Ştiaţi că dacă un fluture e ajutat să iasă din cocon, acesta nu va supravieţui în noua lui formă de viaţă? Lucrul acesta se întâmplă pentru că fluturele odată ce e ajutat, nu se mai luptă să iese din cocon. Iar acea luptă l-ar fi ajutat să devină mai rezistent. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu copiii. Dacă aceştia sunt ajutaţi întruna de părinţi, atunci vor deveni inutili după ce părinţii nu vor mai fi.
Un exemplu ar fi unii copii de bani gata cărora li s-a oferit totul pe tavă, dar care nu sunt în stare de nimic. Iar părinţii nu înţeleg de ce: “Ţi-am oferit condiţii pe care alţi copii nu le-au avut şi totuşi nu poţi să faci acest lucru.” Părinţii nu înţeleg că tocmai acele condiţii au ajutat la nepriceperea copiilor.
Îmi amintesc nişte poveşti:
Un bunic se plimba cu nepotul lui pe un drum cu pietre. La un moment dat, copilul îi spune bunicului său să-l lase de mână, dar acesta îi spune că nu poate să facă asta pentru că s-ar putea să cadă şi să se loveasca iar el nu ar vrea lucrul ăsta. Atunci copilul îi spune:
-Bunicule, dacă îmi promiţi că vei fi toată viaţa lângă mine atunci când voi avea nevoie de tine atunci nu-mi da drumul, dar dacă nu, atunci lasă-mă să cad, lasă-mă să mă lovesc. Voi învăţa ce e durerea şi data viitoare voi fi mai atent pe unde calc. Doar aşa voi învăţa să mă descurc singur.
-Ai dreptate, nu voi putea fi întotdeauna lângă tine, şi i-a dat drumul.
***
O mamă îi spune copilului ei că atunci când va fi ajutat, să ajute alte trei persoane ca răsplată pentru ajutorul primit.
-Iar cei ajutaţi ce vor face?
-Îi vor ajuta pe alţii şi tot aşa…
-Nu e mai simplu ca fiecare să se ajute singur? întrebă copilul.
***
Copiii ar trebui provocaţi şi încurajaţi să se descurce singuri. Nu ar trebui să primească totul pe tavă pentru că atunci când se vor trezi singuri în faţa unei provocări, nu se vor putea descurca. Dacă încerci să le rezolvi problemele, le slăbeşti posibilităţile de a le depăşi.
E greu să le refuzi ajutorul, dar în acelaşi timp e cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru ei. Iar când mă refer la “copii”, nu vorbesc doar de copii ci de oameni în general.
O fiică şi-a irosit întreaga viaţă ca să aibă grijă de mama ei care era bolnavă la pat. De frică să nu rămână singură, dar şi pentru că faptul că primea atenţie, femeia făcea pe bolnava, aşa ca fiica ei îi tot aducea mâncare şi o îngrijea. Într-o zi, fiica ei a murit. Două săptămâni femeia nu s-a ridicat din pat, dar după ce a văzut că nu vine nimeni la ea, s-a ridicat şi s-a descurcat singură.
Trebuie să fim foarte atenţi să nu le oferim celor din jurul nostru un context în care să se simtă prea confortabil pentru că exista o lege nescrisă care zice că dacă nu evoluezi, involuezi. E mult mai eficient să înveţi din experienţe, decât din sfaturi pentru că doar experimentând un eveniment poţi să ştii toate piedicile care pot apărea şi felul în care reacţionezi la ele.
