4

Cinci frici cu lipici


Am ajuns la concluzia că unul din motivele pentru care nu ne schimbăm e că ne lipseşte disciplina. Ne comportăm într-un anumit fel de ani de zile, apoi vrem să ne schimbăm peste noapte. E ca şi cum îţi ia două săptămâni să pui toate cărţile în bibliotecă, apoi te aştepti să le scoţi în trei ore. Nu e posibil.

În cartea Self-Discipline in 10 Days Theodore Bryant spune că deşi o parte din noi doreşte să se autodisciplineze, există o parte care nu vrea. O parte vrea evoluţie, o parte vrea să păstreze lucrurile aşa cum sunt. Nu trebuie să respingem nicio parte, pentru că ambele vor acelaşi lucru: să ne fie cât mai bine. Dar trebuie să le facem să lucreze pentru noi, nu împotriva noastră. În continuare, o să prezint cele cinci frici care ne impiedică să ne disciplinăm şi să facem ceea ce dorim să facem.

Frica de eşec

Frica de eşec se bazează pe o întelegere greşită a eşecului. Majoritatea oamenilor cred greşit că eşecul reprezintă o evaluare a valorii lor. În consecinţă, consideră că dacă o sarcină(poate fi un proiect, un examen, o cură de slăbire, etc) eşuează, ei sunt un eşec.

Ceea de ce ne temem în legătură cu eşecul e de fapt umilirea. Preferăm să rămânem blocaţi, să continuăm să avem obiceiuri nesănătoase, decât să riscăm umilirea pe care o asociem cu încercarea nereuşită de a ne schimba. De asemenea, nu ne implicăm total în ceea ce facem, pentru ca apoi în cazul unui eşec să ne putem spune “la urma urmei, nu mi-am dat tot interesul”.

Societatea ne-a învăţat că e ruşinos să greşeşti, aşa că ne ferim constant să nu “părem nişte fraieri” în caz că o dăm în bară. Adevărul e că eşecul nu înseamnă umilire decât dacă îl consideri tu aşa în mintea ta. Nimeni nu îţi poate impune cum să te simţi :D.

Exerciţiu: Ia o foaie de hârtie şi notează 3 experienţe pe care le-ai perceput ca un eşec, greşeală sau un comportament neadecvat. Alege acele experienţe pe care le consideri cele mai stânjenitoare şi umilitoare şi fii atent la emoţiile tale şi la reacţiile fizice. Scopul exerciţiului e să te facă conştient de cât de mult eşti afectat în prezent, la nivel de subconştient de experienţele trecute.

Frica de succes

Dicţionarul defineşte succesul ca pe “un rezultat favorabil”. Cu toate astea, succesul e cu două tăişuri. Suntem atât de ataşaţi de partea lui bună, încât supraevaluăm partea lui rea. Când percepem succesul ca fiind ceva negativ, luptăm doar cu jumătate din forţele noastre. În fond, o parte subconştientă a noastră nu îşi doreşte succesul din cauza responsabilităţii şi complicaţiilor care vin cu el. Uite câteva dintre gândurile negative cu privire la succes:

Nu merit cu adevărat să am succes: această atitudine vine din cauza unei încrederi scăzute. Ne simţim de multe ori vinovaţi. Credem că nu merităm să fim fericiţi şi să avem succes, din cauza experienţelor din trecut, uneori din cauza că nu ne-am ridicat la aşteptările celorlalţi(familie, prieteni, iubiţi).

Dacă am succes, oamenii vor fi mai critici cu mine: mulţi oameni se tem de succes datorită atenţiei care vine mână în mână cu succesul. Consideră că ceilalţi vor avea aşteptări mai mari de la ei şi le e foarte frică să nu îi dezamăgească. Elizabeth Gilbert vorbeşte mai pe larg despre asta într-un filmuleţ de pe ted.com

Dacă am succes îi voi face pe cei din jurul meu să sufere: se întâmplă uneori să îi pierdem pe cei din jurul nostru atunci când ne schimbăm. Când ieşim din zona noastră de confort, în acelaşi timp îi scoatem pe ceilalţi din zona lor de confort. Nu toţi reacţionează placut.

Voi fi depăşit de responsabilităţi şi presiune: ne spunem subconştient că atunci când succesul începe, distracţia se termină. Ne imaginăm responsabilităţi ce ne depăşesc, presiuni imaginare şi multe alte lucruri, fiind speriaţi de succes.

Exerciţiu: Scrie pe o foaie de hârtie 3 experienţe trecute în care succesul ţi-a creat probleme. Regula e ca tu să fi considerat experienţele respective ca fiind un succes în momentul în care ele s-au întâmplat. Din nou, scopul acestui exerciţiu e de a conştientiza cum te influenţează experienţele trecute.

Frica de respingere

Toţi vrem să fim acceptaţi de ceilalţi. Frica de a pierde favoarea familiei, prietenilor, a angajaţilor, a colegilor e unul din cele mai comune obstacole în a ne urma şi a ne atinge visele.

Uneori, frica de respingere nu e percepută conştient. Ea poate fi percepută ca nevoia de a fi “o persoană de treabă”. Acest gen de persoană petrece timp şi energie pentru a le face pe plac altora, neglijându-şi uneori propriile nevoi.

Pentru a putea să ne spunem “DA” nouă, e nevoie să depăşim sentimentele de vină, anxietate şi insecuritate care apar când vrem să spunem “NU” celorlalţi. În felul ăsta vom învăţa că dorinţele noastre vor avea o importanţă mai mare şi vom avea mai multe resurse pentru a ni le îndeplini.

Incapacitatea de a spune “nu” poate avea consecinţe grave, fie că trebuie să refuzăm pe cineva(şi nu o facem), fie că suntem refuzaţi(şi o luăm prea personal) . Învăţăm despre durerea provocată de respingere în copilărie şi adolescenţă, apoi ea ne urmează în viaţa de adult.

Exerciţiu: Scrie pe o foaie de hârtie trei experienţe trecute în care ai făcut ceva ce nu vroiai cu adevărat sau nu ai făcut ceva ce vroiai să faci. Regula e ca în aceste experinţele să nu fi spus “nu” din frica de a nu fi respins de prieteni, familie, societate.

Frica de mediocritate

Cât de des te-ai considerat un perfecţionist? probabil destul de des. Dar cât de des te-ai uitat în spatele perfecţionismul să vezi ce înseamnă de fapt? probabil niciodată.

Dacă te uiţi mai atent la perfecţionism o să observi că e doar o faţă a monedei, cealaltă fiind frica de mediocritate. Ni se spune că e recomandat ca lucrurile să fie cât mai aproape de perfecţiune, fapt care creează o presiune asupra noastră, pe care încercăm să o evităm.

Perfecţionismul e o frică inconştientă de a apărea mediocru fie în ochii noştri fie în ochii celorlalţi. Încercarea de a scăpa de această frică ne face să avem un comportament auto-distructiv. “Eforturile mele s-ar putea să nu fie de ajuns, ba chiar ar putea fi mediocre. Mai bine să nu încerc decât să risc această probabilitate.”

Ar trebui să ne amintim că nici unul din noi nu e perfect şi nimic din ce facem nu e perfect. Suntem oameni, perfecţiunea e domeniul lui Dumnezeu.

Exerciţiu: Scrie pe o foaie trei experienţe în care ai dat înapoi din cauza fricii de mediocritate. Regula e ca în acele situaţii sau evenimente să nu fi acţionat de frica că nu vei face acel lucru destul de bine.

Frica de riscuri

“Mai bine să fii în siguranţă decât să îţi pară rău”, spune un proverb care s-a infiltrat în conştientul nostru pe vremea când eram copii.

Mulţi ne simţim confortabil doar în prezenţa lucrurilor pe care le cunoaştem: aceaşi mâncare, acelaşi stil de haine, acelaşi drum pe care mergem la şcoală(servici), acelaşi, acelaşi, acelaşi.. În felul ăsta viaţa devine o rutină şi noi începem să vedem riscurile ca nişte ameninţări mai degrabă decât nişte oportunităţi de a ne dezvolta.

Persoanele cărora le e frică de riscuri sunt persoane care se îndoiesc de abilitatea lor de a se descurca în situaţii nefamiliare. Ele se îndoiesc de ele. Când ne îndoim de noi înşine, nu primim mesajul “pot să o fac”, mesaj care ne ajută să evoluăm.

Există o legătură între încredea în sine şi auto-disciplină. La fel cum încrederea creşte pe baza de exerciţii aşa creşte şi puterea auto-disciplinei prin exerciţii frecvente. Încrederea în sine poate fi asemănată cu o haină pe care ai pus-o în dulap şi nu ai mai purtat-o ani de zile. Când o să o pui pe tine e deformată şi nu ţi se mai potriveşte, deci nu o să o mai poţi folosi.

La fel, dacă te opreşti din a risca, “muşchii” încrederii nu vor mai fi utilizabili când vei avea nevoie de ei. Unul din cele mai importante elemente ale disciplinei e încrederea în tine. Marius Simion a scris un articol foarte bun despre cum să-ţi întăreşti imaginea de sine.

Autodisciplina poate fi paralizată de frica de riscuri, dar aceasta frică poate fi depăşită prin schimbarea atitudinii, care e în totalitate sub controlul tău.

Exerciţiu: Scrie pe o foaie trei experienţe prin care ai trecut, în care ţi-ai asumat un risc şi apoi ţi-a părut rău. Regula e ca în aceste situaţii să te fii gândit “mi-aş fi dorit să nu o fi făcut asta”.

Observaţie:

– e de preferat să lucrezi cu fiecare frică în parte, câte una pe zi. De altfel, aceste 5 frici corespund primelor 5 zile din cele 10 despre care se vorbeşte în carte.
– fă exerciţiile în scris. Partea din tine care nu vrea să te schimbi o să-ţi sugereze să le faci mental. Nu o asculta!
– când faci exerciţiile gândeştete la cele mai vechi amintiri, de preferabil de când erai copil. Fii atent la emoţiile tale(dacă te doare, dacă simţi ruşine, frică, nervi) şi la felul în care reacţionezi fizic(dacă îţi încleştezi dinţii, dacă îţi încorzi muşchii, dacă ţi se măreşte ritmul respiraţiei).

Spor!

sursa FOTO

Cristian Ciuberea
 

Cristian Ciuberea este unul din fondatorii TopHabits.ro. Este interesat de potenţialul uman şi cum anume îl poţi trezi pe uriaşul din tine, considerând că după ce reuşeşti să faci asta, restul e optimizare.

Click Here to Leave a Comment Below 4 comments
Stefan Murgeanu - September 15, 2010

gand la gand cu bucurie 🙂 am scris si eu despre frica azi pe blog 😉

Reply
Gloria - September 19, 2010

frici frici si iarasi frici. Cam des se ajunge la discutia asta, la gasirea solutilor prin dezvaluirea unor frici.
Dar asa e, cam este motorul multor nefericiri.
Imi plac exercitiile, o sa incerc sa le adopt dupa reteta propusa:)

Reply

Leave a Reply: