3

Cu şi despre ţeluri

Acum ceva vreme, am cunoscut o tipă pe net. După aproximativ un an, s-a ivit ocazia să ne vedem. Între timp, am început să ne cunoaştem şi chiar am ajuns să mă îndrăgostesc de ea, aşa că aveam emoţii pentru întâlnirea ce urma să aibă loc.

Când am văzut-o prima dată mi-am dat seama că îmi întrecea cu mult aşteptările. Niciodată nu m-a mai atras cineva în felul în care m-a atras ea. Îmi venea să sar pe stradă de emoţii(precum tipul din 500 days of summer), îmi tot venea să o strâng în braţe şi să-i spun cât de drăguţă e. Deşi la început n-am făcut nimic, aveam în minte un gând: vroiam să o sărut! şi tot căutam o modalitate de a face asta.

La un moment dat ne-am aşezat pe o bancă şi, “genial de fel”, i-am trimis un mesaj cu “vreau să te sărut”. După un timp mi-a răspuns că îi e frică. Atunci am preluat eu controlul şi am sărutat-o. Nu a fost cel mai strălucit prim sărut(pentru că emoţiile erau mai mari decât Titanicu’), dar el a deschis calea multor evenimente. A fost acel prim pas dintr-o călătorie de 1000 de km.

Uneori mă întreb cum ar fi fost dacă aş fi avut ţeluri mai mari, dacă în loc de “vreau doar să o văd” mi-aş fi dorit “să-i arăt ce simt pentru ea”. Într-un final am făcut-o, dar la un nivel mult mai redus. M-am întrebat şi de ce nu am avut ţeluri mai mari.

Nu am făcut-o pentru că îmi era frică. Îmi era frică pentru că nu ştiam dacă o să o pot face. Îmi era frică să visez la ceva mare ca nu cumva să dau greş. Nu ştiam dacă ea simţea la fel(deşi era destul de evident) aşa că am preferat să visez la ceva mic şi să reuşesc. Majoritatea oamenilor se mulţumesc cu puţin pentru că, spun ei, e mai bine decât deloc. E ok să începi cu vise mici şi să le faci din ce în ce mai mari, dar majoritatea nu fac asta. Ei rămân la vise mici.

Faptul că îţi alegi ţinta, îţi dă energie şi curaj să înaintezi spre ea. Pentru mine cel mai greu a fost, şi încă e, să-mi aleg ţinta. Să mă conving că pot să o fac. După ce fac asta, lucrurile merg de la sine. Nu e uşor pentru că mereu apar obstacole, dar trebuie “să fii ca apa, să urmezi drumul conştient că trecătoare-i groapa”. Trebuie să te gândeşti că nu e important dacă câştigi sau piezi, important e cum joci.

“Cu cât calci mai mult strâmb mergi mai bine în viitor, că asta-i experienţa, numele dat greşelilor”.

Articolul ăsta nu e despre cum să-ţi atingi ţelurile, ci despre cât de important e să ştii încotro te îndrepţi. Pentru atingerea ţelurilor îţi recomand cartea lui Brian Tracy, o carte scurtă şi practică.

sursa FOTO

Cristian Ciuberea
 

Cristian Ciuberea este unul din fondatorii TopHabits.ro. Este interesat de potenţialul uman şi cum anume îl poţi trezi pe uriaşul din tine, considerând că după ce reuşeşti să faci asta, restul e optimizare.

Click Here to Leave a Comment Below 3 comments
Ilinca Sălăgean - January 12, 2010

foarte foarte dragut articolul! si este in perfect timing cu ce se intampla in jurul meu acum.
multumesc, ciupy!

Reply
Luana - January 12, 2010

intotdeauna ma “ating” articolele cu subiectul asta pentru ca ma simt cu musca pe caciula… Ai dreptate, aspiratii mici, realizari mici, pana cand iti dai seama ca ai 60 de ani si ti-ai irosit viata pentru lucruri mici si irelevante.

Reply
Cristian Ciuberea - January 12, 2010

@ilinca: ma bucur ca ti-a placut, aveam emotii inainde de a-l publica ca nu e ok

@Luana: daca te simti cu musca pe caciula, faci ceva in privinta asta? 😀

Reply

Leave a Reply: