2

Fă pace cu tine însuţi!

Soare

Într-un articol mai vechi vorbeam despre necesitatea aprecierii propriei persoane afirmând că “n-are niciun rost să urăşti persoana cu care îţi petreci majoritatea timpului”: tu însuţi. Cred că atunci am scris acel articol, am sărit fără să vreau peste un pas foarte important: iertarea.

De-a lungul vieţii facem greşeli. E perfect normal, nimeni nu s-a născut expert într-ale vieţii. Până la urmă acea expertiză n-o dobândim decât făcând greşeli 🙂

Şi dacă încerci să te dezvolţi personal, să visezi şi să încerci să-ţi atingi scopurile, din nou, în ecuaţia fiecărei lupte intră şi eşecul. Uneori pur şi simplu nu ne iasă din prima.

Ziua în care m-am iertat

În ziua în care m-am iertat pe mine însumi pentru toate greşelile pe care le-am făcut de-a lungul vieţii am simţit că:

  • am început din nou să mă apreciez
  • am avut mai multă speranţă în viitor
  • am devenit încrezător în forţele mele

În aceşti 22 de ani am realizat lucruri frumoase. Am văzut locuri mişto, am cunoscut oameni uimitori şi am învăţat cât am putut de mult. Însă nu a fost totul roz: uneori am rănit oameni care chiar ţineau la mine, alteori mi-a fost frică de ce vor spune alţii şi am tăcut când a trebuit să vorbesc, sau am vorbit când a trebuit să tac.

Şi chiar dacă învăţam din greşelile pe care le făceam, tot făcute rămâneau. Şi în anumite momente îmi reproşam că n-am fost destul de bun, că poate dacă nu făceam X n-o pierdeam pe Y, că dacă aş fi făcut ce aş fi vrut cu adevărat unele aspecte din viaţa mea ar fi fost diferite ş.a.m.d.

Şi reproşurile de mai sus n-au fost decât modalităţi de a mă certa pe mine însumi. Şi în timp, acele certuri au dus la o lipsă încredere în sine şi o speranţă scăzută în viitor. Până în ziua în care am ales să mă iert.

Şi într-o seară în timp ce mă întrebam unde am greşit, am simţit povara tuturor lucrurilor pe care nu le mai puteam corectam şi pe care mi le reproşam. Şi atunci am decis că nu vreau să mai trăiesc printre greşelile din trecut, că vreau să mă bucur de prezent şi să-mi croiesc viitorul pe care mi-l doresc.

Fă pace cu tine însuţi!

Închipuie-ţi următoarea situaţie: faci o greşeală fără să vrei şi chiar dacă tu eşti cel care suferă consecinţele, cineva vine şi în loc să-ţi spună “stai liniştit, o să fie bine. I se putea întâmpla oricui”, îţi reproşează întruna că nu eşti bun de nimic. E bine, cam asta îţi făceai tot timpul când regretai greşelile din trecut. Acum s-a terminat cu reproşurile, hai să să vedem cum poţi să începi să te ierţi:

1. Alege-ţi un moment în care ştii că vei fi singur. Nu ştii cât o să dureze, dar e bine să nu te întrerupă nimeni pe parcursul procesului.

2. Ia o foaie de hârtie şi scrie pe rând câte o propoziţie ce începe cu “Mă iert pentru….”. Pe această foaie de hârtie vei face o listă cu toate lucrurile pe care regreţi că le-ai făcut şi pentru care te ierţi. Şi când spui “mă iert” spune-o din toată inima. Fă listă această cât de mai lungă. E bine să-ţi iei de pe conştiinţă cât mai multe lucruri.

3. După ce ai terminat lista, arunc-o, nu mai ai nevoie de ea. Ideea acestui proces este să scapi de toate regretele din trecut şi să nu-ţi mai reproşezi lucrurile pe care le-ai făcut. De aceea, după ce termini lista poţi s-o arunci sau dacă vrei să fie mai simbolic poţi s-o arzi.

E atât de simplu.

Garantez personal pentru beneficiile acestui exerciţiu. Făcut cum trebuie te ajută s-o iei de la capăt şi să ştii că orice s-ar întâmpla pe parcursul drumul, totul va fi bine.

Mi-ar plăcea să aflu cum v-aţi simţit voi în cazul în care aţi urmat acest proces al iertării sau orice părere legată de acest subiect. O săptămână frumoasă vă doresc!

sursa FOTO

 

 

Andrei Boar
 

Click Here to Leave a Comment Below 2 comments
Alin - May 31, 2011

Salut Andrei, un articol excelent, si ai foarte mare dreptate in tot ceea ce spui , acuma inteleg mai bine unele lucruri si nu pot decat sa iti multumesc pentru asta ……….inca odata felicitari

Reply
Andrei Boar - June 1, 2011

@Alin Mersi fain, mă bucur că ţi-a fost de folos articolul 🙂

Reply

Leave a Reply: