2

Vitamine pentru stima de sine – Obiectivele personale

Un rege își puse curtea la o încercare pentru un post important. Numeroși oameni puternici și înțelepti se aflau în jurul lui.

”Înțelepților – spuse regele – am o problemă și vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve.”Îi conduse pe oameni la o ușă enormă, mai mare decât văzuseră vreodată. Regele le explică: ”Aici vedeți cea mai mare și mai grea ușă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?”

Unii dintre curteni scuturară doar din cap. Alții, care se numărau printre cei înțelepți, se uitară la ușă mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Când înțelepții spuseră asta, restul curții consmiți că această problemă este dificil de rezolvat.

Un singur vizir se duse la ușă. O examină cu ochii și cu degetele, încercă mai multe posibilități de a o deschide și, în cele din urmă, o trase cu o smucitură puternică. Și ușa se deschise. Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, și nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoința de a realiza ceva și curajul de a acționa cu îndrăzneală. Regele spuse:

”Vei primi postul de la curte, pentu că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îți pui propriile puteri în joc și ai curajul să riști o încercare.” 

(Nossrat Peseschkian, “Povesti orientale ca instrument de psihoterapie

Imaginea de sine sau ”cum ne vedem” se referă la modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, sociale și spirituale. Modul în care ne percepem depinde de gradul de autostimă (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care îl deținem. Astfel, dacă ne acceptam pe noi înșine, dacă ne apreciem pentru ceea ce facem, dacă acceptăm că avem și slăbiciuni fără să ne criticăm în permanență pentru ele, putem trăi confortabil din punct de vedere emoțional.

Încrederea în sine este un atu indispensabil în raport cu încercările, provocările cotidiene ale societății care promovează personele ”luptătoare și câștigătoare”. Ca urmare, este foarte important să găsim în noi înșine puterea de a face față oricărei provocări, și siguranța de a nu capitula în mijlocul competiției pe viață și pe moarte.

Încrederea în sine trebuie focalizată în vederea înregistrării unui progres; altfel, întreaga energie ți-o vei risipi pentru a te calma, pentru a te consola, pentru a te apăra de pericole uneori imaginare induse de inferențele create de mintea ta.

Ca să ajungi să comunici și să relaționezi mai bine cu oamenii din jurul tău, e important să nu te mai temi atât de mult de etichetele și judecățile lor, care până la urmă nu fac decât să îți diminueze încrederea, și să devii cât mai independent de reacțiile lor. În momentul în care tu ai încredere în tine, ceilalți vor simți la fel, și atunci creditul acordat de ei va fi perceput într-o lumină pozitivă.

Cu toate că imaginea de sine este oglindirea noastră în propria conștiință (auto-oglindirea), ea este deseori întărită sau sabotată de factori externi, așa cum ai văzut și în poveste. Ne tot întrebăm de ce părerea celorlalți contează… aud mereu de la persoanele cu care lucrez că ”e foarte importantă părerea, acceptarea din partea celorlalți”; de acord, până la un punct, în care eu ți-aș adresa 4 întrebări:

– pentru cine contează atât de mult părerea celorlalți?

– cine sunt acești ”ceilalți” fără de care nu putem trăi (la modul concret)?

– care ar fi două dintre cele mai rele consecințe care s-ar ivi dacă nu ai mai ține cont de părerea celorlalți?

– ce ai putea face ca să nu mai ai atâta nevoie de părerea și acceptarea celorlalți?

Este adevărat că ne regăsim în ochii celorlalți, și că nu putem trăi singuri pe lume aceasta. Nu neg, din contră încurajez, inițierea relațiilor de prietenie, colaborare, familie, colegialitate. Însă atenție la modul în care permiți celuilalt să devină ”evaluatorul” tău personal, pentru că până la urmă demnitatea ta contează la fel de mult ca și a ”celuilalt” de care ție îți pasă atât de mult.

Ca urmare, tind să cred că aprecierile celorlalți devin valoroase pentru cei care nu au consolidată suficient de bine imaginea de sine și pentru cei care au nevoie în permanență de un model la care să se raporteze.

Încrederea în sine ține de un narcisism pozitiv; când afirm acest lucru vreau să te gândești că ai o mulțime de motive pentru care să te iubești, să te porți afectuos cu tine și să lucrezi la acele puncte care ție îți creează disconfort emoțional. Pentru a putea progresa, esențial este să crezi în potențialul tău, să îți recunoști calitățile și limitele, și să îți dorești să te perfecționezi treptat.

Spun asta deoarece din senin nu apar schimbări de durată; de asemenea, aceste schimbări ar trebui să îți întărească stima de sine, să te transforme într-o variantă mai plăcută, și nu să te șocheze în așa fel încât să nu te mai recunoști când te uiți în oglindă.

Ca idee de început, acceptarea și prețuirea propriei tale persoane îți îngăduie să dezvolți un echilibru lăuntric care te ajută să relaționezi cu ceilalți, să oferi și să primești afecțiune, respect, iubire, și tot ceea ce tu crezi că îți lipsește.

Am constatat că oamenii nu înțeleg faptul că indiferent în ce situație s-ar afla, tot le rămâne un dram de încredere în sine; aceasta nu moare, doar intră pe ”avarie”. Îți voi enumera doar 6 motive pentru care cred în afirmația de mai sus…deci, dacă lucrurile nu ar fi așa, atunci:

– nu ai mai spune că ai speranța sau încrederea că se va găsi o soluție, într-un final;

– nu ai mai căuta ajutor, soluții, răspunsuri la întrebările care te macină;

– nu ai mai avea libertate de gândire și acțiune, ai deveni total dependent de alții;

– te-ai izola de ceilalți și ai deveni o persoană inabordabilă din toate punctele de vedere;

– nu ți-ai mai respecta proiectele, nu le-ai mai dedica timp și energie;

– și ceea ce este cel mai tragic, ai fi dispărut de pe pământul acesta, din proprie inițiativă…

Din moment ce citești acest articol (sau altele asemănătoare), înseamnă că ești o persoană puternică, cu dorință înspre perfecționare pe mai multe planuri.

Deși îți poate părea amuzantă comparația mea, sunt tentată să cred că și încrederea în sine trebuie alimentată, la fel ca și un card, un rezervor cu benzină, o cămară, etc. Încrederea în sine depinde de un EU solid, totuși sensibil la ambianță; este indiscutabil că bulversările familiale, profesionale, afective, familiale te pot fragiliza pe moment, ca urmare, până și cei mai puternici oameni trec prin momente de cumpănă.

Cum stim daca imaginea de sine e bună sau nu ?

Este foarte simplu. Toți avem ceea ce se cheamă vocea interioară. Dacă aceasta are tendință spre un discurs pesimist, negativ și autocritic, cu ambiții neîmplinite, este evident că imaginea ta de sine este negativă.

Am fost de multe ori întrebată asupra importanței încrederii în sine și a unei imagini de sine pozitive. Ce pot să spun pe scurt este că acestea îți influențează comportamentele.

Când ai încredere în tine, îți poți îndeplini obiectivele pentru că ești entuziasmat, energic și determinat, iar obstacolele sunt percepute ca provocări (nu ca probleme) ce trebuie depășite pentru atingerea obiectivelor.

Poate că ai avut și tu unele momente de nesiguranță; sau poate ai remarcat la alții că se învârteau într-un cerc vicios, datorită nivelului scăzut de încredere; cu puțin spirit de observație, ai remarcat că alegeau să nu acționeze în nici un fel deoarece nu se credeau în stare de acel lucru, și după ce au renunțat se autoculpabilizau și se criticau, alimentând dialogul interior negativ.

Stima de sine se construiește pas cu pas, cărămidă cu cărămidă. Este același principiu asemănător cu plantarea unui copac, construirea unei relații, a unei case, a unei afaceri, cu creșterea unui copil, etc.

Începe cu pași mici, deoarece pașii mari te vor destabiliza pe parcurs. Dacă ești genul de persoană care evită să acționeze din teama de a nu eșua și amâni lucurile din același motiv, îți propun un exercițiu cu caracter autoevaluativ: fă o lista zilnică cu 2-3 obiective ușor de atins, apoi la sfârșitul săptămânii analizează ce a mers bine și ce nu, luând astfel decizii în consecință pentru viitor.

Ce aș vrea să înțelegi este că singura persoană care decide dacă ești ”capabil / incapabil” de un anumit lucru ești TU însuți. Astfel, când nu îți acorzi suficientă valoare, negociezi mai slab, te vinzi ușor, comunici mai greu, acționezi cu mai multă frică și, surpriză! te sabotezi singur.

Ca să nu mai spun că apar în peisaj și ”ceilalți”, iar tu vei fi înclinat să îi asculți pe cei care sunt negativiști. Ne putem întreba în forul nostru interior a cui este vocea care ne spune că nu am fi capabili de ceva anume: a mamei, a tatălui, a unei persoane importante, a unei persoane care ne-a rănit. Acesta este un pas necesar dar nu și suficient. Dar despre asta îți voi vorbi într-un alt articol.

Stabilirea, îndeplinirea și sărbătorirea obiectivelor personale, indiferent cât de mici, reprezintă prima vitamină pe care o prescriu tuturor oamenilor care îmi acordă șansa de a interacționa cu ei, într-o formă sau alta.

Te voi ajuta să înțelegi că nici încrederea, nici stima și nici imaginea de sine nu mor decât atunci când îți dai tu ultima suflare; însă e nevoie să ai răbdare cu tine fiindcă acestea se dezvoltă treptat; în cele ce vor urma te voi ajuta să înțelegi mai bine ce se întâmplă în cele 3 etape esențiale ale (re)construirii stimei de sine: autocunoașterea, schimbarea și acțiunea.

Între timp, poți îmi laşi un comment sau un email în care să îmi spui două obiective îndeplinite de care ești mândru (dacă ești mai nesigur, sau modest, poți să ceri părerea altor persoane pe care tu le consideri importante în viața ta), precum și două calități de care te-ai folosit în realizarea lor (pe principiul Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”, faptul că ai avut curajul și iscusința de a folosi circumstanțele în favoarea ta reprezintă o calitate foarte apreciabilă).

Helga Stoica
 

Sunt consilier social și de 6 ani abordez problemele de personalitate și dezvoltare personală ale adolescenților și ale familiilor acestora.

Click Here to Leave a Comment Below 2 comments
Hot Wheels - February 10, 2015

Big up pentru articol! Sunt de părere că stima de sine este cea mai importantă și odată ce arunci cu pietre în ea, îți pierzi și încrederea în tine!

Reply
    Helga Stoica - February 13, 2015

    🙂 multumesc de feedback. Din fericire acum sunt o gramada de metode si tehnici de mentinere /dezvoltare a stimei de sine (si a altor abilitati). Speranta e ca oamenii sa fie deschisi inspre ele si sa le accepte

    Reply

Leave a Reply: