1

Comunicarea asertivă

Imaginează-ţi că mergi pentru a 3 a oară la secretariat să ţi se ştampileze carnetul de student ca să-ţi faci abonament(ca restul colegilor tăi) şi să nu mai mergi pe jos şi eşti refuzat din motive stupide(gen “nu stampilez numai un carnet”). Cum vei răspunde în această situaţie astfel încât să nu jigneşti secretara, dar nici să renunţi la a-ţi cere drepturile?

Dar dacă colegul tău de apartament, uită că nu mai stă în cămin şi că nu îi mai plăteşte statul fiţele de genu “tre să fiu on-line 23 din 24 (ca să vadă lumea că am net şi că exist) chiar dacă eu folosesc calculatorul maxim 4 ore”?

Soluţia pe care ţi-o propun este comunicarea asertivă.

Asertivitatea este un stil de comunicare. Acesta presupune abilitatea de a exprima sentimente, gânduri, credinţe şi opinii în mod deschis, fără a încălca dreptul altor persoane. Comportamentul asertiv reprezintă echilibrul dintre comportamentul pasiv şi agresiv.

Pamela Butler(1981) utilizează teoria “life positions”(evidenţiată în imaginea de mai jos) pentru a sublinia diferenţa dintre comportamentul asertiv – eu sunt ok, tu esti ok, comportamentul pasiv – eu nu sunt ok, tu eşti ok şi comportamentul agresiv – eu sunt ok, tu nu eşti ok:

Provocarea pentru fiecare dintre noi este de a dezvolta şi de a ne menţine un stil de comunicare sănătos, un stil de comunicare asertiv “eu sunt ok, tu eşti ok”. Pentru a alege acest stil de comunicare e necesar să alegem să ne respectăm pe noi înşine şi să ne dezvoltăm relaţii în care să existe respect pentru ceilalţi şi pentru diferenţele dintre oameni.

Există câteva elemente care ne ne ajută să comunicăm asertiv:

Ascultarea activă

Oamenii ascultă şi răspund diferit în funcţie de situaţie şi de sentimentele pe care le au faţă de sine şi de alţii. Pentru a asculta activ e necesar să ai contact vizual cu persoana cu care vorbeşti şi să fii atent la ea non-verbal(să dai din cap în semn de acord/dezacord să foloseşti “aha” ,“îhî”)

Dacă eşti atent la mesajul comunicat de interlocutor vei avea cel puţin două avantaje: vei arăta respect şi e foarte probabil să ţi se răspundă cu respect şi vei putea descoperi cuvinte cheie care să te ajute să începi o nouă discuţie.

Starea de spirit a celui cu care discuţi e foarte importantă. Dacă acea persoană se simte bine este foarte probabil să aibă mai multa energie pentru a te asculta.

Observarea

Observarea ajută oamenii să fie în totalitate prezenţi în timpul comunicării şi să fie mai conştienţi. Să identifici, să recunoşti şi să observi atât propriile emoţii cât şi ale celorlalţi reprezintă o parte importantă a ceea ce înseamnă inteligenţă emoţională.

Dezvoltându-ţi abilitatea de a observa emoţiile persoanei cu care discuţi vei putea decide dacă poţi să continui conversaţia sau dacă e timpul să te retragi.

Utilizarea formulărilor la persoana întâi sau “eu comunicarea”

Folosind formulări la persoana întâi comunici responsabilitate faţă de propriile emoţii, gânduri, păreri, idei, atitudini şi comportamente. De asemenea presupune conştientizarea diferenţei dintre comportament şi persoană. Astfel, atunci când se va aduce o critică se va critica comportamentul şi nu persoana.

Pentru a comunica asertiv verbal e necesar să counicăm si non-verval asertiv. Putem face asta având o voce calmă, cu o tonalitate normală, contact vizual moderat şi păstrând un calm interior.

La nivel verbal, putem folosi mai multe tipuri de afirmaţii:

Afirmaţiile de bază presupun faptul că faci o afirmaţie prin care îţi exprimi clar nevoile, dorinţele, credinţele, părerile şi sentimentele. Este foarte important să fii specific şi la obiect. Le poţi folosi şi pentru a face complimente sau pentru a aborda o situaţie problematică.

De exemplu: “nu m-am gândit la asta până acum, aş avea nevoie de puţin timp pentru a mă gândi la ideea ta”, “cred că prezentarea ta a fost foarte bună”.

Afirmaţiile de bază implică autodezvăluirea propriilor emoţii şi sentimente prin afirmaţii simple: “mă simt furios”, “mă simt vinovat”, “mă simt mulţumit/nemulţumit”.

Afirmaţiile empatice presupun faptul că încerci să înţelegi emoţiile, nevoile şi dorinţele altcuiva. Acest gen de afirmaţie conţine semne de recunoaştere a emoţiilor, nevoilor şi dorinţelor celuilalt precum şi o afirmaţie despre propriile nevoi şi dorinţe.

Poţi utiliza acest tip de afirmaţie când eşti implicat într-o situaţie care nu se potriveşte cu nevoile tale şi vrei să arăţi că eşti conştient de acest lucru şi că poţi înţelege: “ştiu că eşti ocupat acum, dar aş avea nevoie să vorbesc cu tine câteva minute” sau “văd că nu te simţi bine, dar aş vrea să discutăm despre ceva care nu suportă amânarea”.

Afirmaţiile care arată consecinţa sunt cea mai puternică formă de afirmaţii asertive. Este utilizată de obicei în situaţii în care o persoană se simte neîndreptăţită şi doreşte să schimbe comportamentul celeilalte persoane fără a deveni agresivă. Când foloseşti acest tip de afirmaţii îl informezi pe celălalt despre consecinţele comportamentulşui său asupra ta.

Exemplu: “faptul că întârzii mă pune în dilemă, să încep şedinţa mai târziu şi astfel vom avea mai puţin timp la dispoziţie, sau să încep şedinţa fără tine. Dacă apare din nou această problemă nu am alta alternativă decât să aplic procedura disciplinară. Prefer însă să nu o fac”.

Afirmaţiile care arată discrepanţa pot fi folosite pentru a arăta discrepanţa între ceea ce s-a stabilit anterior şi ceea ce se întâmplă. Pot fi utile pentru a clarifica neînţelegeri sau contradicţii.

Exemple: “din câte am înţeles, am stabilit că proiectul X are prioritate. Acum îmi ceri să acord mai multă prioritate proiectului Y. Aş vrea să clarificăm care proiect reprezintă o prioritate” sau “după cele discutate am înţeles că relaţia cu A nu mai merge, dar cu toate astea continui să te întâlneşti cu el. Nu îmi este clar ce anume ai hotărât în legătură cu el”.

Afirmaţiile pentru exprimarea emoţiilor negative pot fi utilizate pentru a arăta că ai emoţii negative faţă de o altă persoană, cum ar fi furie, resentimente, nemulţumire. Foloseşte următorii paşi: descrie comportamentul celuilalt în mod obiectiv, descrie impactul comportamentului celuilalt asupra ta fiind specific şi clar, descrieţi sentimentele şi exprimă cum ai prefera să se comporte pe viitor cu tine.

Exemplu: “când stai în oraş prea mult fără să mă anunţi mă îngrijorez că ţi s-a întâmplat ceva şi mă simt furios. Aş aprecia dacă pe viitor mă vei suna şi mă vei anunţa că întârzii”.

Întrebări deschise versus întrebări închise

Pentru a iniţia o conversaţie şi a o menţine este necesar să pui întrebări deschise. Ascultându-ţi activ partenerul vei putea găsi mai uşor subiecte despre care să-l întrebi cum vede el lucrurile sau ce părere are.

Întrebările închise, la care răspunsul poate fi “da” sau “nu” sunt indicate în situaţii în care vrei să aflii acordul sau dezacordul persoanei.

Feedback-ul

Feedback-ul este definit ca modalitatea de exprimare a punctului tău de vedere asupra unei situaţii/comportament cu intenţia de a oferi o informaţie utilă celui vizat pentru continuarea/menţinerea/modificarea comportamentului. Obiectivul oferirii feedback-ului e devoltarea.

El poate fi de 3 feluri:
Evaluativ: “prezentarea ta a fost bună”.
Descriptiv: “prezentarea ta a fost bună pentru că ai vorbit cursiv, ai avut suport vizual şi ai interacţionat cu noi”.
Prescriptiv: “prezentarea ta a fost bună. Mi-a plăcut suportul vizual, dar în locul tău aş fi interacţionat cu publicul mai mult”.

Recomandări pentru oferirea feedback-ului

– e mai util să te concentrezi asupra a ceea ce a făcut individul decât să-i traduci comportamentul într-o afirmaţie despre cum este el ca persoană(foloseste feedback descriptiv, nu evaluativ)

– se axează pe ceea ce simte persoana care a recepţionat comportamentul şi pe cea care oferă feedback-ul: “Mă simt aiurea dacă mă tot întrerupi” oferă individului informaţii clare despre efectul comportamentului său li în acelaşi timp îi lasă libertatea de a decide ce să facă relativ la acest efect

– este îndreptat spre un comportament pe care receptorul să îl poată schimba
– este mai curând solicitat decât impus
– este imediat
– oferă receptorului oportunitatea de a alege când să răspundă şi cum
– oferă oportunitatea receptorului de a pune întrebări, de a face clarificări
– când oferi feedback vorbeşte despre comportamentul celuilalt, consecinţele acestuia asupra ta, aşteptările şi obiectivele tale.

Răspunde asertiv la critici

Să răspunzi asertiv la critici poate fi o mare provocare. Criticile pot fi de două tipuri: distructive şi constructive. Criticile constructive iau forma feedback-ului şi au o manieră non-ameninţătoare astfel încât să permită persoanei să înveţe ceva şi să se dezvolte. Critivca distructivă e ori non-validă ori validă, dar este oferită într-o manieră total nepotrivită.

Tipuri de răspuns asertiv la critica constructivă:

Acceptă critica. Dacă critica e validă accept-o fără să exprimi emoţii negative. Acceptă că nu eşti perfect, că înveţi făcând greşeli şi străduieşte-te să schimbi ceea ce se poate schimba.

Afirmaţii negative. Dacă critica e reală, accept-o şi fii de acord cu ea fără să-ţi ceri scuze şi fără să te simţi dărâmat. Cheia pentru a utiliza această afirmaţie e să ai credinţa că te poţi schimba dacă vrei.

Investigaţii. Dacă nu eşti sigur că ai primit o critică constructivă şi validă poţi utiliza acest tip de răspuns în ideea de a pune mai multe întrebări. Astfel vei obţine mai multe detalii şi vei ştii cum să te raportezi la persoana care îţi aduce critica.

Tipuri de răspuns asertiv pentru critica distructivă

Dacă eşti convins că ţi se aduce o critică distructivă, exprimă-ţi dezacordul păstrânduţi calmul. O poţi face astfel:

Afirmaţie pozitivă – presupune să incepi prin a spune “da” câştigând astfel timp pentru a pregăti ce ai de spus. Dacă incepi spunând “nu”, cealaltă persoană va începe să aducă argumente şi va fi mai puţin dispusă să te asculte.

Indică procesul – presupune să indici procesul pe care urmează să-l utilizezi pentru a-ţi sublinia punctul de vedere: “lasă-mă să îţi explic de ce este at’t de importantă această seară pentru mine”.

Argumentează – presupune să-ţi argumentezi/justifici punctul de vedere: “vreau să vad în mod special acest film. Mi l-au recomandat mulţi”

Exprimă-ţi dezacordul fără să îţi ceri scuze. Foloseşte “deci”, “aşadar” pentru a trace concluzii: “am decis că merg aşa că voi merge”.

Compromisul – e opţional, dar util dacă nu implică costuri personale: “dar sunt dispus să îţi ţin mâine seară companie”

Observaţie

Înţelegând cum să fii asertiv ai posibilitatea de a alege când să fii asertiv. Nu trebuie să fii asertiv în orice situaţie. Dacă de exemplu eşti un bar şi cineva începe să te agrese, fiind asertiv ai putea fi în pericol. În acest caz cel mai raţional e să fii pasiv.

Ţin să îi mulţumesc la Alice Fărcaş pentru informaţiile acestea pe care le-am primit la training-ul despre asertivitate ţinut de ea, la Şcoala de toamnă Eruditio.

Cristian Ciuberea
 

Cristian Ciuberea este unul din fondatorii TopHabits.ro. Este interesat de potenţialul uman şi cum anume îl poţi trezi pe uriaşul din tine, considerând că după ce reuşeşti să faci asta, restul e optimizare.

Click Here to Leave a Comment Below 1 comments
Cicerone - April 1, 2016

Foarte bun articolul. Multumesc.

Reply

Leave a Reply: