Ţi s-a întâmplat vreodată ca cei din jur să se comporte într-un fel care te deranjează şi să nu poţi să-i faci să se schimbe indiferent de efortul depus? Poate nu îţi place colegul de cameră care ascultă muzică tare sau vecinul care îţi fură mereu locul de parcare. Poate ai vrea ca hainele să ajungă mai des în masina de spălat sau să spele şi ceilalţi vasele. Sau poate ai vrea ca prietena ta să îţi acorde toată atenţia când vorbiţi la telefon şi să nu mai facă sudoku în timp ce se uită la televizor şi îi explică colegei de camera cum se face muşuroiul de cârtiţă.
Dacă nu faci nimic în legătură cu lucrurile care te deranjează e puţin probabil ca ceilalţi să se schimbe peste noapte. Dar în acelaşi timp, mulţi dintre noi tindem să îi pedepsim greşit pe cei care ne greşesc, apoi lucrurile să meargă şi mai prost decât înainte. Am câteva recomandări despre cum să “pedepseşti” corect pentru a avea mai multe şanse de a obţine ce vrei:
1. Observă antecendetele care duc la comportamentului pe care vrei să-l schimbi şi modifică antecedentele.
Într-un campus din Anglia, deşi se dădeau amenzi mari celor care circulau cu viteză, vitezomanii continuau să-şi facă de cap. S-a marit amenda, dar lucrurile nu s-au schimbat. S-a mărit amenda din nou, dar fără niciun rezultat pozitiv. Apoi, s-au gândit să schimbe strategia şi în loc să dea amenzi, au făcut gropi de-a latul drumului, în locuri strategice pentru ca şoferii să fie nevoiţi să încetinească pentru a nu-şi strica maşina. Schimbarea a avut succes total 😀
2. Pentru rezultate maxime, răsplăteşte comportamentul dorit, nu doar îl pedepsi pe cel care te deranjează.
De exemplu, când vasele sunt spălate oferă-i o acadea copilul tău, iar când nu le spală nu-l mai lăsa la calculator. În felul ăsta el ştie că va fi recompensat dacă e harnic şi pedepsit dacă nu e.
3. Intensitatea pedepsei trebuie să fie direct proporţională cu comportamentul care te deranjează.
De exemplu, dacă găseşti o farfurie nespălată e una, dar dacă găseşti chiuveta plină e alta.
4. Aplică pedeapsa imediat, pentru a se putea crea asocierea între comportamentul greşit şi pedeapsă.
Dacă eu ascult muzică tare, iar tu nu zici nimic, iar peste o săptămână îţi pui alarma să sune la 5 dimineaţa şi te faci că nu o auzi, eu nu o să mă prind de “lecţie”. Dacă vrei să fac asocierea corectă, imediat după ce adorm încpe şi tu să asculţi muzică tare. Zi-mi că te-am inspirat! În felul ăsta o să fiu mai atent data viitoare.
5. Explică verbal regula în baza căreia aplici pedepsa.
Cel mai bun exemplu pe care îl pot da e legat de copii mici. Dacă sparge vaza, nu îl trimite pur şi simplu în colţ fără să ştie de ce. Spune-i că îl iubeşti, şi nu îl trimiţi la colţ pentru că e un copil rău, ci pentru că a spart vaza, şi nu e ok să spargi lucruri. În felul ăsta pedepseşti comportamentul, nu persoana.
6. Folosesşte pedeapsa astel încât să nu îţi afecteze relaţiile cu cel pedepsit.
Ai putea folosi: “relaţia noastra rămâne neschimbată, dar pentru că ai făcut asta… trebuie să plăteşti asa…”
7. Grupurile de apartenenţă recurg la intăriri şi penalizari diferite, aşa că aceste trebuie controlate prin controlul grupului de apartenenţă.
De exemplu, în cadrul familiei, dacă vorbeşti frumos şi înveţi bine o să fii recompensat şi privit ca un copil bun. Dacă nu înveţi bine şi vorbeşti urât, eşti pedepsit. În schimb, în cadrul găştii s-ar putea să fii “pedepsit” dacă vorbeşti prea frumos şi să fii privit cu ochi răi dacă înveţi, spunându-ţi-se că eşti tocilar. Dacă eşti un pierde vreme însă, fumezi, bei şi înjuri s-ar putea să fii privit cu respect.
În funcţie de grupul din care faci parte, măsurile pe care trebuie să le iei sunt diferite.
sursa FOTO
Cristian, de data asta nu sunt de acord cu tine, chiar daca pui cuvintul in ghilimele.
Pedeapsa isi greseste intotdeauna scopul.
Daca nu crezi, intreaba barbatii divortati si pe cei care au amante, de cite ori i-a pedepsit sotia pentru te miri ce, refuzind sa se culce cu ei.
Eu prefer consecinte logice.
Exemplul cu “gropile” (care de fapt sunt movilite de asfalt puse de-a latul strazii) este mai apropiate de consecinta logica, dar nu e in totalitate asa; e mai degraba o “granita” pusa pentru a opri vitezomanii.
Pentru a aplica o consecinta logica e nevoie de munca de gindire. Cei care “pedepsesc” reactioneaza.
O consecinta logica daca copilul nu isi spala farfuria: data viitoare maninca din farfuria murdara.
Daca nu isi pune lucrurile la loc, aceste lucruri dispar si nu dureaza mult pina isi da seama ca daca doreste sa isi pastreze ceva, trebuie sa il puna la loc.
Daca sparge o vaza – si nimeni nu sparge o vaza intentionat – trebuie mai intii calmat de spaima, atit copilul cit si parintii 😉 Crezi ca nu e speriat copilul de moarte vazind ca vaza se comporta mult mai diferit de minge la contact cu solul? Crezi ca parintii nu trag o spaima si nu se gindesc imediat “sa nu se taie cppilul?” Dupa aceea trebuie evoluata situatia: a fost pusa vaza la indemina lui sau a intrat el pe teritorii interzise? Daca noi i-am facut “munca” usoara, n-avem decit sa ne tragem singuri de urechi (sic), daca copilul era in loc interzis, putem din frageda pruncie explica ce inseamna o consecinta: pentru ca a incalcat regulile, s-a spart vaza si acum mama e suparata si trista.
Daca comportamentul altui adult ma deranjeaza, inca inainte sa ajung in stare de “oala sub presiune” si sa explodez, pot sa anunt pe ton neutral ce anume ma deranjeaza. Deseori – dupa ce am suferit in tacere mult timp si pina la urma mi-am luat inima in dinti si am spus ce ma deranjeaza – am primit raspunsul: “ah, nu stiam ca te deranjeaza, de ce n-ai spus nimic pina acum?”. Da, chiar, de ce oare?
Desigur, daca persoana e nesimtita si nu ii pasa de tine, consecintele care se trag sunt de ordin personal: nu continui relatia ca si pina acum ci gasesc o solutie sa nu mai fiu deranjat: ori accept, ori plec. Niciodata nu pot sa iau asupra mea responsabilitatea de a schimba o alta persoana, dar intotdeauna pot sa ma schimb eu.
Si tu vorbesti tot despre pedeapsa pana la urma 🙂 Top pedeapsa e si ca il obligi sa manance din farfuria murdara, sau ca il lasi fara haine.
Daca mama e trista, e tot o pepdeapsa:) copilul o sa se simta probabil vinovat si o sa creada ca este rau! Iar aici ar trebui aplicat punctul 5
Daca pleci, e tot o pedeapsa 🙂
Pana la urma, vorbim despre aceleasi chestii 😀
Deci daca cad si ma lovesc sunt pedepsita, sau caderea e consecinta faptului ca am nu am fost atenta pe unde calc?
Cuvintele totusi au tonalitati atasate; asa vorbesc unii in cazul de sus de “pedeapsa lui Dumnezeu” si altii de “mi-am facut-o cu mina mea”.
Poate ca ai dreptate ca vorbim de acelasi lucru; doar ca pentru mine cuvintul “pedeapsa” are o tonalitate foarte nefasta atasata; o inteleg ca o reactie a persoanei ofensate, o actiune negindita, fara o negociere in prealabil.
Consider ca o consecinta este in mod direct legata de ceea ce s-a intimplat. Si nu se intimpla ca o reactie. Metoda de a o executa depinde de negocierea existenta pentru incalcarea regulilor, un “martor neutru” (trimisul la colt e negociata, copilul stie dinainte ca daca face o boacana e trimis la colt; disparitia lucrurilor nepuse la loc este si ea negociata, la fel cu mincatul din farfuria murdara). Important este sa fie negociat si sa fie si dus la implinire – daca doar zic, dar in caz ca se intimpla fapta care cere consecinta negociata, intervine “bunica” si zice, lasa, iarta-l copilul invata ce sunt vorbele in vint.
Cind aud de pedeapsa imi amintesc de “consecintele” pe care eu le-am trait.
Daca pierdeam un examen pentru ca eram visatoare, parintii imi confiscau bicicleta.;) desi nici nu mergeam pe ea in sesiunea de iarna (de fapt nici in rest pentru ca nu imi place sa merg pe bicicleta).
Daca ascultam muzica prea tare, vecinul imi zgiria masina (ce lagatura are???).
Am incercat sa inlocuiesc cuvintul “pedeapsa” din articol cu “consecinta logica” si suna mai bine 😀
Pedepsele te ajuta sa te maturizezi …