Aşa spune melodia celor Ţapinarii. Şi aşa mi-a venit şi mie să spun de câteva ori, în trecut. E dificil să să îţi dai seama unde se termină fluturii în stomac şi unde începe sentimentul adevărat. Hmm, sau cel puţin asta credeam înainte.
Mai întreabă lumea, ce ar trebui să simţi când cineva e the one, care sunt semnalele alea magice, când se aprind artificiile şi cântă orchestra. Pentru că de cele mai multe ori, îndoielile ţi se strecoară în suflet în secunda doi, după prima ceartă sau după descoperirea primului defect al celuilalt care chiar ne deranjează.
În secret, am îndrăzni să spunem că poate merităm ceva mai bun, ceva mai potrivit, pe cineva cu care să ni se asorteze mai bine personalitatea. Dar pe principiul că nu e bine să dai cioara din mână pe vrabia de pe gard, rămânem în relaţie, dar cu un semn al întrebării pe buze. În plus, se mai complică treburile pe parcurs. Începuturile stângace sunt moartea pasiunii, cele spectaculoase devin dureroase după trezirea la realitate, te trezeşti că ai pornit la drum, dar nu ştii încotro te îndrepţi. Ajungi să declari iubire veşnică sau să dezertezi cu laşitate fără măcar să te gândeşti prea bine la ceea ce faci. Aşa sunt relaţiile, uneori te împing pe un carusel nebunesc. Se zice că ăsta ar fi şi farmecul.
Nu dispera. Închide televizorul sau youtube-ul pentru că nu de acolo vei învăţa cum să iubeşti. Îţi vei da seama singur dacă va fi să fie nu. Vei şti. Te va lovi când nu te aştepţi mai puţin şi într-un mod la care nu te-ai fi gândit. Iar atunci şi acolo vei şti dacă trebuie să rămâi sau să pleci. Iar dacă ignori răspunsul, preţul s-ar putea să fie scump. Ca orice revelaţie, iubirea sau dimpotrivă, lipsa ei, nu trebuie trecute cu vederea. Iar dacă vei lua decizia potrivită, caruselul nebunesc se va transforma într-un parc de distracţii. Pentru că şi dacă eşti într-un cuplu, dar şi dacă eşti single, tot vei urca pe montagne russe. De suişuri şi coborâşuri nu vei scăpa.
Nu uita însă de centura de singuranţă.
