Învaţă să iubeşti viaţa!

Ne place să ne lamentăm, să ne plângem în fiecare zi de viaţa nesatisfăcătoare pe care o avem. Ne dorim întotdeauna mai mult şi uităm să ne bucurăm de ce avem!

Sunt sigură că ai avut şi tu astfel de perioade în viaţă, dacă nu cumva ţi se întâmplă chiar acum. Zile în care nimic nu te mulţumeşte, nu găseşti nimic bun în viaţa ta şi ai impresia că totul îţi este potrivnic! Cunosc exact sentimentul pentru că, desigur, l-am experimentat şi eu de-a lungul anilor.

Tocmai de aceea, azi vreau să îţi împărtăşesc cea mai recentă experienţă a mea, care mi-a amintit că am în orice moment o mulţime de motive pentru care să fiu recunoscătoare.

Zilele trecute, un prieten m-a anunţat că mergem să vizităm pe cineva, şi pentru că vrea să fie o surpriză nu-mi spune despre ce sau cine este vorba. Am pornit spre locul cu pricina şi după 30 de minute de condus, am ajuns. Ne-a întâmpinat o fetiţă vioaie, cu un zâmbet larg pe buze! Ne-a condus pe aleile înguste şi întortocheate ale curţii largi de ţară. A început să ţopăie, fericită că are vizitatori, în timp ce îşi invita părinţii să ne cunoască.

M-a cucerit pe dată cu energia pozitivă pe care o revărsa în jur, cu pofta de viaţă la care ne îmbia necontenit şi mai ales, cu replicile de o maturitate surprinzătoare pentru vârsta ei de doar 10 ani. Mi s-a părut un copil fantastic!

Dorind să facă o demonstraţie tuturor despre cât de bine se descurcă cu mersul pe bicicletă, s-a depărtat. Şi atunci am aflat!

Acel copil minunat, acea fiinţă care mi-a transmis în jumătate de oră toată energia pozitivă din lume, nu vede! S-a născut fără vedere şi nu are nici o şansă să zărească măcar lumina ce o înconjoară, culorile ce-i conturează viaţa. Cu toate astea, e venit şi mi-a şoptit că adoră iarba verde! Am simţit atunci că privesc o minune, o fiinţă fără vedere care pedalează singură pe bicicletă, care adoră verdele primăverii şi se bucură de viaţă. Un suflet care găseşte în permanenţă resurse pentru a fi fericit şi care nu are măcar timp să-şi vaite neputinţa.

De atunci, fiecare clipă în care sunt nemulţumită de ceva, îmi amintesc de Dariana, căci aşa o cheamă, şi lucrurile parcă prind viaţă.

Azi te îndemn şi pe tine ca de fiecare dată când vrei să te plângi de lucrurile care nu se întamplă cum ţi-ai dori, să verifici toate lucrurile bune pe care le ai la îndemână. Să cauţi acele momente, acele prezenţe şi experienţe, care îţi umplu viaţa.

Şi ca să faci asta, te încurajez să începi să te bucuri de viaţă, să accepţi lucrurile aşa cum sunt şi să găseşti în fiecare zi un lucru pentru care să îţi exprimi recunoştinţa.

Renunţă la a te lamenta, îndrăzneşte să înfunţi viaţa şi bucură-te de tot ce te înconjoară, chiar dacă e doar verdele primăverii de afară!