Depresia post-absolvire

absolvire

După ultimul an de facultate, destul de agitat pentru majoritatea studenţilor, marcat de pregătirea tezei de licenţă, lichidări, festivitate, banchet, etc urmează (pentru cei mai puţin norocoşi care nu îşi găsesc un job imediat după sau pentru cei care vor să aibă o ultimă vacanţă de vară liberă) o perioadă de stranie acalmie.

Chiar şi pentru cei care se înscriu la master, începerea anului universitar nu mai are aceeaşi rezonanţă. Pentru că odată cu toga şi roba apare şi semnalul de alarmă: da, ai intrat în lumea adulţilor. Prin urmare, ca orice adult model trebuie să îţi cauţi o slujbă, să începi să economiseşti pentru o maşină şi o locuinţă, pe scurt să devii independent financiar. De aceea, acalmia se transformă în stres. Ce o să fac după? Dacă nu mă angajează nimeni? Ce urmează acum? Când o să reuşesc pe cont propriu?

Aceste întrebări sunt energofage. Cu siguranţă că neliniştea creată de ele nu ne ajută la stabilirea unui obiectiv concret şi al unui plan de bătaie. Pentru că trebuie să înţelegem că dincolo de latura financiară care ne preocupă, dincolo de dorinţa de a nu mai depinde de familie sau de cea de a ne afirma în domeniul care ne pasionează se află nevoia de a da un nou sens vieţii post-studii pe care o începem.

Nu trebuie să uităm că am fost obişnuiţi cu statutul de elev şi mai apoi student care aveau regulile lor clare – un anumit orar, vacanţe, teste şi examene. După atâţia ani în care am funcţionat astfel, e greu să treci pe altă lungime de undă, când orarul se tranformă în program de lucru, vacanţele în concedii şi examenele în sarcini care trebuie rezolvate. Sau să jonglezi între şcoală şi slujbă. Aşadar e normal să fim confuzi la început.

Această etapă e mult mai uşoară pentru cei care au început să lucreze încă din facultate sau au trecut prin stagii de practică profesională sau au desfăşurat acţiuni de voluntariat. În schimb, pentru cei care s-au concentrat exclusiv pe studii, terminarea acestora devine un moment destul de frustrant. Pentru ei am două sfaturi: fie să se bazeze pe cercetare, fie să îşi caute urgent un internship unde să aibă posibilitatea de a-şi valida competenţele dobândite în timpul anilor de studiu.

Ar mai fi şi ideea care ni se inoculează încă de mici – că adulţii au o viaţă previzibilă, plictisitoare. E eronat să gândim astfel. Doar un om plictisitor şi plictisit poate avea o viaţă plictisitoare. Doar un om rigid poate avea o viaţă previzibilă. Aşadar depinde numai de voi ce fel de adulţi veţi fi.

Dacă aţi absolvit o facultate, sunt curioasă cum v-aţi simţit după absolvire 🙂

O zi frumoasă!

sursa FOTO

Share0

Tweet0

Share0