Am întânit în cărţile pe care le-am citit o idee care mi-a plăcut foarte mult, şi anume că scopul vieţii e de a trăi o serie de experienţe până când ajungem să le acceptăm şi ne iubim pe noi înşine trecând prin ele. Într-un fel e vorba de o transformare. Ceea ce nu am înţeles eu, e cum şi de ce apare transformarea.
În 2010 am avut parte de foarte multe experienţe plăcute, am întâlnit mai mulţi oameni decât am întâlnit în primii 3 ani de facultate, am fost în 4 tabere şi am participat la o grămadă de evenimente. Cu toate astea, nu am simţit că m-am transformat prea mult. M-am întrebat de ce, iar zilele astea am găsit un răspuns.
Imaginează-ţi că ai în faţa ta o oală plină cu apă şi cu un ou în ea. Pui oala pe ochiul de aragaz şi aştepti să fiarbă. În cât timp crezi că va fierbe? Cu siguranţă niciodată. Acum imaginează-ţi că iei un chibrit şi îl pui sub oală. În cât timp crezi că va fierbe oul? Dar dacă iei mai multe chibrite? Probabil că va dura o infinitate.
Acum imaginează-ţi că dai drumul la gaz şi te foloseşti de chibrit pentru a aprinde focul. În cât timp crezi că va fierbe oul? Probabil în câteva minute. Acum, în funcţie de cât de tare e pornit gazul, s-ar putea să ia mai mult sau mai puţin ca oul să fiarbă, dar va fierbe.
Oul reprezintă lucrurile care trebuie transformate. Chibritele pot fi oportunităţile care apar în viaţa noastră, rezultatele noastre, oamenii pe care îi întâlnim, experienţele de care avem parte. Gazul, în cazul meu, reprezintă gradul de vulnerabilitate, cât de deschis sunt eu faţă de lucrurile care îmi ies în cale.
Dacă eu nu îmi permit să fiu vulnerabil, pot să am sute de rezultate, de experienţe, de oameni în jurul meu. Pentru că sunt doar scântei, nicidecum o flacară care să permită transformarea.
Asta e teoria de bază. În ansamblu, lucrurile sunt puţin mai complicate. În sensul că nu e vorba de un singur ou care trebuie fiert. Şi nici măcar nu e vorba de ouă, pentru că ouăle fierb relativ repede, iar unele transformări se petrec în câţiva ani, dar principiul e acelaşi.
Am un prieten care e mereu nemulţumit că nu se vede nicio schimbare în viaţa lui deşi, zice el, face atâtea. Nu apar schimbări prea mari pentru el pentru că ceea ce face el e să dea drumul la gaz(din când în când), să-l lase câteva minute şi apoi, pe când se încălzeşte apa, îl opreşte. Apoi se plânge că oul lui nu fierbe! Şi nu o să fiarbă atâta timp cât el nu o să fie constant, păstrând flacăra deschisă.
Temă de casă
Tema ta de casă va fi să identifici care sunt ouăle tale(ceea ce vrei să transformi), care sunt scânteile tale(lucrurile care te ajută să te transformi) şi care e gazul tău(lucrul care permite transformarea).
Aş vrea să îţi spun care sunt elementele de mai sus, să te scutesc de un efort, dar tu eşti singurul care poate pune cap la cap puzzle-ul vieţii tale. Uneori aşteptăm ca ceilalţi să ne ofere răspunsuri mură în gură, fără să realizăm că prin asta îi lăsăm să ne creeze realitatea. Şi de ce ai trăi realitatea altuia?
