Pentru câţiva norocoşi care se nasc cu harul oratoriei, vorbitul în public e floare la ureche. Pentru restul lumii însă, poate deveni rapid o corvoadă sau cel puţin o situaţie neplăcută.
Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze de reacţia mea, în primul an de facultate, când am avut un seminar dedicat doar acestei activităţi. Şi ca să fie dracul şi mai negru, în timp ce vorbeam mai eram şi filmaţi, prestaţia noastră din faţa camerei urmând să servească drept examen final. Dacă atunci eram gata să îmi iau tălpăşiţa cât mai repede şi să nu mă mai întorc niciodată la cursul respectiv, acum sunt recunoscătoare profesoarei care a avut iniţiativa respectivă, fiindcă datorită experienţei acumulate atunci, mi-am salvat pielea de o mulţime de ori în ultimii trei ani. Fiindcă vrând-nevrând, apare o situaţie în care trebuie să vorbim în faţa unui grup, iar felul în care o facem serveşte până la urmă drept carte de vizită.
Cum să ne asigurăm succesul? Prin exerciţiu şi controlul emoţiilor, iar cele două componente sunt interdependente. De aceea, vă recomand tuturor ca atunci când apare oportunitatea susţinerii unei prezentări, la facultate de exemplu, să nu vă faceţi că nu auziţi, ci să vă înscrieţi să luaţi cuvântul, deşi la prima vedere e un chin. Primul pas trebuie făcut cât mai devreme, pentru ca să aveţi timp să dobândiţi experienţă. Experienţă ce vă va folosi nu doar în susţinerea de prezentări, ci şi în faţa unui angajator. Viteza de reacţie, exprimarea coerentă, claritatea exprimării – de toate acestea avem imperioasă nevoie în cariera pe care dorim să ne-o construim.
Cum poţi să faci faţă cu brio unei astfel de provocări?
1. Oriunde vei merge, ţi se va spune să nu scrii pe foaie textul integral de prezentat. Într-adevăr, ideal ar fi să îţi notezi doar o reţea de idei principale, conectori logici şi cuvinte cheie de la care poţi să reconstruieşti pe loc discursul. Se presupune că ştii despre ceea ce vorbeşti, deci nu ar trebui să ai probleme. Totuşi când emoţiile intervin, această tehnică ne poate da bătăi de cap. Din păcate, nu există o altă soluţie mai rapidă decât antrenamentul. Învăţatul pe de rost nu va servi nimănui, pentru că trebuie să prezinţi ceva, nu eşti la un spectacol de recitat poezii. Ar mai fi o soluţie pentru cei cu memorie fotografică – împarte textul în paragrafe şi scrie-le cu spaţii suficient de mari între ele încât de fiecare dată când te uiţi pe foaie să nu există riscul de a citi paragraful anterior.
2. Pregăteşte un hand-out sau o prezentare în PowerPoint, dacă este posibil. Astfel te poţi relaxa, fiindcă atenţia celorlalţi nu e concentrată doar asupra ta, iar publicul poate urmări mai uşor ceea ce ai de prezentat. Nu uita însă că un hand-out sau o prezentare pe calculator nu trebuie tratate cu superficialitate şi dacă nu sunt realizate cum trebuie pot să îţi umbrească prestaţia, indiferent cât de bine ai vorbi. Am observat că multe persoane preferă să apeleze la astfel de variante când trebuie să vorbească în public, însă pentru a ajuta, trebuie să fie de calitate.
3. Respiră. Dar nu când deja simţi că îţi piezi suflul. Respirând la timp, vei reuşi să te calmezi mai uşor şi să asiguri discursului fluenţă.
4. Intră în starea textului de prezentat. Dacă e optimist, zâmbeşte. Dacă trage semnale de alarmă, foloseşte-te de intonaţie pentru a marca acest lucru.
5. Priveşte-i pe ceilalţi şi nu îţi alege un punct de sprijin undeva pe perete. Plimbă-ţi privirea de la o persoană la alta, astfel va mai uşor să le câştigi atenţia şi încrederea.
6. Nu spune glume cu orice preţ. E recomandat să destinzi atmosfera, dar unora pur şi simplu nu le iese. Decât să spui ceva forţat, mai bine te abţii.
7. Dacă la sfârşit eşti întrebat ceva şi nu ştii răspunsul, evită să spui că nu ştii. Spune mai degrabă că nu te-ai gândit la o astfel de abordare. Încearcă să aduci răspunsul spre ape cunoscute ţie. Dacă însă situaţia este de aşa natură încât trebuie să recunoşti, atunci ţine o agendă lângă tine şi notează-ţi imediat problema respectivă pentru a căuta mai apoi soluţia.
8. Nu gesticula dacă nu îţi stă în fire. Va arăta nefiresc.
9. Opreşte-te din când în când şi cere feedback publicului. Implică-l în discuţie. Dacă la un moment dat, pui o întrebare şi nimeni nu răspunde, nu e cazul să te panichezi, dar nici nu insista dacă sunt reticenţi. Pune întrebări care să îi provoace şi să le stârnească interesul, legate de experienţele lor personale de exemplu.
10. Dacă te auzi spunând o perlă, corectează-te şi treci peste. Dacă vei face greşeala să te gândeşti mai mult de 10 secunde la ceea ce ai zis, vei începe să roşeşti, să te bâlbâi şi vei spune o alta.
Şi nu uita: succesul unei prezentări nu depinde doar de prestaţia ta ca orator, depinde şi de conţinut. Aşadar nu face o obsesie din felul în care vei vorbi, ci concentrează-te şi pe ceea ce vei spune, pentru că un discurs frumos spus, dar fară noimă, nu te va ajuta cu nimic.
Spor la vorbit!
salut, da interesant articolul, eu v-as recomanda cum se tine un discurs/prezentari in asa fel sa nu fie plictisitor, este vorba de Guy Kawasaki, fost angajat apple si microsoft, da-ti un search pe google, are mai multe teorii destul de interesante, si tipul este chiar destept :). sa auzim de bine, si scuzati daca am fost putin off topic.
Bune sugestiile!
Exista si cursuri pt asa ceva, este si o organizatie care se ocupa de asa ceva.
Fiecare cred ca trebuie sa isi treaca singur peste frica (cica e cea mai mare frica a americanilor, dupa moarte parca …) in felul lui propriu.
Proiectele facute pt scoli si prezentate pt colegi ar fi un prim pas. Organizatiile sunt bune pt ca te “supun” la asa ceva intr-un mediu familiar, unde poti exersa.