Viaţa înseamnă mai mult decât să te grăbeşti.
Gandhi
Acum câteva luni, am avut ocazia să lucrez ca grafician pentru câteva localuri din Cluj. Trebuie să recunosc, am avut parte de o situaţie financiară diferită de cea pe care am avut-o în alţi ani de studenţie, însă punând pe lângă job facultatea, proiectele la care lucram şi viaţa socială nu mi-a mai rămas deloc timp pentru mine.
Prima dată când am observat acest lucru a fost într-o seară când mă îndreptam spre staţia de autobuz plănuind tot ce o să fac a doua zi. Am avut o revelaţie când am privit un brad îmbodobit de Crăciun, lucru care m-a făcut să mă opresc şi să mă uit în jur. Ştiţi ce era în jur? O seară frumoasă de iarnă. Însă eu nici nu observasem. În loc să trăiesc în prezent, eu îmi petreceam prezentul plănuind lucruri din viitor.
Şi atunci mi-am dat seama ce am devenit şi ce nevoie aveam de o schimbare. Iar această schimbare s-a tradus prin domolirea ritmului de viaţă pe care îl duceam.
O carte care pune problema domolirii ritmului de viaţă pe care îl avem e cea a lui Carl Honoré, Elogiu Lentorii.
Cine e Carl Honoré
Decris de către ABC News “naşul neoficial al unei schimbări majore în cultura mondială: aceea a încetinirii ritmului”, Carl Honoré s-a născut în Scoţia şi a crescut în Canada, iar după terminarea studiilor a îmbrăţişat meseria de reporter având un program extrem de încărcat.
În prezent, trăieşte la Londra alături de soţia sa şi cei de copii. Cartierul în care locuieşte şi-a câştigat reputaţia de “Valea Lentorii”.
Filozofia încetinirii ritmului
Mulţi ar putea spune că încetinirea ritmului la români(o naţie care nu se prea poate lăuda cu hărnicia muncitorilor săi) ar putea fi un moft. Eu aş spune că e mai degrabă o avertizare, o carte care ridică un veritabil semn de întrebare privind stilul nostru de viaţă.
Deşi noi nu avem un sinonim românesc al termenului japonez karoshi(“moarte din prea multă muncă”), graba, nevoia de a face toate lucrurile cât mai repede sunt lucruri cu care ne confruntăm din ce în ce mai mulţi.
Viteza lasă urme în modul nostru de munci, a găti, a face dragoste ş.am.d. Deşi avem impresia că facem mai multe lucruri dacă ne grăbim, nu e întotdeauna adevărat. Şi în cele din urmă trebuie să ne gândim la preţul pe care îl plătim ca să facem lucrurile mai repede. Viaţa e prea frumoasă ca să treci prin ea în grabă.
Şi la urma urmei, cartea nu ne sugerează că ar trebui să facem toate lucrurile mai încet. Nu asta susţine mişcarea slow. Mesajul cărţii e că trebuie să avem libertatea de face lucrurile în ritmul nostru, să ne găsim acel “tempo giusto” de care vorbesc italienii.
Dincolo de lucrurile pe care dorim să le facem de-a lungul vieţii, cred că trebuie să ne gândim şi la calitatea acestora. Citind cartea, cred că vă veţi gândi serios dacă ritmul vieţii pe care îl aveţi acum e cel potrivit.
Sunt curios dacă aţi citit cartea cum vi s-a părut şi care a fost capitolul care v-a impresionat cel mai mult.
Autor&Titlu: Carl Honoré, Elogiu Lentorii
Editura: Publica
