Tophabits

Dezvoltare personala de la A la Zen

Ziduri

Toţi ridicăm ziduri invizibile în jurul nostru. Unii le ridică înalte şi groase, alţii mai mici şi mai subţiri. Facem asta pentru a ne simţi în siguranţă, dar şi pentru a supravieţui. Cum ar fi daca fiecare ar ştii tot despre fiecare?


Când vine vorba de relaţiile între oameni, nu zidurile sunt problema, pentru că ele ne fac mai interesanţi. Misterul atrage. Problema e răbdarea noastră. Am putea compara sufletul fiecăruia cu o cetate. Vrem să fim primiţi în ea de prea multe ori fără niciun efort, imediat. De multe ori e nevoie doar de răbdare pentru a cunoaşte pe cineva.

Am dat recent peste un test, numit testul prăjiturii. S-a luat un grup de copii de 4-5 ani şi li s-a dat o prăjitură. Apoi li s-a spus că dacă nu îşi vor mânca prăjitura, peste 15 minute, vor primi încă o prajitură. Prin experimentul acesta se vroia să se testeze capacitatea copiilor de a spune nu unei recompense imediate, dar mici, pentru a primi o recompensă mai mare, dupa un timp. S-a urmărit evolutia copiilor şi când aceştia au crescut iar copii care s-au abţinut să mănânce prăjitura au obţinut rezultate mult mai mari la toate testele de aptitudini.

Gândeşte-te că în spatele zidurilor e o comoară. Ai lăsa pe oricine să ajungă la ea? Fără să-l testezi în prealabil? În primul rând trebuie să ştii dacă e de încredere, dacă nu cumva vrea doar să fure. Pentru a afla dacă e de încredere, îl testezi, iar unul din teste e răbdarea. Relaţiile se construiesc treptat, în timp. Dar noi ne lovim prea des de ziduri şi o luăm prea personal. Am vrea ca cei din faţa noastră să cedeze cât mai repede. Nu luăm în considerare că au nevoie timp de acomodare şi renunţăm.

O altă greşeală pe care o facem e să nu ţinem cont de faptul că durează ani să câştigi încredere şi doar câteva secunde să o pierzi. Se întâmplă uneori să dezamăgim persoane care aveau încredere în noi, iar noi, în loc să încercăm să le câştigăm din nou încrederea, avem impresia că odată câştigată, încrederea e pentru totdeauna şi aşteptăm ca ei să se poarte ca şi când nimic nu s-ar fi schimbat, pierzând astfel uneori şansa de a repara relaţia.

Tot pentru că avem impresia că încrederea e pentru totdeauna se rup multe relaţii, pentru că se intră în rutină şi fiecare crede că îl merită pe celălalt, că îl cunoaşte, şi nu mai face niciun efort în sensul ăsta. Am citit recent o chestie interesantă: femeile sunt emoţionale. Dacă întâlneşti azi o fată, o faci să se simtă bine, iar mâine vrei să continui de unde ai rămas, s-ar putea să ai o surpriză neplacută când ea nu reacţionează cum vrei. Pentru că trebuie să iei totul de la început, nu de unde ai rămas. Ei, la fel ca şi în cazul femeilor cred că şi în cazul relaţiilor e nevoie din când în când să-l priveşti pe cel de lângă tine ca şi cum l-ai cunoaşte pentru prima dată şi să reîncepi procesul de cunoaştere(poate nu la fel de intens ca la început, dar nici să nu-l negliejezi ca în prezent).

Un zid ar trebui privit ca o provocare, ca un obstacol temporar şi nu ca unul permanent. Şi ar trebui să te gândeşti că cu cât e mai mare comoara din spatele lui cu atât efortul de a trece de el va fi mai mare. Rămâne la latitudinea ta dacă îţi doreşti să treci sau nu, dar nu ai dreptul să-i conteşti existenţa.

sursa FOTO