Tophabits

Dezvoltare personala de la A la Zen

Cum evităm un job neplăcut

Săptămâna trecută, am iniţiat o scurtă discuţie pe Twitter cu @radhoo despre plăcerea la locul de muncă întrebând “dacă îi spui scârbici, atunci de ce mai mergi la el?”.  Radu mi-a răspuns că pentru bani; e clar singurul răspuns posibil. Dar oare şi acceptabil?

Să fie oare banii atât de importanţi încât să le dedici 8 ore de scârbă? Oare nu se poate să câştigi bani făcând ceva ce-ţi place?

Problema în sine e destul de lungă şi pentru că vorba lui Radu: “nu se poate discuta în 140 de caractere”, am să dezvolt  aici.

Cum ajungem să lucrăm 8 ore în scârbă?

Gândul ce mă speria pe mine la începutul facultăţii era că după absovire îmi voi petrece 8 ore muncind pentru altcineva, iar la sfârşitul acelor 8 ore voi ajunge acasă obosit, prea obosit ca să mă mai joc cu copiii sau să-mi petrec timp cu nevasta, şi voi adormi obosit. Sau voi butona toată seara plictisit în faţa televizorului.

Cred că lucrurile care duc tinerii către o astfel de viaţă sunt următoarele:

  • nepăsarea adolescenţilor cu privire la viitorul lor. Am întâlnit enorm de mulţi tineri care nu ştiu ce vor să facă în viaţă. Care aleg o facultate doar pentru că “e de viitor”. Eu însumi mi-am ales facultatea din pragmatism şi nu din pasiune. Norocul meu e că nu mă deranjează, însă ar fi putut s-o facă.
  • urmărirea aceluiaşi pattern. Ok, ai terminat a 8-a. Unde mergi? Păi unde-s mediile mai mari. Ce contează că tu erai o fire umanistă? Te-ai dus la mate-info pentru că acolo erau mediile mari. Termini liceul, printre primii. Unde mergi? În judeţul tău, unde-s mediile mai mari. Vorbeam cu o tipă, viitoare şefă de promoţie. N-are idee unde să meargă aşa că va alege Telecomunicaţiile de la Poli. Pentru că acolo se intră cu medii mai mari. Ca şi cum mediile mai mari îi vor asigura toate lucrurile bune din viaţă.
  • frica de a visa în stil mare. Am văzut tineri care puteau face lucruri mari. Să ajungi la o olimpiadă de matematică pe ţară e un lucru mare pe care nu-l poate face oricine. Unde au ajuns acei tineri? La aceeaşi facultate cu mediocrii clasei. Da, poate vor avea note mai mari, însă unii chiar puteau studia în străinătate. Iar sistemul educativ de dincolo nici nu se compară cu ce e la noi.
  • materialismul. Ideea că banii îţi vor aduce fericirea e una din cele mai mari greşeli pe care le poate face omul şi e prima idee de care trebuie să scăpăm  ca să ne atingem adevăratul potenţial. Înveţi bine de tot, te angajezi într-o corporaţie mişto şi munceşti la greu ca să fii avansat şi să câştigi cât mai mult. Şi încet-încet eşti prins în această cursă a şobolanului din care nu mai poţi scăpa. Poate unii dintre voi vă mai amintiţi de nefericitul caz în care o angajată a murit din cauza extenuării. Da, până acolo te poate duce munca îndelungată.

Cum putem evita un loc de muncă neplăcut

Din punctul meu de vedere, cu cât eşti mai înaintat în viaţă cu atât e mai greu să scapi. E ca şi cum, cu fiecare pas făcut către acel loc de muncă pui un lanţ pe tine. Cu cât sunt mai multe “lanţuri”, cu atât mai greu scapi. Încet, încet vei intra în zona de confort şi evadarea ţi se va părea dificilă. Dar nu imposibilă.

La 23 de ani când începea anul V de Politehnică, Pera Novacovici a renunţat la slujba ce o avea de 3 ani şi a schimbat totul ascultându-şi vocea interioară şi mergând la psihologie.

Cum putem evita un loc de muncă neplăcut? În afară de evitarea punctelor de mai sus, aş mai menţiona următoarele:

1. nu lăsaţi pe alţii să vă aleagă viitorul. Explicaţi-le părinţilor că vreţi să faceţi ce vă place, nu ceea ce vor ei.

2. găsiţi-vă un mentor.Chiar cred că un om realizat în viaţă, vă poate ajuta cu alegerea carierei atâta timp cât vă îndeamnă să vă urmaţi chemarea. Apropo de asta, ideea proiectului “Chirilă în Licee” mi se pare foarte tare şi cred că ar trebui lărgită. Ar fi foarte fain ca mai mulţi idoli ai liceenilor să-i ajute pe aceştia să-şi aleagă profesia.

3. nu urmaţi turma. Mă uit la unele facultăţi care nu-s neapărat pasionante, dar au o grămadă de studenţi. Principalul motiv e comoditatea. E uşor să mergi pe drumuri bătătorite de mulţi alţii, dar oare vei ajunge unde îţi doreşti?

4. interesaţi-vă de viitoarea profesie. Diriginta mea din liceu a făcut o chestie tare. În clasa a 12-a a chemat oameni dintr-un anumit domeniu ca să ne vorbească despre profesia lor. A chemat odată un avocat care îţi explica foarte concret ce înseamnă să fii avocat şi cum poţi ajunge unul. Nu doar poveşti din filme cu avocaţi ce strigă întruna “obiectiez!” şi câştigă cazuri peste cazuri.

Dacă cunoaşteţi un om ce lucrează în domeniul dorit de voi, abordaţi-l şi rugaţi-l să vă ofere informaţii despre profesia lui. S-ar putea să aflaţi lucruri neplăcute şi astfel le veţi putea evita.

5. faceţi ceea ce vă place. Dacă aţi ajuns la o facultate pe care o dispreţuiţi, dar nu sunteţi în stare să renunţaţi la ea, atunci umpleţi-vă timpul cu o pasiune ascunsă pe care o aveţi. Faceţi internship-uri care nu se leagă de domeniul facultăţii voastre, dar care vă pasionează. Într-o bună zi s-ar putea să vă aducă satisfacţie financiară.

Când eram mai mic am văzut o emisiune cu o tipă ce lucra într-un domeniu mai diferit. Nu mai reţin cu ce se ocupa, dar mi s-au întipărit clar în minte vorbele acesteia: “Dacă faci ceea ce îţi place, e imposibil ca până la urmă să nu câştigi de pe urma activităţii tale”. Cred în aceste vorbe 100%. Pasiunea cu care faci un lucru te ajută să faci lucrurile extraordinare într-un domeniu.

Voi ce credeţi: Se pot câştiga bani făcând ceea ce îţi place? Credeţi că slujbele anoste sunt chiar inevitabile?

sursa FOTO