De curând am participat la selecţia pentru un internship într-una din firmele din Cluj-Napoca. Ceea ce m-a impresionat şi m-a determinat să abordez tema acestui articol este atitudinea unor studenţi, în special cei în anii terminali.
La interviu, am văzut mai multe persoane care începuseră să îşi caute un job şi s-au lovit de problema lipsei de experienţă. Acesta era motivul principal pentru care își doreau să participe la un internship neplătit. Apare astfel veşnica dilemă: se cere experienţă, dar nu te ia nimeni să îţi poţi face experienţă.
Ei bine, vin eu şi spun că dilema asta nu e pe bune. Dilema asta este o scuză, uneori plauzibilă, dar de cele mai multe ori nu. Aşa că sfatul meu pentru cei aflaţi în studenţie este să deschidă ochii şi urechile bine: oportunităţi de a învăţa şi a te dezvolta găseşti la tot pasul.
Organizaţiile studenţeşti te îmbie mereu cu fel de fel de proiecte, iar tu poate strâmbi din nas şi spui că nu îţi place voluntariatul. Sunt firme care angajează part-time, se oferă să îţi facă traininguri, ai acces la internshipuri, dar pur şi simplu nu reuşeşti să îţi faci timp pentru asta pentru că poate eşti prea ocupat şi tot e bine că doar primeşti bani de acasă.
Pot să înţeleg astfel de atitudini. E alegerea fiecăruia cum vrea să îşi petreacă studenţia. Dar nu pot înţelege persoanele indignate că nu îşi găsesc un job în momentul în care ei scriu în scrisoarea de intenţie că sunt deschişi spre învăţare, când în viaţa lor nu au citit sau făcut ceva în plus faţă de ceea ce se cere la şcoală.
Şcoala e un element necesar, dar nu suficient pentru a fi angajat pe un salariu decent. Nici un angajator nu va avea nevoie de cineva care ştie să înveţe zeci de pagini de teorie şi să le reproducă exact sau de persoana care se linguşeşte pe lângă un prof pentru o notă mare. Alte lucruri se caută pe acolo, prin lumea mare. Se cer persoane care ştiu să comunice, să înţeleagă, să găsească soluţii, să fie creativi, cu abilităţi de prezentare.
Sunt sigură că nimeni nu vrea să ajungă în fața unui angajator, mărturisind că cea mai mare realizare personală de până acum este scrierea lucrării de licență.
După părerea mea, de cele mai multe ori în viață trebuie să ai o gândire orientată spre marketing. În acest caz, mă refer la diferențiere. În momentul în care participi la orice fel de selecție, trebuie să ai un element distinctiv, ceva ce te face să ieși în evidență în fața celorlalți. Iar în momentul în care cea mai mare realizare personală este lucrarea de licență, element comun tuturor studenților licențiați din țară, cred că este momentul să îți pui anumite întrebări despre tine – despre cine ești, ce îți place și ce anume îți dorești de la viața și cariera ta.
Care sunt soluţiile care le propun?
1. Fii deschis! Conform acestui principiu, 10 % ţi se dă şi restul de 90 % depinde doar de tine, ce faci cu ceea ce ţi se oferă. Fii deschis spre ce este nou, fii curios! Atitudinea este extrem de importantă pentru a face corect aceşti paşi.
2. Informează-te! O informaţie măruntă se poate transforma într-o experienţă extraordinară. Ai atât de multe surse de a te informa, aşa că profită de ele! Interesează-te de ONGuri, joburi, internshipuri sau pur şi simplu informează-te despre firme din domeniul tău de interes. Acumulează informaţii din ceea ce te pasionează şi efortul va fi răsplătit cu siguranţă.
3. Implică-te! Lasă la o parte comoditatea şi frica de eşec şi distrează-te. Poţi greşi şi poţi învăţa din greşeli şi oricum eşti mai avantajat decât cel care a stat deoparte.
Promit să revin cu articole despre cum să îţi faci viaţa de student cât mai interesantă, activă şi plină de oportunităţi asumate.
Este foarte bun articolul! Multumesc pentru sfaturi!
E unul dintre cele mai bine punctate articole pe tema “si ce ma fac daca nu am experienta?” pe care le-am citit in ultima perioada 🙂
E greu sa acumulezi experienta atunci cand nu esti proactiv, si sfatul meu este sa nu va limitati la un internship pentru ca experienta e un cumul de oportunitati pe care le poti lua si nu doar unul-doua stagii de practica.