Dacă înainte de a intra în online-ul românesc Andrei Roşca nu cunoştea pe nimeni din industrie, la ora actuală este unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori de pe internet.
Coordonează bookblog.ro cel mai bun blog de nişă din Romania(conform ReFresh.ro) în cadrul căruia a iniţiat o serie de proiecte precum Schimb de Cărţi, BookTalks şi alte campanii sociale.
Recent a lansat Teacup.ro, o comunitate socială construită în jurul cărţilor şi ceaiului, iar cartea sa “Suntem furtuni” înfăţişează într-o manieră subiectivă modul în care te maturizează antreprenoriatul.
Andrei Roşca a avut amabilitatea să-mi răspundă unor întrebări la care vroiam de ceva timp să aflu răspunsul. Sper să vă placă interviul, am încercat să aflu cât mai mult despre omul Andrei Roşca pasionat de dezvoltare personală şi am ignorat partea viitorului mogul de pe internet 🙂
1. Întotdeauna când aflam despre un om extraordinar şi începeam să-l admir, încercam să aflu ce făcea el la vârsta mea. Aşa că prima întrebare e una personală pentru mine: Ce făceai la 20 de ani?
La 20 de ani renunţam la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine şi mă întrebam dacă să mai fac sau nu o facultate, fiind perfect convins că nu îmi va folosi vreodată la ceva. Şi tot pe la 20 de ani încercam pentru a treia oară să fac o firmă care să funcţioneze. Urma să fie şi primul succes din punct de vedere antreprenorial. Citeam orice carte de dezvoltare personală care îmi pica în mână, cochetam cu marketingul şi învăţam să fac vânzări prin telefon. Habar n-aveam că există o industrie online şi nu cunoşteam pe nimeni care să aibă vreo legatură cu ea.
2. Care sunt oamenii pe care îi admiri şi te inspiră?
M-am regăsit mult în cărţile lui Octavian Paler. Însă el era un pesimist, mie îmi place să cred că nu-s. Îi admir pe oamenii ca Steve Jobs, deşi refuz cu încăpăţânare să îmi cumpăr orice produs Apple. Mi-am luat mare parte din inspiraţie din cărţi, am descoperit cu greu modele. În ultima perioadă, însă, mă inspiră din ce în ce mai mult oameni care îmi sunt apropiaţi. Cred că ţine şi de maturizare. Cu cât mă conving mai mult că nu sunt centrul universului, cu atât încep să îi apreciez mai mult pe cei care mă tolerează.
3. Cum decurge o zi tipică din viaţa lui Andrei Roşca?
În viaţa lui Andrei Roşca nu prea există “zi tipică”. Am puţine tabieturi, zilele sunt greu de pus în pattern-uri. Am să încerc totuşi, fiindcă exerciţiul mi se pare interesant.
Mă trezesc pe la 8:00, îmi fac un ceai verde, dau drumul la căldură şi mănânc ceva. Mă spăl, ma îmbrac, şi pe la 9:30 plec de acasă. Trec pe la bancă, las ordine de plată, iau extrase de cont şi mă salut cu bodyguard-ul. În funcţie de cât timp am la dispoziţie, uneori mai schimbăm 2-3 cuvinte. Apoi mă îndrept spre firmă, pe jos. În drum îmi iau ceva de mâncare şi mai opresc pe la un bancomat. Ajung la firmă pe la 10:30, mă uit pe priorităţile zilei, pornesc laptopul şi încep să dau mailuri şi telefoane. Apoi, urmează o serie de întâlniri (unele la firmă, altele în oraş) de networking, vânzări sau parteneriate, intercalate cu mici momente de respiro, sesiuni de mailuri, strategii de dezvoltare, analize de trafic, oferte şi discuţii cu colegii de la bookblog.
În funcţie de cât de aglomerată e ziua, termin între 17:00 şi 20:00. Ajung acasă, mănânc, şi încerc să nu mai deschid calculatorul până a doua zi. Uneori îmi reuşeşte. Joc şah, citesc, mai ies cu prietenii, mai joc niste boardgames, mai scriu câte un articol… Până acum câteva luni adormeam pe la 2-3 noaptea, însă de ceva vreme încoace mă culc până în ora 1. Şi e mai bine.
4. Care sunt lucrurile care te relaxează?
Plimbările pe străzi, noaptea. Am rămas cu ele din copilărie. Mă mai relaxează şi şahul, şi cititul, şi discuţiile cu persoanele dragi.
5. Bookblog e fără doar şi poate, un blog de succes. Care e reţeta succesului?
Reţeta succesului nu există. Există însă ingrediente din care fiecare îşi alege ce i se potriveşte. În cazul bookblog, câteva dintre ingredientele pe care eu le consider esenţiale au fost, în ordinea asta, consecvenţa, echipa, pasiunea.
6. Ai spus în repetate rânduri că alături de Bookblog vrei să schimbi lumea. Chiar crezi că lumea poate fi schimbată? Cum ţi-ai propus să faci lucrul ăsta?
E o discuţie lungă asta. Însă dacă n-aş fi crezut cu adevărat că poate fi schimbată, aş fi fost un om tare trist. Îi compătimesc pe cei care au renunţat să mai spere şi sper, la rândul meu, să nu ajung niciodată într-atât de dezamăgit de ce se întâmplă în jurul meu. Ştii, Gandhi, un băiat de prin India, zicea că trebuie să fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Si cred că avea dreptate. Te schimbi tu, apoi încerci să le oferi alternative celor din jurul tău. Dacă eşti convingător, aleg şi ei să se schimbe, şi tot aşa. Până când, într-o dimineaţă, te trezeşti că e mai bine; şi zâmbeşti fiindcă ştii că lumea se îndreaptă într-o direcţie corectă. Eu cred asta.
7. Spuneai despre Bookblog că nu e un site despre cărţi, ci o poveste despre oameni. Într-o ţară în care capra vecinului e veşnic vânată şi încrederea în oameni cam lasă de dorit, tu alegi să crezi în oameni. Care sunt lucrurile care te determină să faci asta?
Oamenii cresc fiindcă alţi oameni au încredere în ei. Nu cunosc nicio poveste de succes despre un om care a reuşit ceva remarcabil fiindcă a fost criticat sau fiindcă cineva n-a crezut în el. Ştiu însă suficient de multe poveşti despre oameni ale căror vieţi s-au schimbat fiindcă cineva, la un moment dat, a crezut în ei. Iar schimbarea aia merită văzută. Sentimentul că ai contribuit şi tu la ea, chiar dacă acea persoană poate nu va realiza asta niciodată, merită tot timpul alocat şi toate şuturile pe care ţi le vei lua, voluntar sau nu, de la mare parte dintre cei în care ai avut încredere şi care n-au meritat-o.
8. Înainte de Anul Nou spuneai că vrei ca anul 2010 să fie anul în care să te maturizezi suficient de mult astfel încât din 2011 să îţi permiţi să fii doar copil. Ce vroiai să spui cu asta?
Eu cred că ar trebui să rămânem copii cât mai mult. Doar că nu e întotdeauna uşor să rămâi copil şi să faci performanţă. Nu în antreprenoriat. Sigur, trebuie să încerci să menţii un echilibru, să fii copil cât de des îţi permiţi, iar când e nevoie de maturitate şi responsabilitate, să te comporţi ca atare. Şi mai cred ca o dată ce ajungi suficient de sus, ar trebui să îţi permiţi să fii mai des copil. Asta dacă nu cumva, între timp, ai uitat. Se întâmplă multora. Eu mă străduiesc să exersez în fiecare zi câte puţin, în speranţa că nu voi uita.
9. Ştiu că eşti pasionat de dezvoltarea personală. Care sunt primele 5 cărţi din acest domeniu pe care le-ai recomanda cititorilor noştri? (ne adresăm unui public în jur de 19-23 de ani)
Am să recomand doar patru, din domenii uşor diferite. Garantez că oricine le va citi pe toate se va schimba în bine.
Omul generos – Tor Norretranders
How to win friends and influence people – Dale Carnegie
Tratat de răzgândire – Howard Gardner
Tată bogat, tată sărac – Robert Kiyosaki
10. Ce sfaturi ai da unui tânăr care vrea să-şi schimbe viaţa? Să presupunem că acel tânăr nu ştie ce să facă, sau ştie, dar are o grămadă de piedici în cale.
Să creadă în el. După care să creadă în oameni. Restul sunt detalii.
Îl admir pe omul ăsta
@Mihai Şi eu îl admir foarte mult 😀 E un model de urmat şi cred că mai sunt o grămadă de oameni care îl respectă şi îl admiră.
va multumesc 🙂 inseamna mult.
Pe mine ma inspira :). Multumesc !
sincer…eu habar nu aveam cine e omu’ asta (de multa vreme mi se spune ca “traisc in lumea mea”; si sincer… imi place), da a raspuns tare fain la intrebari. Numai rspect! …(promit ca o sa ma documentez:D)
Asta e si ideea, sa va placa, restul e… cum sa zic… marketing!
Inca nu am cunoscut pe nimeni care sa emane atat optimism si “pozitivism” in jurul lui cum o face Andrei Rosca. Eu m-am molipsit deja. Sper sa devina epidemie.