Tophabits

Dezvoltare personala de la A la Zen

10 paşi ca să atingi fericirea

Titlul de mai sus e o glumă. N-am găsit cei 10 paşi, iar pe marginea fericirii s-au scris şi se vor scrie volume întregi. Vreau azi să vorbesc despre concepte greşite din dezvoltarea personală, concepte care nu fac decât să inducă în eroare şi să conducă până la urmă la o părere proastă despre acest domeniu.

Legea atracţiei

Când am văzut prima dată The Secret am rămas uimit: uite o chestie ce mă va scuti de muncă. Cam asta caută toţi: nişte lucruri care să-i ducă spre succes fără muncă. Iar legea atracţiei e unealta ideală pentru asta.

Din păcate, legea atracţiei nu există. În primul rând, o lege e caracterizată de universalitatea ei. Legea atracţiei nu merge de fiecare dată, chiar dacă toate condiţiile sunt îndeplinite.

Orice cuvânt pus după cuvântul lege ia o putere psihologică incredibilă. Poţi încerca ce combinaţii vrei: legea succesului, legea blabla-ului, etc. De ce se întâmplă asta? Deoarece cuvântul lege ne duce cu gândul la o valabilitate universală în orice condiţii. Dar legea atracţiei nu are proprietăţile astea. Aşa că putem judeca lucrurile ca nişte fiinţe raţionale ce suntem, sau să visăm în continuare.

Am testat legea atracţiei destul de mult timp. Uneori mi s-au îndeplinit  visele, alteori nu. Dacă nu ştiam de legea atracţiei şi  munceam la fel de mult pentru lucrurile pe care mi le-am dorit, lucrurile ar fi fost fix la fel.

Munca, acţiunea pentru visele tale te ajută să-ţi îndeplineşti visele şi nu legea atracţiei.

Nu-ţi iasă întotdeauna

Un alt lucru de care se face abuz în dezvoltarea personală e posibilitatea îndeplinirii oricărui vis.

Dacă munceşti foarte mult, dacă îţi doreşti din tot sufletul, dacă crezi în visul tău…crede-mă: s-ar putea să nu-ţi iasă.

Probabilitatea ca un lucru să nu se îndeplinească va există întotdeauna. Trebuie să înţelegi lucrul acesta pentru că te va scuti de multe frustrări inutile.

10 paşi ca să…

E plin internetul de paşi care odată urmaţi te ajută: să atingi fericirea, să găseşti jobul mult visat, să experimentezi relaţia ideală ş.a.m.d. Însă e o problemă: articolele de genul ăsta s-ar putea să nu fie la fel de eficiente după cum zice titlul.

Şi atunci? Şi atunci un număr de oameni care citesc articolul respectiv observă că e defect, că articolul nu funcţionează. Înmulţeşte numărul acelor oameni cu numărul articolelor de genul ăsta de pe internet şi îţi vei face o idee cam cât de mare e comunitatea celor care cred că dezvoltarea personală e o prostie.

Motivul acestor titluri bombastice nu înseamnă neapărat că autorul e un mincinos sau că acesta crede în articolul său. Pe internet bătălia se dă pentru vizitatori. Şi pentru ca articolul să atragă vizitatori, trebuie să aibă un titlu atragător şi promiţător.

E bine să ai un titlu bun, însă trebuie să faci până la urmă un compromis ca să nu fii judecat precum un vânzător de iluzii.

Prea multă vorbărie şi prea puţină practică

Asta e până la urmă problema: lipsa practicii din partea celor ce ne consumă articolele şi prea multă vorbărie din partea noastră, a autorilor.

Lipsa practicii

Aş vrea să ştiu câţi dintre cei care spun că dezvoltarea personală e o prostie chiar au pus în practică sfaturile ce le-au citit.

Să presupunem că vrei să ai nişte note frumoase în sesiune. Şi citeşti un Ghid complet de sesiune, dar nu faci nimic şi continui cu aceleaşi obiceiuri proaste. Dacă nu-ţi iei examenele şi apoi spui că sfaturile din articole n-au fost bune şi că dezvoltarea personală e abureală curată, atunci îmi cer scuze că n-am venit încă cu un articol care să-ţi scoată fără efort lenea din fund. Te cred, e greu să ieşi din zona de confort.

Titlul ghidului de mai sus e făcut să atragă, articolul mai poate fi completat, însă garantez cu cuvântul meu pentru valabilitatea sfaturilor. Şi asta trebuie să fie o caracteristică a fiecărui autor de dezvoltare personală: responsabilitatea pentru un articol scris.

Prea multă filozofie

Cu toţii citim cărţi, ne place să auzim că suntem perfecţi în totalitatea noastră, că putem trece dincolo de orice limită ş.a.m.d. Însă prea multă filozofie poate deveni banală. Hai să dau două exemple recente:

Dan e un tip mişto care chiar aplică ceea ce citeşte şi asta o puteţi vedea pe blogul său. Însă în ultima discuţie n-am putut fi de acord cu el. Discuţia e mai jos:

În primul rând eu nu mă referam în acel status la fericire, ci la evoluţie. Însă replica lui “Fericirea adevărată nu are nimic de-a face cu ce îndeplineşti sau nu în viaţă” mi-a reîmprospătat o idee care cred că se potriveşte cu răspunsul meu către Dan:

Fericirea are de-a face cu ceea ce îndeplinim în viaţă. De aceea m-am lăsat de fumat, de aceea fac sport, de aceea încerc să înţeleg şi să învăţ lucruri şi din acelaşi motiv înveţi şi tu tehnicile Taoiste pentru sănătate, urmezi cursul de formare NLP Practitioner ş.a.m.d.

Ne-am pierdut fericirea adevărată de care vorbeşti tu. Şi toate lucrurile pe care vrem să le realizăm reflectă sau ar trebui să reflecte dorinţa noastră de a reveni la starea iniţială.

Într-un status de pe pagina noastră de Facebook, Adela spunea foarte frumos că  “Te iubesc” nu are nevoie de “pentru că…” :). Replica asta îmi aduce aminte de Osho care e destul de idealist prin cărţile sale. Însă “te iubesc” dacă e să ne referim la o relaţie are nevoie de “pentru că”. Iar acel “pentru că” răspunde la întrebarea: “de ce el/ea şi nu altul/alta?”.

***

Cam acestea sunt lucrurile care îi determină pe alţii să aibă o părere proastă despre dezvoltarea personală. Dacă mai aveţi şi voi păreri de ce dezvoltarea personală e considerată abureală curată sau vreţi să spuneţi ceva în legătură cu articolul, aveţi mai jos formularul de comentarii. O zi plină şi faină vă doresc 🙂

sursa FOTO