În ultima vreme, observ mirată că îmi este tot mai greu să urmăresc traseul prietenilor mei prin lumea asta mare. Din mulţimea de oportunităţi, fiecare merge pe drumul său, ceea ce câteodată duce chiar pe diferite continente. Într-o lume frumoasă, diversă, globalizată, prietenii mei se risipesc – trăiesc experienţe fantastice, văd locuri, cunosc oameni, iar mie mi-e greu să ţin pasul.
Să îi apreciezi pe cei din jurul tău este unul din cele mai importante lucruri pe care trebuie să le faci pentru a fi fericit, pentru a te simţi împlinit. Oricine îşi apreciează prietenii, le acordă timp, încredere, fericire şi sprijin. Cu toate acestea, la un moment dat, drumurile se despart.
De cele mai multe ori, poate fi dureros să observi cum oameni care au fost atât de aproape de tine şi care te înţelegeau sunt departe. Departe nu neapărat geografic, dar şi din punct de vedere al relaţiilor. Cum este cel mai bine să reacţionezi în această situaţie?
Într-o perioadă în care îmi puneam astfel de întrebări, în care simţeam lipsa unor prieteni din liceu, sau din prima perioadă din facultate, am intrat într-un joc iniţiat ad-hoc pe tophabits. Era o provocare din partea Mariei pentru a porni un nou obicei. Ea îşi propunea să nu se mai simtă obosită, să fie motivată de-a lungul zilei, Cristi să abordeze oameni necunoscuţi, iar eu să îmi contactez prieteni vechi 🙂
Experimentul a fost foarte reuşit pentru mine. Uneori ai nevoie pur şi simplu de veşti de la cei dragi pentru a te simţi mai bine. Şi dacă tot te gândeşti la ei şi la momentele ce le-aţi trăit împreună, de ce să nu le transmiţi şi lor acest lucru? O discuţie oarecum nostalgică cu un om care te înţelege şi te cunoaşte este foarte plăcută.
Citeam un articol scris de Ştefan Teişanu: Dedicaţie în lipsă unde se vorbea exact despre prieteni vechi, buni, dar pe care îi pierzi uneori pe drumul pe care l-ai ales. Un articol care îţi mişcă puţin sufletul. Toată atmosfera creată este una nostalgică şi oarecum resemnată. Oamenii merg mai departe. Ei nu trebuie să uite sau să nege prietenii, ci doar să îşi amintească din când în când: Şi-acum suntem cu toţii fericiţi, doar că nu mai suntem împreună.
Concluzia? Nu ezita să contactezi un prieten cu care nu ai vorbit de ceva vreme. S-ar putea să fii surprins de amintirile pe care ţi le va trezi. Surprins în cel mai plăcut mod cu putinţă.
E timpul sa iau legatura cu niste prieteni pe care i-am cam uitat in ultima vreme 🙂
Ma bucur să aud asta! O să îți prindă tare bine 😉
Foarte frumos articolul tau, Ilinca 🙂 Am insa impresia ca uneori e greu sa reiei legatura cu prietenii vechi de teama ca acestia te vor considera ciudat pentru faptul ca iti aduci aminte de ei dupa atata vreme. Mie, personal, imi face placere sa-mi contactez prietenii vechi.