🙂

Reply
Cristian Ciuberea - September 8, 2010

@Alzina: Nu stiu daca e o idee atat de buna 😀 Cred ca fiecare trebuie lasat sa descopere singur lucrurile si ca are efect mai mare decat daca ii dai tu mura in gura si ii tot spui “schimba-te!”
E drept ca mi se pare foarte tare cartea si ca o consider foarte utila, dar e nevoie de actiune pentru a te schimba. Simpla constientizare nu ajunge. Şi cand tu esti cel care cauta, parca ai si vointa mai mare sa te schimbi decat atunci cand esti oarecum fortat(daca ti s-ar zice la fiecare colt de strada schimba.te!! :)) )

@Gloria: cu placere 😀

@Monica Tarţa: mulţumesc 🙂

Reply
Cristi Mosora - September 10, 2010

E faina cartea, merita sa o cititi ca sa va faceti o imagine mai completa despre cele 5 rani.
@Cristian, vreau sa iti recomand blogul lui Adrian Nuta, ca sursa de inspiratie pentru voi si pentru cititorii vostri interesati de dezvoltare personala 🙂 http://www.adrian-nuta.ro/ (recomandarea initiala am vrut sa fie cartea lui, Umbra, dar am zis ca dupa ce cititi cateva articole de pe blog o sa incepeti sa cautati si sa dati de ea singuri 🙂 )

Reply
Cristian Ciuberea - September 10, 2010

multumesc de recomandare. Aveam prin calculator “Ghidul iluminarii pentru lenesi”, dar sunt atat de lenes ca n-am reusit sa-l citesc. Nu stiam ca are si blog, o sa citesc 😀

Reply
Costin Adrian - April 2, 2011

chiar este interesant ce spune…multumim de share

Reply
Rebby - June 28, 2014

M-ai facut curioasa cu aceasta carte…este adevarat cum sunt descrise personalitatile, chiar ma regasesc si eu in una din ele si aceste trasaturi corescpund si unor persoane din anturajul meu. Este foarte important sa fii tu insati…pentru a ajunge sa iti indeplinesti dorintele.

Reply
Cosmina - February 2, 2015

am citit multe carti de autocunoastere si autodezvoltare, dar aceasta este de departe cea mai slaba citita. pe mine ca cititor nu ma intereseaza sa aflu despre mastile tuturor, despre parintii care isi injosesc copiii, fara a primi un colac de salvare, o idee luminata, o revelatie despre cum sa-ti infringi neputinta. consider ca autoarea este prea stufoasa inutil, e ca si cum ti-ai faci 5000 analize, toate gresite, si sa te lase medicul de izbeliste intr-o padure, fara solutie. totusi de apreciat vocabularul usor folosit de autoare, insa mult prea dezorganizat si coplesitor de situatii fara importanta. paginile ei par un copy-paste fara sfarsit, fara legatura cu cititorul, care poate nu a fost abuzat emotional de mama, ci din contra, a fost crescut intr-un mediu sarac, dar plin de iubire si solidaritate.

Reply

Leave a Reply: